18,131 matches
-
partidului, paralel cu crearea Comitetului Democrat Evreiesc - C.D.E., un organ de control și penetrare în sânul populației evreiești, care s-a dovedit a fi un fiasco total. La 2 martie 1949, conducerea superioară a Securității se întrunește penrtu a decide soarta mișcării sioniste din Romania. Din stenograma acestei ședinte: "La ședința convocată de tov. ministru Teohari Georgescu, au luat parte următorii: tov. general-locotenent Gheorghe Pintilie, tov. general-maior Alexandru Nicolschi, tov. general-maior Vladimir Mazuru și tov. colonel Gavril Birtaș. Cu această ocazie
Procesele sioniștilor () [Corola-website/Science/312416_a_313745]
-
în anul 1998) un reprezentant al Consiliului Județean care i-ar fi recomandat primarului să angajeze paznici. Raportul Comisiei Prezidențiale pentru Patrimoniul Construit, Siturile Istorice și Naturale din septembrie 2009 se referă și el la situația Conacul Cantacuzino de la Ceplenița: "„Soarta nu i se schimbă nici după 1989, devenind ținta, ca în atâtea alte cazuri, unor distrugeri sistematice care continuă, autorii fiind chiar locuitorii satului care cară material de construcție din ruinele palatului. În urmă cu câțiva ani, printre „destinațiile” acestor
Conacul Cantacuzino-Pașcanu de la Ceplenița () [Corola-website/Science/312431_a_313760]
-
mutat într-o poiană situată mai jos (Poiana din Vale), într-un loc aflat la 150 m spre est față de actuala biserică. Nici în această nouă locație biserica - de formă dreptunghiulară a vechiului schit, nu a avut parte de o soartă favorabilă, deoarece a fost profanată și arsă de către turci în anul 1821. În 1828 se ridică noua biserică din lemn - a treia, pictată de Nicolae Zograf și Ioan Andronicescu din Sibiciu. Între ctitori este menționat și starețul Elisei de la Poiana
Mănăstirea Găvanu () [Corola-website/Science/312440_a_313769]
-
Daily Mail, a dezvăluit că el a avut tinitus pentru ultimii zece ani, pe care l-a dezvoltat pentru că a ascultat muzica tare când era un adolescent.El conștientizează puternic la această condiție și avertizează tinerii pentru a evita aceeași soartă, protejând în același timp, auzul propriilor săi copii cu căști "Peltor Kid". Televiziune Filme Discografie solo
Chris Martin () [Corola-website/Science/312464_a_313793]
-
a avut loc pe 14 iunie 1800 în apropierea localității italiene Alessandria și a constituit bătălia cea mai importantă a Războiului celei de-a doua Coaliții. În ciuda succesului inițial al austriecilor, care reușiseră să învingă armata franceză până la începutul după-amiezii, sorții bătăliei s-au schimbat în mod dramatic, astfel că, până seara, francezii au câștigat o victorie decisivă. Bătălia a început atunci când comandantul austriac, generalul Melas a lansat un atac concentrat asupra forțelor franceze ale Primului Consul Bonaparte. Acesta din urmă
Bătălia de la Marengo () [Corola-website/Science/312826_a_314155]
-
Grecia. Istoricul John Keegan aprecia că în cazul campaniei din Grecia a fost vorba de o un război de modă veche între gentlemeni, cu respect deosebit arătat onoarei și vitejiei adversarului. Freyberg și Blamey au avut de asemenea îndoieli asupra sorților de izbândă a operațiunii, dar nu și-au informat guvernele cu privire la rezervele și temerile lor. Campania a provocat furie în Australia în momentul în care s-a aflat că, după ce a fost informat pe 18 februarie 1941 despre misiunea pe
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
