170,850 matches
-
texte oarecum dubioase din punctul de vedere al unei autenticități de prim grad”, însă a făcut-o pentru a înlătura „surpriza atestării ulterioare a unor variante ale legendelor expuse”. Cenzura a descompletat repertoriul legendei, înlăturând aproape 300 de texte. O ediție fidelă concepției autoarei este Legende populare românești (I-III, 1994). În manuscris au rămas Catalogul tipologic al legendelor populare românești. Index tipologic și bibliografic bilingv (româno-francez) și Catalogul tipologic al poveștilor cu animale cu formule. SCRIERI: Principiile clasificării legendelor populare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285884_a_287213]
-
Literatură și artă” (Chișinău), „Haiku” (București), „Libertatea” (Novi Sad), „Aurora” (Oradea) ș.a. Debutează editorial ca traducător al romanelor Zeilor le e sete și Revolta îngerilor de Anatole France (1978). Primul volum de poezii originale, Nocturnalia, îi apare în 1985. Îngrijește ediții din Liviu Rebreanu și N. Steinhardt. În 1991 obține Premiul revistei „Poesis”; în 1992 Premiul Uniunii Scriitorilor din Chișinău, pentru un studiu critic privind opera lui Lucian Blaga; în 1995 Premiul „Orion”, decernat de Centrul Cultural „Ionel Perlea”, pentru „cel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285926_a_287255]
-
viitor / minune dincolo de uscăciune / ram reînviat de cais / [Mai târziu față-n față cu sinele / fi-va și el alter ego proscris]” - Triptic, III). SCRIERI: Nocturnalia, Cluj-Napoca, 1985; Dragonul spre ziuă, București, 1988; Patimile tânărului Ioan în Arcadii, Cluj-Napoca, 2000. Ediții: Liviu Rebreanu, Răfuiala și alte nuvele, postfața edit., Cluj-Napoca, 1983; N. Steinhardt, Monologul polifonic, Cluj-Napoca, 1991. Traduceri: Anatole France, Zeilor le e sete, Cluj-Napoca, 1978, Revolta îngerilor, Cluj-Napoca, 1978; Anna Brâncoveanu de Noailles, Umbra zilelor, 1982; Anna Brâncoveanu de Noailles
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285926_a_287255]
-
prin care testăm aceste ipoteze și, eventual, le modificăm și retestăm aceste modificări și, în cele din urmă, prin care comunicăm rezultatele. La Universitatea din Georgia, în perioada anilor 1955-1965, realizează studiile și experimentează ceea ce în 1966 va deveni prima ediție americană a Testului de gândire Creativă Torrance. Probele dezvoltate de Torrance cuprind, în afara unor adoptări ale unor probe deja construite și utilizate de Guilford: teste verbale, teste figurative. Testele verbale se bazează pe un desen de la care se cer 5
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
cantitatea de CO2 emisă în atmosferă, a fost ales indicatorul emisie unitară, exprimat prin factorul de emisie. Conform definiției date de Ghidul privind elaborarea inventarelor naționale de gaze cu efect de seră, dezvoltat de Grupul interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC), ediția 2006<footnote Grupul interguvernamental privind schimbările climatice (2006), IPCC Guidelines for National Greenhouse Gas Inventories - Glossary, http://www.ipcc-nggip.iges.or.jp/public/2006gl/pdf/0 Overview/V0 2 Glossary.pdf, accesat la data de 14.09.2012. footnote>, „factorul de emisie
Analiză ecoeconomică pentru sectorul energetic – instrument pentru fundamentarea strategiilor privind schimbările climatice by Paul Calanter () [Corola-publishinghouse/Science/183_a_189]
-
de CO2 echivalent rezultată în urma arderii, din cauza potențialului de încălzire globală al acestora, care este mai ridicat decât cel al CO2. Ghidul dezvoltat de Grupul interguvernamental pentru schimbările climatice (IPCC) privind elaborarea inventarelor naționale de gaze cu efect de seră, ediția 2006, indică, în volumul 2, subcapitolul „Surse staționare”, factori de emisie pentru celelalte gaze cu efect de seră rezultate în urma arderii combustibililor fosili, și anume pentru metan (CH4) și pentru protoxidul de azot (N2O). 4.2.1.3.2. Emisie
