17,675 matches
-
mai larg împărtășit, al autorestrîngerii consimțite. Analizînd cîmpul tematic și contradicțiile tîrziu moderne ale acestui concept, Andrei Pleșu insista pe două aspecte referitoare la sensul filozofic și spiritual al toleranței. Ea reprezintă atitudinea existențială cea mai adecvată dinaintea contingenței ; e așezarea realistă față de o lume recunoscută ca imperfectă, față de o umanitate recunoscută ca failibilă, față de propriul eu încărcat de nedesăvîrșire. Ea este totodată o atitudine umană asemănătoare cu atitudinea divinului care, prin autorestrîngere, face cu putință lumea, dar care ne interpelează
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
care au decurs, își pot radia asupra noastră lumina unificatoare. Instituțiile religiei sînt ele înseși provocate să facă deosebirea între obiectivarea tradiționalistă sau modernizată a principiilor religioase și itineranța sensului către locul lui de origine. Al doilea beneficiu posibil privește așezarea persoanei, a conștiinței spirituale în fața sensului. în lumile tradiționale, căutătorul religios are probabil o conștiință mai vie, mai subtilă și mai avizată în ce privește sensul spiritual al existenței decît este conștiința omului modern. Au existat dintotdeauna pasionați de Dumnezeu care au
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
concentrat pe o imagine care-i sugera fericire și calm. Anxietatea sa a coborât la 4/8 și a reușit să-și îndeplinească sarcina; - mers la cinematograf împreună cu soțul său și cu fetițele, atunci când sala era ocupată destul de mult, și așezarea la capătul rândului cu acces facil spre ieșire; - rămas singură acasă: foarte neliniștită, ea a telefonat soțului său, care i-a spus că va veni acasă cât mai repede posibil; atunci când acesta a sosit anxietatea coborâse la 5/8. In
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
hitit, a suferit o bruscă redimensionare în prima jumătate a secolului al XII-lea î.C. ce a dus la colapsul sistemului socio-politic din regiunea siro-palestiniană. În timp ce zonele de coastă feniciană și, în parte, filisteană atestă o sensibilă continuitate a așezărilor urbane și a structurii politice, golul de putere imperial și redimensionarea urbanismului a dus, în zonele colinare interne ale Palestinei, la schimbări notabile, prin formarea multor așezări de mici dimensiuni, lipsite de suprastructurile politice urbane utilizate de precedentele orașe-stat și
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
zonele de coastă feniciană și, în parte, filisteană atestă o sensibilă continuitate a așezărilor urbane și a structurii politice, golul de putere imperial și redimensionarea urbanismului a dus, în zonele colinare interne ale Palestinei, la schimbări notabile, prin formarea multor așezări de mici dimensiuni, lipsite de suprastructurile politice urbane utilizate de precedentele orașe-stat și caracterizate de o ceramică săracă. Venirea și așezarea poporului Israel în Palestina este datată, în general, în această perioadă, puțin documentată epigrafic, de transformare din timpul secolului
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
putere imperial și redimensionarea urbanismului a dus, în zonele colinare interne ale Palestinei, la schimbări notabile, prin formarea multor așezări de mici dimensiuni, lipsite de suprastructurile politice urbane utilizate de precedentele orașe-stat și caracterizate de o ceramică săracă. Venirea și așezarea poporului Israel în Palestina este datată, în general, în această perioadă, puțin documentată epigrafic, de transformare din timpul secolului al XII-lea î.C. Conform narațiunii biblice, aceasta ar fi perioada „cuceririi” țării Canaa-nului de către cele douăsprezece triburi; dar, deja
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
a ipotezelor cu privire la stabilirea în Canaan propuse în decursul anilor de cercetători, amintesc doar faptul că, în ultimii ani, majoritatea dintre ei au abandonat tentativa de a combina povestirea cărților biblice cu datele arheologice, considerând că geneza mai sus menționatelor așezări în zonele colinare interne ale Palestinei ar fi rezultatul unei dezvoltări locale, fără aportul unui popor străin. Chiar și faimoasa stelă a faraonului Mernefta, compusă înaintea acestor tulburări (circa 1207 î.C.), în care, în partea finală, găsim cea mai
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
domestic, în continuitate cu ceramica din Bronzul Târziu, artefactele de import fiind rare. În fine, în această perioadă, prezența simultană a unei economii de tip pastoral și rural (terasamente, producerea uleiului) nu permite atribuirea tout court a construirii noilor mici așezări în Palestina „nomazilor-păstori” proveniți din exterior, chiar dacă nu pot fi negate unele contribuții externe, după cum sugerează tradițiile biblice. În concluzie, deși are vizibile laturi obscure și conjecturale, ipoteza cea mai credibilă astăzi susține că, în timpul secolelor al XII-lea - al
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