Eduard a fost vizitat în mod regulat de către un medic, care a raportat că Eduard, "e ca o victimă pregătită pentru sacrificiu, a căutat iertarea păcatelor sale prin mărturisiri zilnice și pocăința, pentru că acesta credea că moartea e în fața lui". Soarta lui Eduard și a fratelui său Richard, după dispariția lor, rămâne necunoscută, însă mulți cred că aceștia au fost uciși. Printre suspecți se numără regele Richard (teoria cea mai larg acceptată), Henric Stafford, Duce de Buckingham, care a fost acuzat
Eduard al V-lea al Angliei () [Corola-website/Science/312843_a_314172]
-
facultate și era posibil să își aleagă singure viitorul soț. Aceste drepturi au avut foarte mult de suferit în urmă anilor de război. Dacă ar fi rămas la Kabul, este foarte probabil ca Raya să fi avut parte de aceeași soartă că și cea a personajului „Laila” din românul "Splendida cetate a celor o mie de sori". Precum personajul Babă din "Vânătorii de zmeie", tatăl lui Hosseini, Nasser, era un om foarte mândru și a acceptat foarte greu faptul că ei
Khaled Hosseini () [Corola-website/Science/312958_a_314287]
-
Ilie pe Ahab și îl va blestema pentru această faptă pe el și pe urmașii săi, fapt care îl va convinge pe Ahab să se smerească. Alt profet din timpul domniei lui Ahab a fost "Miha ben Imla", care, prevestind soarta crudă a regelui în bătălia cu sirienii, la "Ramot Ghilad" ("Ramot Galaad"), a fost aruncat de Ahab în închisoare („până când mă voi întoarce în pace”, cum a spus Ahab). Este menționat și un "profet anonim", care l-a sfătuit pe
Ahab () [Corola-website/Science/312982_a_314311]
-
granarul de la golirea lui.Criminalii îți fură mâncarea, și ca să-i oprești trebuie să pui garda specială sa-i caute, sa-i ducă la inchisoare (nu mai fură,însă îți scade din popularitate) și la judecătorie unde se va hotărî soarta lui, cum va fi pedepsit. Au loc execuții publice, iar asta îi face pe țărani să se mândrească. O altă problemă, trebuie sa cureți orașul de murdării ce-i pot pune în pericol pe țărani și să cureți orașul de
Stronghold 2 () [Corola-website/Science/312995_a_314324]
-
straniu muzeu, plin de lucrări inspirate din spiritualitatea strămoșilor lor nu prea depărtați în timp. La rândul lor, instituțiile culturale, centrale și locale, care ar trebui să ia act de această expoziție permanentă, nu dau nici un semn în acest sens. Soarta de artist ! "Cuvânt despre artist" Nici acum nu prea știu ce m-a făcut să-l privesc îndeaproape: poate privirile jucăușe, inteligente, naiv-intrebatoare; poate opțiunea să sinceră, idilica pentru monarhie pe care o manifestă cu șiretenie copilăreasca ;sau poate accentele
Constantin Milea Sandu () [Corola-website/Science/310867_a_312196]
-
la momentul potrivit, pentru a redeștepta însuflețirea și atașamentul față de conducător. Ele dovedesc cum regele știa să se facă urmat și explică, totodată, cum el a reușit să-și mențină autoritatea tot timpul cruciadei. Regele se arăta gata să împartă soarta luptătorilor săi nu numai prin vorbe, ci și prin fapte. Șalupa purtătoare a stindardului regal s-a apropiat de mal. Ludovic, primul a sărit în apa ce l-a cuprins până la umeri, strigând Montjoie Saint Denis, strigătul războinicilor francezi, și
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
Saladin, și la înlocuirea ei cu dinastia mamelucă, bahriții guvernând până în 1281, când alți mameluci cerchezi numiți bordjiți aveau să preia puterea, până în 1517, când Egiptul și Siria vor intra în stăpânirea turcilor otomani. Deocamdată, însă, Aybeg trebuia să hotărască soarta prizonierilor francezi și el a făcut-o, optând pentru răscumpărarea lor la un preț mai mare, în afara de restituirea Damiettei, unde garnizoana egipteană fusese reinstalată. O dată convenția încheiată, captivii primeau învoire să revină lângă regele lor, pe propriile corăbii. În