Analiză ecoeconomică pentru sectorul energetic – instrument pentru fundamentarea strategiilor privind schimbările climatice by Paul Calanter () [Corola-publishinghouse/Science/183_a_189]
-
mediu 5.2.1.2.3.1. Emisie unitară (factor de emisie) pentru dioxidul de carbon (CO2) Conform definiției date de Ghidul dezvoltat de Grupul interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC) privind elaborarea inventarelor naționale de gaze cu efect de seră, ediția 2006<footnote 2006 IPCC Guidelines for National Greenhouse Gas Inventories - Glossary, http://www.ipcc nggip.iges.or.jp/public/2006gl/pdf/0 Overview/V0 2 Glossary.pdf, accesat la data de 14.09.2012. footnote>, „factorul de emisie reprezintă un coeficient care cuantifică
Analiză ecoeconomică pentru sectorul energetic – instrument pentru fundamentarea strategiilor privind schimbările climatice by Paul Calanter () [Corola-publishinghouse/Science/183_a_189]
-
de CO2 echivalent rezultată în urma arderii, datorită potențialului de încălzire globală al acestora, care este mai ridicat decât cel al CO2. Ghidul dezvoltat de Grupul interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC) privind elaborarea inventarelor naționale de gaze cu efect de seră, ediția 2006 indică, în volumul 2, subcapitolul „Surse staționare”, factori de emisie pentru celelalte gaze cu efect de seră rezultate în urma arderii combustibililor fosili, și anume pentru metan (CH4) și protoxidul de azot (N2O). 5.2.1.2.3.2. Emisie
Analiză ecoeconomică pentru sectorul energetic – instrument pentru fundamentarea strategiilor privind schimbările climatice by Paul Calanter () [Corola-publishinghouse/Science/183_a_189]
-
Însă în ciuda tuturor transformărilor, mai transpare ceva din schema romanului curtean medieval. Textul noii scrieri este gustat în secolul al XIX-lea, fiind păstrat în paisprezece manuscrise de la Biblioteca Academiei Române și într-un manuscris din Biblioteca Muzeului Oltenia de la Craiova. Ediții: Doui amanți. Fileroth și Anthusa (compunere de Radu S. Câmpiniu), Brăila, 1857; Filerot și Anthussa (prelucrare de Ecaterina Jantil), Buzău, 1878; Înfocata și nenorocita dragoste a lui Filerot și Anthusei. O povestire foarte frumoasă în versuri, păstrată din batrâni, Brașov
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286990_a_288319]
-
populare), erau menite a spori efectul comic, și așa destul de gros. Occisio..., cu toată întâmplarea sângeroasă din care se inspiră, nu e deloc o tragedie, ci o compoziție burlescă. Ea a prilejuit primul spectacol de teatru atestat în limba română. Ediții: Occisio Gregorii in Moldavia Vodae tragedice expressa, îngr. și introd. Lucian Drimba, Cluj-Napoca, 1983. Repere bibliografice: Nicolae Densușianu, [Manuscrise și alte documente], AAR, partea administrativă, t. II, 1879-1880; D. C. Ollănescu, Teatrul la români, AAR, memoriile secțiunii literare, t. XX
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288505_a_289834]
-
3 din primul an, când se tipărea articolul Poetul Eminescu s-a stins. Au urmat În Nirvana, al lui Caragiale, apoi discursurile funebre rostite de D. Aug. Laurian, directorul gazetei, și Gr. Ventura, prefața lui T. Maiorescu la a patra ediție a poeziilor eminesciene, amintirile lui Dimitrie Teleor și C. Bărcănescu. Moartea lui V. Alecsandri e consemnată într-un editorial, în numerele următoare fiind reproduse câteva dintre poeziile sale reprezentative. După ce în 1889 Caragiale tălmăcise din Mark Twain, în anii următori
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286387_a_287716]
-
a comentat într-un mod „obiectiv” și „pozitiv”, crezând în „misiunea criticii care trebuie nu să distrugă, ci să îndrepte”. SCRIERI: Istoria literaturii române (1900-1944), I, Suceava, 1979; Adrian Maniu, Iași, 1979; Singurătatea și tristețea oglinzilor, I-II, Iași, 2002. Ediții: G. Topîrceanu, Pagini de proză, postfața edit., Iași, 1985; Ionel Teodoreanu, Fata din Zlataust, postfața edit., Iași, 1994. Repere bibliografice: Sorin Pârvu, „Adrian Maniu”, CL, 1979, 12; D. Micu, „Adrian Maniu”, LL, 1980, 152-154; Satco-Pânzar, Dicționar, 105-106; Dan Mănucă, Critica