dintr-o platformă grandioasă de circa 60x45 m, care cuprindea câteva edificii și un spațiu deschis pavat (probabil o bămâ). În interiorul complexului au fost găsite un incensier decorat, o cupă cu oase de animale și alte instrumente de cult. Această așezare, despre care unii afirmă că are legătură cu activitatea regelui Ieroboam I (1Reg 12,28-30), a fost distrusă, spre jumătatea secolului al IX-lea î.C., probabil de arameenii lui Hazael, învingători asupra israeliților, dar imediat reconstruită și apoi restructurată
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
cazul altor divinități decât Yhwh. Practica iconică nu exclude existența atitudinilor mai mult sau mai puțin relevante ale unui cult aniconic în yahwism, dar pretenția biblică a unui yahwism originar pur și necontaminat, aniconic și monoteist, deja definit din perioada așezării poporului Israel în Palestina, trebuie judecată ca o retroproiecție ideală, realizată cu intenția de a conferi autoritate procesului de inovație religioasă petrecut într-o epocă mai târzie. Personalul responsabil de cult Din personalul responsabil de cult fac parte toți cei
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
certitudine că aceste reflecții cosmologice datează din epoca monarhiei în Israel și Iuda. Asocierea spațiului ceresc și a fenomenelor atmosferice cu prezența lui Dumnezeu și apariția sa (teofania) aducătoare de rodnicie și binecuvântare pentru popor, fără îndoială, trebuie corelată cu așezarea geografică a lui Israel și Iuda pe coasta levantină a Mediteranei. Spre deosebire de Egipt și de popoarele din Mesopotamia, rodnicia câmpului depindea mai curând de ploaie decât de irigația obținută de la marile fluvii și de la canale. În acest context, cerul primește
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
scop s-a intervenit de către institut la Ministerul de agricultură și s-a obținut un prim ajutor de zece mii lei. Parte din materialele adunate la Iurceni au fost prezentate în următoarele șapte comunicări publice: 1. d-l Aurel Sava, „O așezare străveche răzășească: Iurceni” (10 ianuarie 1936); 2. d-l Petre Ștefănucă, „Literatura populară a Iurcenilor” (17 ianuarie 1936); 3. d-l Th. Știrbu, „Viața economică a satului Iurceni” (31 ianuarie 1936); 4. d-l Th. Porucic, „Cadrul geografic la Iurceni
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
înregistrate în anchetă, nu ne-a fost dificil să realizăm imputarea valorii de utilizare a locuințelor. Un al treilea element inclus de obicei în formula de calcul îl reprezintă caracteristicile zonei de locuit (calitatea vecinătății, distanța față de centru, existența canalizării, așezarea față de o arteră asfaltată). Aceste informații erau mai greu de cules, astfel încât ele au fost ignorate în cercetarea noastră. Scale de echivalență Valoarea consumului familiei trebuie standardizată prin mărimea acesteia și prin efectele pe care numărul de membri ai gospodăriei
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
culturale și chiar istorice. În acest studiu se prezintă o parte a observațiilor noastre asupra unei perioade de un veac din istoria orașului Fetești. Cercetarea a fost realizată în 2003 în cadrul Facultății de Geografie a Universității București. Poziția și localizarea așezării Orașul Fetești este situat în sud-estul județului Ialomița, teritoriul său administrativ fiind mărginit de cel al comunelor Movila, Bordușani, Stelnica (nord-vest, nord și est) și Borcea (sud), dar și de județul Călărași (est, sud și vest). El se află în
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
care-l despart 150 km, și Constanța, cel mai mare port românesc la Marea Negră (situat la 80 km). Feteștiul se află pe cursul inferior al Dunării (sud-estul Europei Centrale), fluviu unit cu Rinul prin canalul Dunăre-Main. Coordonatele geografice ale așezării sunt: 44°24’54” latitudine nordică și 27°49’25” longitudine estică. Orașul se găsește într-o zonă de contact dintre două unități naturale diferite din punct de vedere al reliefului, climei, apelor etc., Câmpul Hagieni și Lunca Dunării. Această
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
Dunării. Această poziție între cele două zone naturale cu resurse variate, ca și vecinătatea Dunării pot fi apreciate ca favorabile. Cu toate acestea, au existat o serie de factori geografici și istorici ce au avut un rol restrictiv în dezvoltarea așezării. Câmpul Hagieni, parte a Bărăganului propriu-zis, constituie unul dintre elementele care nu favorizează dezvoltarea așezării. Ion Simionescu (1937, 105) scrie că aici „ploile sunt rare. Câtă apă cade, se afundă repede în pământ. Loessul, buretele care suge apa, are o
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
pot fi apreciate ca favorabile. Cu toate acestea, au existat o serie de factori geografici și istorici ce au avut un rol restrictiv în dezvoltarea așezării. Câmpul Hagieni, parte a Bărăganului propriu-zis, constituie unul dintre elementele care nu favorizează dezvoltarea așezării. Ion Simionescu (1937, 105) scrie că aici „ploile sunt rare. Câtă apă cade, se afundă repede în pământ. Loessul, buretele care suge apa, are o grosime de 30 m... Temperatura excesivă, vânturile care suflă fără piedică, adâncimea apei nu îngăduie
