17,517 matches
-
trecut de la începutul cercetărilor au fost identificate în acest perimetru de circa 10 km.², 31 de situri arheologice ce cuprind mai multe nivele de locuire din paleoliticul superior și până în perioada medievală. Până în prezent au fost cercetate parțial sau sondate siturile arheologice din punctele Budureasca 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 9, 15, 17. Piesele descoperite în urma cercetărilor arheologice întreprinse aici au fost incluse în expoziția permanentă a Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Prahova, sala “Arheositurile din Valea Budureasca
Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova () [Corola-website/Science/331369_a_332698]
-
bronzului, neolitic etc. Pentru perioada sec. V-VII p. Chr se observă o densitate mare de locuire în Valea Buduresca, cea ce oferă oportunitatea unor cercetări complexe privind problemele de demografie și evoluție culturală; prin corelarea rezultatelor obținute în diferite situri cercetate pe teritoriul Munteniei. În acest moment cercetările arheologice ce se realizează în Valea Budureasca sunt printre puținele din Muntenia care abordează situri din a doua jumătate a mileniului I p. Chr., cercetarea acestei perioade fiind într-un regres vizibil
Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova () [Corola-website/Science/331369_a_332698]
-
oportunitatea unor cercetări complexe privind problemele de demografie și evoluție culturală; prin corelarea rezultatelor obținute în diferite situri cercetate pe teritoriul Munteniei. În acest moment cercetările arheologice ce se realizează în Valea Budureasca sunt printre puținele din Muntenia care abordează situri din a doua jumătate a mileniului I p. Chr., cercetarea acestei perioade fiind într-un regres vizibil. Clădirea muzeului este declarată monument istoric, având . Clădirea muzeului este monument de arhitectură și a fost construită în 1865, în stil neoclasic. A
Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova () [Corola-website/Science/331369_a_332698]
-
La începutul lui 2014, placa a fost înlăturată ca urmare a începerii lucrărilor de modernizare și consolidare a clădirii muzeului. este cea mai importantă instituție de profil din județul Suceava, fiind constituit în prezent dintr-un ansamblu de muzee și situri medievale dispuse atât în municipiul Suceava cât și pe teritoriul județului. Înființarea unui muzeu la Suceava este strâns legată de începerea lucrărilor de restaurare la Cetatea de Scaun de la sfârșitul secolului al XIX-lea, sub patronajul arhitectului austriac Karl Adolf
Muzeul Bucovinei () [Corola-website/Science/331377_a_332706]
-
la 48,20 ha. Prin "Hotărârea de Guvern" Nr.1251 din 30 noiembrie 2004 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată pentru noi zone) rezervația primește numele de "", iar suprafața teritorială se mărește la 2.020 hectare. Aria naturală suprapusă sitului de importanță comunitară - "Mestecănișul de la Reci", se află în lunca Râului Negru, afluent al Oltului, de-a lungul căruiau s-au format dune de nisip, unele înalte de 6 m. În rezervație se găsesc lacuri și mlaștini eutrofe, populate de
Mestecănișul de la Reci și Bălțile de la Ozun-Sântionlunca () [Corola-website/Science/331405_a_332734]
-
Pădurea Bogății este un sit de importanță comunitară (SCI) desemnat în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei spontane și faunei sălbatice, precum și a habitatelor naturale de interes comunitar aflate în arealul zonei protejate. Aceasta este situată în centrul
Pădurea Bogății (sit SCI) () [Corola-website/Science/334038_a_335367]
-
interes comunitar aflate în arealul zonei protejate. Aceasta este situată în centrul României (în sud-estul Transilvaniei), pe teritoriul județului Brașov. Aria naturală se întinde în nord-estul județului Brașov, pe teritoriile administrativ al comunelor Apața, Crizbav, Comăna, Feldioara, Hoghiz și Măieruș. Situl este străbătut de drumul național DN13, care leagă municipiul Brașov de Sighișoara. Zona a fost declarată sit de importanță comunitară prin "Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile" Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată
Pădurea Bogății (sit SCI) () [Corola-website/Science/334038_a_335367]
-
teritoriul județului Brașov. Aria naturală se întinde în nord-estul județului Brașov, pe teritoriile administrativ al comunelor Apața, Crizbav, Comăna, Feldioara, Hoghiz și Măieruș. Situl este străbătut de drumul național DN13, care leagă municipiul Brașov de Sighișoara. Zona a fost declarată sit de importanță comunitară prin "Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile" Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și