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
nu fi înfrânt deveniseră mai puternice decât crezul religios. În tot acest timp, în Franța vestea înfrângerii cruciaților, a suferințelor îndurate se răspândise ca fulgerul. Dar nimeni nu a schițat un gest să le vină în ajutor, doar poporul deplângea soarta bunului, înțeleptului rege, împărțitor de dreptate, cum deja oameni simpli în naivitatea lor și-l figurau pe Ludovic, venerat încă din viață ca un sfânt. Legătura rege-țară-popor era încă puternică în ideologia vremii, sacrarea îl situa pe rege deasupra claselor
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
va dispare și acesta. În noiembrie 1253, regele se afla încă în Orient, unde menajul regal părea că se simte destul de bine. Regina Margareta născuse al doilea copil pe pământ străin, o fată, și nu da semne că o preocupa soarta copiilor (patru la număr) rămași acasă. Credincioasă regelui, ea nu se depărta de el, așteptând cu nerăbdare pregătirea cruciadei. Moartea reginei Blanca de Castilia, însă, l-a obligat pe Ludovic al IX-lea să se gândească serios la importanța întoarcerii
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
sau altul, legitima o acțiune, o putea declanșa sau mobiliza forțele necesare înfăptuirii ei, dar fără un suport politic, născut din condițiile obiective ale societății, idealul se destrăma ca un vis lipsit de consistența materială. Cruciada pentru ca să nu aibă această soartă, ea trebuia readaptată. Așa se face că în 1267 papa trimitea o solie la hanul mongol din Persia, Abagha, solie bine primită, dar căreia, de la început, hanul i-a pus în vedere că nu se angaja la nimic până ce creștinii
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
financiar de conducători sau de vreun mecena local. Însuși Khayam a scris, mai târziu, că a fost, în perioada tinereții, "„martor al nimicirii învățaților, din care nu a mai rămas decât o mână de oameni, chinuită și puțin numeroasă. Asprimea soartei din aceste vremuri i-a împiedicat să se dedice perfecționării și adâncirii științei lor”". Ca învățăcel în Nișapur, l-a legat o prietenie strânsă de Hassan bin Sabah, întemeietorul de mai târziu al sectei asasinilor, și de viitorul vizir al
Omar Khayam () [Corola-website/Science/310884_a_312213]
-
Japonia la Rin, și chiar și Anglia. Creasy a spus "marea victorie câștigată de Charles Martel ... a dat o lovitură decisivă cuceririi arabe din Europa de Vest, salvând creștinătatea de Islam, [și] conservând relicvele antice și civilizația modernă." Convingerea lui Gibbon că soarta a creștinismului era legată de această bătălie este susținut de alți istorici, inclusiv John B. Bury. Importanța acesteia a scăzut în secolul al XX-lea, atunci când istoricii, cum ar fi Bernard Lewis, au susținut că arabii nu au dorit cu
Charles Martel () [Corola-website/Science/309471_a_310800]
-
Însă în anii următori a început o deteriorare a rasei din cauza deportărilor violente care au avut loc în Caucaz, rezultând încrucișări nesupravegheate, și scăderea numărului de exemplare cauzate de Al Doilea Război Mondial. Din fericire Ciobănescul Caucazian nu a avut soarta Ciobăneștilor Mongolezi sau Kirghiztane iar cu ajutorul chinologilor ruși (Ilina, Bogolyubsky, Vaysman, Mazover) s-a reușit prezervarea rasei. În 1954, tatăl chinologiei sovietice, A.P. Mazover,a împărțit rasa în trei tipuri: -tipul georgian (puternic, spectaculos, înalt, păr lung formând coamă și
