170,663 matches
-
Antiteze, Asachi, Astra, Ateneu, Ceahlăul, Clepsydra, Convorbiri literare, Cronica, Dacia literară, Elpis, Informația primăriei, Luceafărul, Moldova literară, Monitorul de Neamț, Oglinda literară, Petrodava culturală, Realitatea nemțeană, Reformatorul, România literară, Salonul literar, Scrisul românesc, Telegraful, Tribuna, Viața studențească." A fost redactor șef la "Reformatorul", co-director la "Antiteze" și director la "Asachi". Este membru al Uniunii Scriitorilor din România din anul 1996 și membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România din anul 2000. Pe plan național: Pe plan regional: Pe plan local:
Lucian Strochi () [Corola-website/Science/337366_a_338695]
-
segment de metrou, în 1979. Depoul este construit în totalitate în subteran, trenurile de metrou fiind introduse în rețea prin intermediul unei linii ferate ce venea de la Gara Cotroceni. A fost conceput de o echipă de arhitecți formată din Ileana Papina (șef proiect), Ioan Novițchi și tehnician Marcela Oreste. Construcția, realizată prin săpătură deschisă, din beton armat cu compartimentări din cărămidă, are o suprafață de aproximativ și 3 zone principale: zona stației de întreținere, zona atelierelor și spațiile administrative. Zona de întreținere
Depourile Metrorex () [Corola-website/Science/337381_a_338710]
-
Aici au fost primiți în audiență la Ministerul de Război și Marele Stat Major japonez, unde au fi informați concret despre contextul politic și militar din zonă. De asemenea, cei doi au avut în capitala Japoniei întrevederi cu colonelul Filippi, șeful Comisiei Militare Italiene din Siberia și cu atașatul naval englez - amiralul Lay. În luările sale de cuvânt, conducătorul Comisiei - Victor Cădere, a solicitat intervenția oficialităților japoneze și engleze pe lângă reprezentanții acestora din zonă, spre a i se facilita misiunea. Este
Comisia Militară Română din Siberia () [Corola-website/Science/337401_a_338730]
-
privind asistența acordată victimelor terorismului. În orientările strategice privind justiția și afacerile interne, adoptate în iunie 2014, Consiliul European a solicitat instituirea unei politici eficiente de combatere a terorismului, care să integreze aspectele interne și externe. La 12 februarie 2015, șefii de stat și de guvern din UE au subliniat importanța pentru UE a unei cooperări sporite cu țările terțe în domeniul securității și combaterii terorismului. În ceea ce privește relațiile dintre UE și țările terțe, programul de combatere a terorismului se concretizează în
Terorismul în Europa () [Corola-website/Science/337395_a_338724]
-
Sfântului Imperiu Roman|Francisc I]] (în țările austriece împărăteasă a fost [[Maria Terezia a Austriei|Maria Terezia]], dar Francisc a fost împăratul Sfântului Imperiu Roman) care a fost entuziasmat de hărnicia și talentul lui. De acea, domnitorul l-a ales șef unei mari expediții austriece în [[Indiile Occidentale]]. Înainte de a părăsi continentul pe 7 ianuarie 1755 din portul [[Livorno]], a făcut un ocol prin Franța de Sud de unde a trimis 17 lăzi pline cu [[zoofite]] și [[Fosilă|fosile]] la Viena. La
Nikolaus Joseph von Jacquin () [Corola-website/Science/337404_a_338733]
-
cele mai importante personalități ale culturii armene din ultimul secol. Un rol central l-a avut "Cartea șoaptelor", din care au fost prezentate capitolele șapte și opt în 21 limbi. Printre cititorii cărții se numără înalți demnitari ai lumii, cărturari, șefi de state, ca de pildă proaspătul laureat al Premiul Nobel pentru Pace (2016), președintele Columbiei, Juan Manuel Santos, care a mulțumit public pentru faptul că romanul l-a inspirat în dialogul cu gherilele FARC. De asemenea, cărții i-au fost