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287601_a_288930]
-
la școli generale și licee din Timișoara. Țărănist, o perioadă a fost deținut politic. În 1976 îi apare prima carte, Premise literare. Mai e prezent în „Scrisul bănățean” („Orizont”) și publică volumul de versuri Anotimp interior (1980), câteva antologii și ediții. Premise literare reprezintă o încercare notabilă de reabilitare a culturii bănățene, prin care Ț. respinge ideea plasării Banatului în zona „provincialismului literar”. În prima parte a volumului se face o incursiune în documentele ce atestă începuturile scrierilor românești din această
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290196_a_291525]
-
natura, al erosului răsfrânt în amintiri nostalgice sau al meditației asupra actului de creație. Ț. a realizat și traduceri din Charles Baudelaire și Paul Valéry, unele selectate ulterior în antologii. SCRIERI: Premise literare, Timișoara, 1976; Anotimp interior, Timișoara, 1980. Antologii, ediții: Lirica timișoreană (1944-1969), pref. edit., Timișoara, 1970; O, mamă, dulce mamă..., pref. Ana Blandiana, Timișoara, 1973; Ion Popovici-Bănățeanul, În lume, pref. edit., Timișoara, 1973; Cassian R. Munteanu, Bătălia de la Mărășești, pref. edit., Timișoara, 1977; Virgil Birou, Oameni și locuri din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290196_a_291525]
-
2000 284 p.; 19 cm. Ed. bilingva românoengleză ISBN 973586-152-6 I. Ionel, Nicolae (trad., adapt.) ÎI. Welsh, James M. (pref.) 821.111-2=135.1 (c) INSTITUTUL EUROPEAN IAȘI I S B N : 973-586-152-6 PRINTED ÎN ROMÂNIA WILLIAM SHAKESPEARE REGELE LEAR Ediție bilingva Versiune românească de NICOLAE IONEL Studii introductive de JAMES M. WELSH DUMITRU DOROBĂȚ INSTITUTUL EUROPEAN 2000 REGELE LEAR DE-A LUNGUL SECOLELOR 1135 Istoria tragediei Regele Lear de William Shakespeare începe cu mult înainte de perioada cînd a fost creată
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
Thomas Norton. Fără a fi devenit o sursă pentru Shakespeare, lucrarea susține esențialmente aceleași idei morale și politice. 1565 John Stow (1515-1605) scrie Chronicles of England care conține povestea regelui Lear. W. Shakespeare a citit probabil această lucrare dintr-o ediție publicată la 1580. 1577 Lui Raphael Holinshed (m. 1580), cronicar și traducător prestigios din epoca reginei Elizabetha, i se publică, în tipografia lui Reginald Wolfe, The Chronicles of England, Scotland, and Ireland (două volume), o altă sursă pentru Regele Lear
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
Lear, dedicat lui Ben Jonson de William Strachey, este publicat după 6 august 1605. 1606 la 26 dec. 1606, piesa Regele Lear este înregistrată la Stationers' Register, mărturie că reprezentarea teatrală avusese deja loc. Dovadă pagina de titlu de la prima ediție Quarto și înregistrarea: M. William Shakespeare. Adevărată istorie cronică a vieții și morții Regelui Lear și a celor trei fiice. Cu nefericită viața a lui Edgar, fiu și moștenitor al Contelui Gloucester, si a morocănosului și pretinsului nebun Tom of
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
Q1) și "a fost tipărit la Londra pentru Nathaniel Butter, și urmează să fie vîndut la prăvăliile din St. Paul, în curtea bisericii, la locul cu semnul Pied Bull lîngă poartă lui St. Austins". Au parvenit 12 exemplare din această ediție care diferă între ele întrucît atunci cînd au fost legate s-au introdus șpalturi corectate și necorectate. 1609-1610 Compania lui Șir Richard Cholmeley joacă Regele Lear la Gowthwaite Hall în Yorkshire din Pied Bull Quarto (Q1). Rolul lui Lear a
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