Pădurea Bogății (sit SCI) () [Corola-website/Science/334038_a_335367]
-
străbătut de drumul național DN13, care leagă municipiul Brașov de Sighișoara. Zona a fost declarată sit de importanță comunitară prin "Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile" Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 6.352 ha.. Situl se suprapune în cea mai mare parte ariei de protecție specială avifaunistică Pădurea Bogata și
Pădurea Bogății (sit SCI) () [Corola-website/Science/334038_a_335367]
-
Durabile" Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 6.352 ha.. Situl se suprapune în cea mai mare parte ariei de protecție specială avifaunistică Pădurea Bogata și include rezervațiile naturale: Cheile Dopca, Cotul Turzunului și Pădurea Bogății. Situl reprezintă o zonă naturală (păduri de foioase, păduri în amestec, păduri aluviale, râuri, mlaștini
Pădurea Bogății (sit SCI) () [Corola-website/Science/334038_a_335367]
-
Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 6.352 ha.. Situl se suprapune în cea mai mare parte ariei de protecție specială avifaunistică Pădurea Bogata și include rezervațiile naturale: Cheile Dopca, Cotul Turzunului și Pădurea Bogății. Situl reprezintă o zonă naturală (păduri de foioase, păduri în amestec, păduri aluviale, râuri, mlaștini, turbării, pășuni, fânețe, terenuri arabile, culturi) încadrată în bioregiunea alpină centrală a Munților Perșani (subunitate geomorfologică a Subcarpații de Curbură, aparținând lanțului carpatic al Orientalilor) și
Pădurea Bogății (sit SCI) () [Corola-website/Science/334038_a_335367]
-
ravene" și "Păduri aluviale cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior") ce favorizează condiții de hrană și viețuire mai multor specii de mamifere, păsări, reptile, amfibieni și insecte; și adăpostește o mare diversitate de ierburi și flori rare. La baza desemnării sitului se află câteva specii faunistice (mamifere, reptile, amfibieni, păsări, pești, insecte); dintre care unele enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și
Pădurea Bogății (sit SCI) () [Corola-website/Science/334038_a_335367]
-
cursurilor de apă și în zonele mlăștinoase sunt întâlnite elemente floristice cu specii de: iarbă-albastră ("Molinia caerulea"), trestioară ("Calamagrostis nejglecta"), ghințură ("Gentiana pneumonanthe" și "Gentiana ciliata"), roua cerului ("Drossera angelica"), otrățel de baltă ("Utricularia vulgaris"), sau "Triaphorum latifolium" În vecinătatea sitului se află câteva obiective de interes istoric, cultural și turistic (lăcașuri de cult, cetăți, castele, situri arheologice, arii protejate); astfel:
Pădurea Bogății (sit SCI) () [Corola-website/Science/334038_a_335367]
-
caerulea"), trestioară ("Calamagrostis nejglecta"), ghințură ("Gentiana pneumonanthe" și "Gentiana ciliata"), roua cerului ("Drossera angelica"), otrățel de baltă ("Utricularia vulgaris"), sau "Triaphorum latifolium" În vecinătatea sitului se află câteva obiective de interes istoric, cultural și turistic (lăcașuri de cult, cetăți, castele, situri arheologice, arii protejate); astfel:
Pădurea Bogății (sit SCI) () [Corola-website/Science/334038_a_335367]
-
Tulcea. Aria naturală se întinde pe o suprafață de 3.663 hectare în nordul județului Tulcea, pe teritoriile administrative ale comunelor Beștepe, Mahmudia, Nufăru și Valea Nucarilor și pe cel al municipiului Tulcea. Instituirea regimului de arie naturală protejată pentru situl „” s-a făcut prin Hotărârea de Guvern nr. 1284 din 24 octombrie 2007 privind declararea ariilor de protecție specială avifaunistică ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România. Situl se suprapune rezervației biosferei Delta Dunării și include
Beștepe - Mahmudia () [Corola-website/Science/334048_a_335377]
-
Tulcea. Instituirea regimului de arie naturală protejată pentru situl „” s-a făcut prin Hotărârea de Guvern nr. 1284 din 24 octombrie 2007 privind declararea ariilor de protecție specială avifaunistică ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România. Situl se suprapune rezervației biosferei Delta Dunării și include rezervația naturală Agighiol care adăpostește resturi de faună fosilă (amoniți, cefalopode, scoici, crustacee; depozitate în substrate calcaroase) atribuită erei geologice a Triasicului Mijlociu. Aria protejată reprezintă o zonă naturală încadrată în bioregiunea
Beștepe - Mahmudia () [Corola-website/Science/334048_a_335377]
-