Cartea șoaptelor () [Corola-website/Science/337417_a_338746]
-
1892. Promovat după întoarcerea sa din 1893 căpitan, a servit în Regimentul 150 Infanterie și a fost apoi repartizat Statului Major General al armatei până în noiembrie 1898, mai întâi ca redactor și, apoi din 1896 ca ofițer de ordonanță a șefului Statului Major, generalul-maior Boisdeffre (acesta în 1892 negociase și semnase acordul militar cu rușii, în numele Franței). A servit de asemenea ca atașat pe lângă Misiunea Militară Rusă din Franța, fiind în 1895 detașat la Deuxième Bureau (Serviciul de Informații) al Marelui
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
în ziarul Le Matin că liderii francezi nu ar fi sprijinit o asociere sub influență germană dintre reprezentanții vechiului regim imperial rus, dacă ar fi fost mai bine informați. Deși a dorit aflat pe pământ francez să preia funcția de șef al Marelui Stat Major al armatei cehoslovace, aceasta i-a fost oferită generalului Pellé, Janin mulțumindu-se să accepte la Bourges comanda "Corpului 8 de Armată teritorială" franceză. În acest post - care nu a reprezentat o promovare, și-a încheiat
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
excelență. "Centre historique des Archives nationales" (CHAN) este situat într-un complex de clădiri, care este compus din Hôtel de Soubise și Hôtel de Rohan în "Quartier Marais" în Paris. Aici sunt adăpostite documentele din perioada de dinainte de 1958, arhiva șefilor de stat precum și documente private din toate epocile. Unele dintre aceste documente datează din perioada merovingiană. De la 1 ianuarie 2007, CHAN menține un serviciu comun cu "Centre des archives contemporaines". "Centre des archives contemporaines" se află din 1969 în Fontainebleau
Archives nationales (Franța) () [Corola-website/Science/337439_a_338768]
-
trecut (Casebook). Brandeis s-a adaptat cu ușurință la noile metode, fiind activ în discuțiile din clasă, si alăturându-se clubului Pow-Wow în care se simulau procese și pledoarii. În ciuda problemelor cu văzul, el a izbutit să termine studiile ca șef de promoție, având punctajul cel mai ridicat din istoria de până atunci a facultății de drept, record pe care l-a păstrat vreme de opt decenii. După cum a mărturisit mai tarziu, acei ani de studii au fost pentru el printre
Louis Brandeis () [Corola-website/Science/335798_a_337127]
-
Superior al Magistraturii, fiind ales primul președinte al acestei instituții, reînființate în anul 1993. s-a născut în comuna Zvoriștea, județul Suceava. A studiat la Facultatea de Drept a Universității din București, pe care a absolvit-o în 1990, ca șef de promoție. În anul 2001, la aceeași instituție de învățământ superior, a obținut titlul științific de doctor în drept, cu teza de doctorat „Punerea în executare a pedepselor principale”. În anul 1990, Dan Lupașcu a fost numit judecător stagiar la
Dan Lupașcu () [Corola-website/Science/335829_a_337158]
-
CSM. La solicitarea unanimă a membrilor CSM, a revenit asupra cererii sale. La data de 12 ianuarie 2005, cu ocazia alegerii sale ca președinte al CSM, Dan Lupașcu, făcând aluzie la încercările de influențare politică a justiției, declara în prezența șefului statului: „Numai cel care nu este stăpân pe el poate cădea victima unei influențe politice. Consiliul Superior al Magistraturii este o corabie care plutește, chiar dacă tsunami din stânga și tsunami din dreapta încearcă să-i schimbe cursul”. Atât în calitate de președinte al CSM