în Cartea pieselor (Booke of Plăieș) relatează că a văzut piesă Regele Lear 1619 În pofida datei de pe pagina de titlu (tipărită pentru Nathaniel Butter, 1608), al doilea Quarto (Q2) a fost publicat numai în 1619 folosindu-se Q1. 1623 Prima ediție Folio. Piesă Regele Lear este tipărită pe paginile 283-309 în secțiunea dedicată tragediilor. S-a folosit un Q1 cu pagini corectate și necorectate, modificat probabil după manuscrisul folosit de sufleori. Lipsesc 300 de rînduri din Q1 și sînt adăugate 100
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
a folosit un Q1 cu pagini corectate și necorectate, modificat probabil după manuscrisul folosit de sufleori. Lipsesc 300 de rînduri din Q1 și sînt adăugate 100 de rînduri în afara altor modificări. Este considerată versiunea cea mai apropiată de originalul shakespearian. Edițiile moderne folosesc textul din Folio, în care se introduce textul omis și prezent în Q1. 1681 Nathum Țațe (1652-1715), Poet Laureat, deci poet al curții regale, cu acordul lui Samuel Jonson l-a "îmbunătățit" pe Shakespeare: finalul devine happy-end, Lear
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
Adaptarea lui Țațe a devenit textul tuturor spectacolelor cu Regele Lear timp de un secol și jumătate, pînă la 1831. Joseph Addison (16721719) afirmă că în versiunea lui Nathum Țațe piesă pierdea jumătate din frumusețe. În Preface and Notes a ediției din 1765 scria: "Tragedia lui Lear este pe bună dreptate celebra printre dramele lui Shakespeare. Nu există piesă care să mențină atenția atît de puternic fixată, care să agite atît de mult pasiunile și să-mi stîrnească atît de mult
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
1950 John Gielgud apare pentru a treia oară în rolul regelui Lear într-o punere în scenă de la Stratford. 1953 Michael Redgrave apare în rolul lui Lear tot la Teatrul de la Stratford-upon-Avon. Filmul american King Lear, regia Orson Welles. În ediția The New Arden a piesei Regele Lear, Kenneth Muir scria: "Piesă nu este pesimista și pagina: este mai degrabă o încercare de a oferi un raspuns forțelor subminative ale ideilor tradiționale de către marea filosofie ce punea totul sub semnul îndoielii
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
nr. 6, 1962, p. 337-346 detectează apropierile dintre creația lui Delavrancea și modelul shakespearean. Printre ele asemănările dintre Regele Lear și Viforul. 1963, 1965 Celebrul actor Morris Carnovsky apare în Regele Lear pe scena de la Stratford, Connecticut. 1963 O nouă ediție a traducerii lui Mîhnea Gheorghiu: W. Shakespeare, Regele Lear, traducere și prefață de Mîhnea Gheorghiu, București, Editura Tineretului, 1963 (254 p). 1964 Două versiuni cinematografice apar în acest an: una americană, pentru cazul școlilor, alta olandeză (producție NTI). Al. Duțu
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
titular Tatsuyo Nakaday. 1988 Sub îngrijirea lui Leon D. Levițchi apare volumul 7 din Opere complete ale lui William Shakespeare, care cuprinde și traducerea Regelui Lear în versiunea lui Mîhnea Gheorghiu (W. Shakespeare, Regele Lear, Macbeth, Antoniu și Cleopatra, Coriolan, Ediție îngrijita și comentată de Leon Levițchi. Note de Virgiliu Ștefănescu-Drăgănești, București, Editura Univers, 1988). 1993 Maurice Charney, profesor la Universitatea Rutgers, SUA, publică All of Shakespeare (Totul despre Shakespeare), Columbia University Press, New York: "Pe linia Poeticii lui Aristotel, Lear este
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
bibliografiilor analitice ale secolului al XX-lea realizate în Anglia de A.W.Pollard și de W.W.Gregg, iar în Statele Unite ale Americii de Charleton Hinman. Rezultatele cercetării efectuate de acestă din urmă în domeniul Tipăririi și cercetării primei ediții in-folio a operelor lui Shakespeare au fost publicate în 1963 în două volume de către Editură Claredon din Oxford. Regele Lear a fost jucată pentru prima data in 1606, dar textul ediției in-folio nu a fost publicat decît în 1623, după
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]