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
mai blând, dar supusă inundațiilor, iar dincolo de ea Dobrogea, stăpânită de turci mai multe secole. Prin cucerirea independenței de stat (1877) și reintegrarea Dobrogei între granițele României, ca și prin construirea de căi ferate și poduri feroviare a crescut importanța așezării. Astfel, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, calea ferată între Fetești și Cernavodă, moment în care așezarea a început să se distanțeze de celelalte sate situate pe malul Borcei. În momentul de față la Fetești se intersectează
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
1877) și reintegrarea Dobrogei între granițele României, ca și prin construirea de căi ferate și poduri feroviare a crescut importanța așezării. Astfel, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, calea ferată între Fetești și Cernavodă, moment în care așezarea a început să se distanțeze de celelalte sate situate pe malul Borcei. În momentul de față la Fetești se intersectează două căi ferate, una care leagă portul Constanța de sudul și vestul țării și alta care face legătura cu centrul
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
analiza climatică a regiunii. În ceea ce privește studiile de geografie a populației și geografie urbană, șirul acestora începe cu cele ale profesorului Vintilă Mihăilescu, care a publicat în Buletinul Societății Regale Române de Geografie din 1922 un studiu legat de populația și așezările omenești din Câmpia Română între anii 1853-1899. Lucrările sale sunt urmate de cele ale profesorului Victor Tufescu, care aeditat în 1937 lucrarea Odăile. O fază recentă de populare a ținuturilor stepice de la răsărit de Carpați. Regiunea este analizată din punct
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
o poreclă cu conținut pornografic - s-a schimbat cu cel de Fotești, devenit la rândul său Fetești. Lingviștii sunt de părere că mecanismul de formare a denumirii Fetești este Fetești < Fetescu < Fetea („fata cu sufixul ea”). Pentru bătrânii locului, istoria așezării se confundă uneori cu istoria boierului Dudescu. Astfel, se povestește că pământurile din jurul orașului ar fi aparținut Dudeștilor, care aveau o singură fată. La căsătoria ei, părinții i-au dat drept zestre jumătate din trupul de moșie, iar pe aceste
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
fetei”. Preotul Vasile susține că la baza formării termenului de „Fetești” stă cuvântul latin fustis, cu înțelesul de pădure cu copaci groși. Inventarul toponimic de astăzi, în special denumirile cartierelor (Vlașca, Coloniști etc.), atestă strânsele legături dintre oraș și celelalte așezări din Câmpia Română. Denumirea cartierului Vlașca provine de la numele fostului județ Vlașca, de unde se trăgeau primii locuitori din zonă. La fel, numele cartierului Coloniști, situat la nord de calea ferată, amintește de populația strămutată aici ca urmare a împroprietăririi ei
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
patru sate din România (două în Timiș, unul în Hunedoara și altul în Brăila); toponimul Fetești mai apare în județele Iași, Suceava și Vrancea, iar oiconimul Vlașca își găsește corespondentul în județul Teleorman. Evoluția vetrei orașului Orașul Fetești este o așezare polifuncțională constituită prin concentrarea spațială a mai multor localități apărute în diferite perioade istorice. Martore peste timp ale acestei evoluții urbane sunt cele șase cartiere ale orașului, în trecut sate: Dudești, Fetești-Oraș, Fetești-Gară, Buliga, Vlașca și Coloniști. Continuitatea populației autohtone
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
meleagurile la care ne referim se leagă fără îndoială de resursele ecologice existente: vecinătatea râului Borcea și a Dunării bogate în pește; prezența pânzei freatice la adâncimi relativ mici; abundența lemnului de construcții oferit de întinsele păduri de odinioară. Prima așezare atestată din vatra orașului actual a fost satul Fetești, fapt dovedit de un document oficial păstrat la Arhivele Statului din București. Acesta datează din 21 aprilie 1528 și este un hrisov prin care domnitorul Radu de la Afumați consfințește dreptul Mănăstirii
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
oficial păstrat la Arhivele Statului din București. Acesta datează din 21 aprilie 1528 și este un hrisov prin care domnitorul Radu de la Afumați consfințește dreptul Mănăstirii Argeș de a stăpâni o parte din moșia și satul Fetești. Mai târziu, extinderea așezării și apariția altor nuclee de locuire s-a făcut spre sud-sud-est, la o distanță tot mai mare de apa Borcei, și spre nord. În acest mod au luat naștere satul Dudești, amintit pentru prima dată în 1764, și satul Stelnica
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]