Dan Lupașcu () [Corola-website/Science/335829_a_337158]
-
niciun caz „din ură” pentru sistemul judiciar. Totodată, Lupașcu s-a opus modificării legilor justiției în anul 2005, a dezavuat „telereforma” și „telearestările”, a militat pentru administrarea bugetelor instanțelor de către CSM sau Înalta Curte de Casație și Justiție, numirea tuturor șefilor instanțelor și parchetelor de către CSM (prin concurs), finanțarea corespunzătoare a instituțiilor judiciare, asigurarea unui volum optim de activitate la instanțe și parchete, îmbunătățirea salarizării magistraților, eliminarea participării magistraților în birourile electorale, crearea unui corp de inspectori judiciari care să funcționeze
Dan Lupașcu () [Corola-website/Science/335829_a_337158]
-
sub autoritatea ministrului justiției. La finalul mandatului, prima echipă de conducere a noului CSM, formată din președinte-judecător Dan Lupașcu și vicepreședinte-procuror Liviu Dăscălescu a fost felicitată de președintele Traian Băsescu pentru contribuțiile aduse reformei în justiție. Referitor la independența justiției, șeful statului a afirmat că „anul 2005 a fost cel mai fast din 1946 încoace”. De asemenea, comisarul european Jonathan Scheele a remarcat cu același prilej „succesul CSM în privința organizării interne și coordonarea activității instanțelor”. În ianuarie 2006, Dan Lupașcu a
Dan Lupașcu () [Corola-website/Science/335829_a_337158]
-
septembrie 2009, președintele Traian Băsescu a criticat dur activitatea membrilor CSM, reproșându-le că au o abordare greșită a termenului de „independență”, cerându-le să ia măsuri pentru încetarea protestelor magistraților. Pe fondul acestor critici, Dan Lupașcu i-a reproșat șefului statului că „nu cunoaște Constituția” și „în loc să ajute justiția, mai mult o înfundă”. În ianuarie 2011, Președintele României a afirmat, printre altele, că „niciun sistem de justiție din UE nu a făcut atâta rău vreunei țări, precum cel românesc”, acuzații
Dan Lupașcu () [Corola-website/Science/335829_a_337158]
-
a fost un reputat medic militar, chirurg, colonel al Armatei Române, Comandant al Policlinicii Garnizoanei București, Șef al Serviciului 2 Chirurgie de la Spitalul Militar Central, decorat cu Ordinul „Regina Maria” pentru rezultate deosebite în îngrijirea și tratarea răniților în timpul celui de-al doilea război mondial. s-a născut la 11/24 iunie 1896 în satul Drăgotești, comuna
Constantin Hălălău () [Corola-website/Science/335856_a_337185]
-
care a avut doi băieți, care au ales aceeași profesie: Dan Hălălău (1929-2010), medic primar oftalmolog și Florin Hălălău (1933-2007), profesor universitar de anatomie patologică. În 1937 intră prin concurs la Spitalul Militar Central, unde între 1941 și 1942 este Șef al Serviciului 2 Chirurgie. În timpul celui de-al doilea război mondial a efectuat două campanii pe frontul de est. În 1942 a fost comandantul unei ambulanțe în Crimeea, iar în 1943 comandant al unui spital de campanie, străbătînd cîmpurile de
Constantin Hălălău () [Corola-website/Science/335856_a_337185]
-
în Caucaz, la Krasnodar. Pentru rezultate deosebite în îngrijirea și tratarea răniților, a fost decorat cu Ordinul „Regina Maria”. După război se întoarce la Spitalul Militar Central. Din Decembrie 1949 a fost Comandant al Policlinicii Garnizoanei București, iar din 1954 Șef al Serviciului Chirurgie pînă la 28 mai 1958, cînd este trecut definitiv în rezervă. S-a stins din viață la 14 iulie 1988.