Ciobănesc caucazian () [Corola-website/Science/309530_a_310859]
-
Rezistenței, în special cei din rândurile comuniștilor, și-au manifestat amărăciunea de a nu fi reușit să schimbe societatea și viața politică într-atât pe cât ar fi dorit (Claude Bourdet, Henry Frenay). În perticular, Rezistența a fost puternic divizată asupra soartei partidelor politice în perioada postbelică. Emmanuel d' Astier de la Vigerie și Henri Frenay și alți lideri ai luptei de eliberare doreau scena politică să fie dominată de un mare „partid al Rezistenței”, care să înlocuiască vechile partide compromise. Ei considerau
Rezistența franceză () [Corola-website/Science/309588_a_310917]
-
alte victime s-au numărat Gregor Strasser, un fost nazist care l-a înfuriat pe Hitler demisionând din partid în 1932, și Gustav Ritter von Kahr, fost comisar de stat în Bavaria care a înăbușit Puciul de la berărie în 1923. Soarta lui Kahr a fost deosebit de groaznică. Cadavrul său a fost găsit într-o pădure din afara Münchenului, aparent lovit cu târnăcopul. Unii oameni au fost omorâți din greșeală, de exemplu Willi Schmid, critic muzical al "Münchner Neuste Nachrichten", un ziar local
Noaptea cuțitelor lungi () [Corola-website/Science/309657_a_310986]
-
lui Otto Strasser, fratele lui Gregor. Această violență dezlănțuită a contribuit masiv la reputația Gestapo ca poliție politică secretă a naziștilor. Röhm a fost pentru scurt timp deținut la Închisoarea Stadelheim din München, cât timp Hitler s-a gândit ce soartă să-i rezerve. Sigur, serviciile aduse de Röhm regimului nazist aveau și ele importanța lor. Pe de altă parte, nu putea fi nici ținut închis pe termen nelimitat, nici exilat, iar un proces public ar fi adus la lumină prea
Noaptea cuțitelor lungi () [Corola-website/Science/309657_a_310986]
-
strâns de regimul nazist. Un căpitan în retragere, Erwin Planck, părea să realizeze aceasta: „dacă te uiți mai departe fără să ridici degetul,” îi spunea el prietenului său, generalul Werner von Fritsch, „vei avea, mai devreme sau mai târziu, aceeași soartă.” O altă rară excepție a constituit-o Feldmareșalul August von Mackensen, care a vorbit despre uciderea lui Schleicher și Bredow la întrunirea anuală a Societății Generalilor în februarie 1935. Fără o presă independentă care să relateze evenimentele epurării, s-au
Noaptea cuțitelor lungi () [Corola-website/Science/309657_a_310986]
-
au început pregătirile pentru procesul regelui. La 26 decembrie Convenția a votat condamnarea la moarte a regelui iar Ludovic al XVI-lea a fost executat la 21 ianuarie 1793, la vârsta de 38 de ani. La 27 martie Robespierre evocă soarta reginei pentru prima dată în fața Convenției. La 13 iulie Delfinul este luat de lângă mama lui și încredințat cizmarului Simon. La 2 august Maria Antoaneta este separată de prințese (fiica sa Madame Royale și cumnata sa madame Élisabeth) și este condusă
Maria Antoaneta, regină a Franței () [Corola-website/Science/309697_a_311026]
-
putere, Gion a fost arestat și trimis la Canal și la Făgăraș în anii 1949 - 1955. În aceste lagăre de muncă, formate după modelul sovietic pentru a distruge intelectualitatea română dinainte de război, Gion a cunoscut mulți nevinovați care îi împărtășau soarta. Gion a supraviețuit cu greu acestor ani de lagăr, multi deținuți au murit, dar Gion a scăpat cu viață. A iesit din detenție în 1955, la 46 de ani, firav și bolnav, având numai 45 kg. greutate și mutilat la
Gheorghe Ionescu Gion () [Corola-website/Science/309745_a_311074]