a Triasicului Mijlociu. Aria protejată reprezintă o zonă naturală încadrată în bioregiunea stepică a Dealurilor Tulcei ("Dealurilor Beștepe-Mahmudia"), subunitate geomorfologică a Podișului Dobrogei, constituită din abrupturi stâncoase, păduri de foioase, pajiști naturale, pășuni, stepe, terenuri arabile cultivate, vii și livezi. Situl a fost instituit în scopul conservării unor specii de păsări aflate în migrație pe culoarul Via Pontica. Situl dispune de clase de habitate (păduri caducifoliate, tufărișuri, pajiști de stepă și silvostepă, ravene săpate în loess, stâncării, terenuri agricole, culturi cerealiere
Beștepe - Mahmudia () [Corola-website/Science/334048_a_335377]
-
subunitate geomorfologică a Podișului Dobrogei, constituită din abrupturi stâncoase, păduri de foioase, pajiști naturale, pășuni, stepe, terenuri arabile cultivate, vii și livezi. Situl a fost instituit în scopul conservării unor specii de păsări aflate în migrație pe culoarul Via Pontica. Situl dispune de clase de habitate (păduri caducifoliate, tufărișuri, pajiști de stepă și silvostepă, ravene săpate în loess, stâncării, terenuri agricole, culturi cerealiere extensive) ce asigură condiții prielnice de hrană și cuibărire pentru populații de păsări cu migrație regulată, cât și
Beștepe - Mahmudia () [Corola-website/Science/334048_a_335377]
-
lăstun de mal ("Riparia riparia"), mărăcinar negru ("Saxicola torquata"), turturică ("Streptopelia turtur"), silvia de câmpie ("Sylvia communis"), silvia de zăvoi ("Sylvia borin"), silvia cu cap negru ("Sylvia atricapilla"), graur ("Sturnus vulgaris"), lăcustar ("Sturnus roseus") și cănăraș ("Serinus serinus"). În vecinătatea sitului se află câteva obiective de interes istoric, cultural și turistic (lăcașuri de cult, situri arheologice, arii naturale protejate); astfel:
Beștepe - Mahmudia () [Corola-website/Science/334048_a_335377]
-
câmpie ("Sylvia communis"), silvia de zăvoi ("Sylvia borin"), silvia cu cap negru ("Sylvia atricapilla"), graur ("Sturnus vulgaris"), lăcustar ("Sturnus roseus") și cănăraș ("Serinus serinus"). În vecinătatea sitului se află câteva obiective de interes istoric, cultural și turistic (lăcașuri de cult, situri arheologice, arii naturale protejate); astfel:
Beștepe - Mahmudia () [Corola-website/Science/334048_a_335377]
-
Dealul Istrița este un sit de importanță comunitară (SCI) desemnat în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei spontane și faunei sălbatice, precum și a habitatelor naturale de interes comunitar aflate în arealul zonei protejate. Acesta este situat în nord-estul
Dealul Istrița (sit SCI) () [Corola-website/Science/334073_a_335402]
-
naturală se întinde în extremitatea vestică a județului Buzău (aproape de limita de graniță cu județul Prahova), pe teritoriile administrative ale comunelor Breaza, Năeni și Pietroasele, în apropierea drumului județean DJ205 care leagă satul Greceanca de Văleanca-Vilănești. Zona a fost declarată sit de importanță comunitară prin "Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile" Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și
Dealul Istrița (sit SCI) () [Corola-website/Science/334073_a_335402]
-
în apropierea drumului județean DJ205 care leagă satul Greceanca de Văleanca-Vilănești. Zona a fost declarată sit de importanță comunitară prin "Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile" Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 577 hectare. Aria protejată reprezintă o zonă naturală (stâncării, grohotișuri, păduri de foioase, păduri în tranziție, pășuni, terenuri arabile
Dealul Istrița (sit SCI) () [Corola-website/Science/334073_a_335402]
-
de habitate naturale ("Tufărișuri de foioase ponto-sarmatice" și "Stepe ponto-sarmatice") ce favorizează condiții de hrană și viețuire mai multor specii de mamifere, păsări, reptile, amfibieni și nevertebrate; și adăpostește o mare diversitate de ierburi și flori rare. La baza desemnării sitului se află câteva specii faunistice (mamifere, reptile, amfibieni, păsări, insecte); dintre care unele enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră
Dealul Istrița (sit SCI) () [Corola-website/Science/334073_a_335402]
-
argentea"), cimbrișor sălbatic ("Thymus glabrescens"), lucernă ("Medicago minima"), timoftică ("Phleum phleoides"), amăreală ("Polygala major"), băieței ("Veronica spicata"), ovăscior argintiu ("Trisetum flavescens"), negară ("Stipa capillata"), iarbă neagră ("Lembotropis nigricans"), păiuș ("Festuca valesiaca"), păiuș stepic ("Festuca rupicola"), rogoz ("Carex humilis"). În vecinătatea sitului se află câteva obiective de interes istoric, cultural și turistic (lăcașuri de cult, situri arheologice, podgorii); astfel: Reportaj
Dealul Istrița (sit SCI) () [Corola-website/Science/334073_a_335402]