Constantin Hălălău () [Corola-website/Science/335856_a_337185]
-
de cavalerie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cele mai importante fiind cele de comandant al Regimentului 9 Roșiori și ofițer în statul major al Diviziei 3 Infanterie. În perioada Primului Război Mondial a îndeplinit funcțiile de comandant al Regimentului 9 Roșiori, șef al Etapelor Armatei de Nord și comandant al Diviziei 1 Infanterie, în perioada 23 decembrie 1916/5 ianuarie 1917 - 1/13 iulie 1918, remarcându-se pe timpul Bătăliei de la Oituz. La 28 octombrie/11 noiembrie 1918 Divizia 1 Cavalerie este remobilizată
Mihail Schina () [Corola-website/Science/335866_a_337195]
-
comandant al acesteia, rămânând în fruntea acesteia până la 1 iulie 1919. Pentru modul în care și-a susținut ideile și convingerile, a intrat în câteva ocazii în conflict cu superiorii săi. În toamna anului 1917 a fost în conflict cu șefii săi ierarhici - generalul Arthur Văitoianu (comandantul Corpului IV Armată) și generalul Nicolae Sinescu (inspectorul general al cavaleriei) - pe problematica înzestrării și misiunilor trupelor de cavalerie. În mai 1919 este acuzat de incompetență și insubordonare, fiind înlocuit de la comanda Diviziei 1
Mihail Schina () [Corola-website/Science/335866_a_337195]
-
fortificată Turtucaia. Capul de pod era apărat de trupele Diviziei 17 Infanterie sub conducerea generalului Constantin Teodorescu și formate preponderent din rezerviști. Din cauza în principal a modului defectuos de exercitare a actului de comandă de către conducerea militară superioară a armatei (șeful Marelui Cartier General, comandantul Armatei 3, comandanții Divizilor 17, 9 și 19 Infanterie), după numai cinci zile de lupte, trupele bulgaro-germane ocupă Turtucaia. Pierderile suferite de armata română au fost foarte mari: 160 ofițeri și circa 6.000 trupe și
Operația de apărare de pe frontul de sud (1916) () [Corola-website/Science/335862_a_337191]
-
capacitatea de a angaja forțe semnificative la nord de Dunăre, în condițiile în care avea masat grosul forțelor pe frontul de la Salonic. La 15 septembrie 1916, regele convoacă la Periș un Consiliu de Război la care participă primul ministru, locțiitorul șefului Marelui Cartier General - generalul Dumitru Iliescu, și comandanții de armate, generalii Ioan Culcer, Alexandru Averescu si Constantin Prezan. Pe timpul consiliului s-au conturat două concepții diametral opuse, una susținută de generalul Prezan care cerea continuarea planului inițial și a ofensivei
Operația de apărare de pe frontul de sud (1916) () [Corola-website/Science/335862_a_337191]
-
apoi un subgimnaziu și un gimnaziu academic. A lucrat timp de un an la o firmă de textile și a studiat actoria la Teatrul particular princiar Sulkowski, unde și-a făcut debutul în 1873. Între anii 1877-1884 a fost casierul șef al Teatrului an der Wien, în perioada când această instituție era condusă de tatăl său, și apoi de către fratele său, Franz. În 1882, a preluat direcția Teatrului Residenz din Hannover, unde a lucrat și ca prim-regizor, apoi s-a
Gabor Steiner () [Corola-website/Science/335876_a_337205]
-
Wien, în perioada când această instituție era condusă de tatăl său, și apoi de către fratele său, Franz. În 1882, a preluat direcția Teatrului Residenz din Hannover, unde a lucrat și ca prim-regizor, apoi s-a mutat la Dresden ca șef de birou al fratelui său care era director al Teatrului Residenz de acolo, de asemenea ca regizor si actor. Scurt timp după aceea a plecat la Berlin, unde a condus Teatrul de operetă Walhalla. După aceea a revenit la Viena
Gabor Steiner () [Corola-website/Science/335876_a_337205]
-
a miracolului” (Yom Nes). În anul 1743 o epidemie de ciumă a lovit Bagdadul, inclusiv populația evreiască a orașului. Au căzut pradă molimei și rabinii comunității. Supraviețuitorii s-au adresat evreilor din Alep cerându-le să le trimeată un nou șef rabin. Funcția a fost atunci preluată de rabinul Sadka Bekhor Hussein din Alep și venirea lui a avut drept consecință o și mai mare asimilare a iudaismului irakian la ritul religios sefard (al evreilor spanioli) În fruntea comunităților evreiești mai
Evrei irakieni () [Corola-website/Science/335859_a_337188]