17,527 matches
-
britanic și că, făcând parte din anturajul intim al generalului Ion Antonescu, a contribuit hotărâtor la declanșarea conflictului între acesta și Garda de Fier. Între anii 1938-1958 Veturia Goga a realizat la Ciucea „Mausoleul”, un monument funerar ridicat după planurile arhitectului George Matei Cantacuzino și decorațiile, în mozaic, proiectate de artista plastică Nora Steriade. „Mausoleul iubirii” are 8 m înălțime, cu o bază de 4 m. Mausoleul este construit din marmură și mozaic de Murano, adus din Italia. Placarea cu mozaic
Veturia Goga () [Corola-website/Science/331550_a_332879]
-
susțin un scut baroc pe care se presupune că ar fi figurat monograma proprietarului; decorațiile de fațadă cu frunze de laur și ghirlande care încadrează câte un mănunchi de obiecte simbolice: o vioară, un arcuș, o tolba cu săgeți (descrie arhitectul Dan Ionescu în studiul Institutului Național al Monumentelor Istorice). Lucarnele mansardei, executate din tablă de arama, scara din fier forjat care e o capodoperă în sine. Casă a aparținut Academiei Comerciale, fiind donata în 1940 de văduva Nanu-Muscel pentru a
Ion Nanu-Muscel () [Corola-website/Science/331608_a_332937]
-
îndemnat să formeze un nou guvern. Manuel Carlos Valls Galfetti s-a născut la 13 august 1962 în cartierul Horta din Barcelona, într-o familie de artiști. Tatăl său este pictorul catalan Xavier Valls, iar mama elvețiană italiană este sora arhitectului Aurelio Galfetti. este fan al echipei FC Barcelona, al cărei imn a fost de altfel compus chiar de vărul tatălui său, i Gorina. A fost botezat la 24 august 1962, iar nașul său de botez este Coccioli Carlo (1920-2003), scriitor
Manuel Valls () [Corola-website/Science/331607_a_332936]
-
Sala Majestic), luând parte la numeroase spectacole, între care "Macbeth" (în rolul lui Lady Macbeth), "Troienele" de Euripide (Hecuba), "Slugă la doi stăpâni" de Goldoni (1976), "Dragoste periculoasă" de Th. Mănescu (1978, Teatrul Giulești) După ce primul ei soț, de profesie arhitect, a părăsit România, aflată atunci sub regimul ceaușist, stabilindu-se în Elveția, în 1983 Rozina Cambos a emigrat în Israel împreună cu fiul ei în vârstă de 4 ani. La patru luni după venire și-a început cariera ca actriță în
Rozina Cambos () [Corola-website/Science/331629_a_332958]
-
de către sultanul Mahomed al II-lea, cel ce a cucerit Constantinopolul. Moscheea a fost construită din ordinul sultanului Mahomed al II-lea, pe locul unei vechi biserici bizantine. Construcția a avut loc între anii 1463-1470, și a fost realizată de către arhitectul Atik Sinan. Ea a fost una dintre cele mai mari moschei din Istanbul, fiind prima operă monumentală a arhitecturii otomane. cuprindea un întreg complex de clădiri ce includea săli de mese, fântâni, opt școli islamice, un spital, o bibliotecă și
Moscheea Fatih () [Corola-website/Science/331682_a_333011]
-
cutremurelor din 1509, 1577, 1754 și 1766, ultimul fiind cel mai grav deoarece atunci a căzut cupola principală a moscheii. În anul 1771, din ordinul sultanului Mustafa al III-lea au avut loc numeroase modificări și reparații, modificări făcute de către arhitectul Mimar Mehmet Tahir. Moscheea Fatih are un dom cu un diametru de 26 de metri, suspendat pe patru arce și susținut de patru semicupole. Construcția cuprinde o fântână pentru abluțiune și o curte cu două minarete. Interiorul este unul colorat
Moscheea Fatih () [Corola-website/Science/331682_a_333011]
-
este o moschee din orașul Istanbul, din Turcia. Este una dintre cele mai vechi moschei imperiale din oraș. Construcția moscheii a început în anul 1501 din ordinul sultanului Baiazid al II-lea. A fost finalizată în anul 1506 de către arhitectul Yakub Sah și a fost al doilea mare complex religios construit de otomani, după Moscheea Fatih, construită în anul 1470. De-a lungul timpului moscheea a suferit mai multe incendi și cutremure, fiind reconstruită parțial de mai multe ori în
Moscheea lui Baiazid al II-lea () [Corola-website/Science/331687_a_333016]
-
multe incendi și cutremure, fiind reconstruită parțial de mai multe ori în stiluri diferite, la fel ca vechiul complex de la Moscheea Fatih. În anul 1509, a fost afectată de un cutremur, iar reparațiile au fost efectuate între anii 1573-1574 de către arhitectul Mimar Sinan. De asemenea, cele două minarete au ars, unul în anul 1683, celălalt în anul 1764, și au fost refăcute în anul 1767. Moscheea lui Baiazid al II-lea are o curte mare cu portaluri și coloane pe fiecare
Moscheea lui Baiazid al II-lea () [Corola-website/Science/331687_a_333016]
-
au întors după moartea Annei (1714) și urcarea pe tron a lui George I. Ulterior a avut neînțelegeri celebre cu mai multe persoane importante printre care cu fiica sa Henrietta Godolphin, a II-a Ducesă de Marlborough; cu John Vanbrugh, arhitectul palatului Blenheim; cu primul ministru Robert Walpole; cu regele George al II-lea al Marii Britanii și cu soția acestuia regina Caroline. Averea moștenită la moartea soțului său a făcut din Sarah una din cele mai bogate femei din Europa. Sarah
Sarah Churchill, Ducesă de Marlborough () [Corola-website/Science/331705_a_333034]
-
începeau să marcheze imaginea orașului București, altele exemple fiind Casa Lahovary și Casa Vernescu (Calea Victoriei nr. nr. 133). După ce a fost cumpărată de Grigore Constantinescu-Monteoru (n. 1831 - d. 1898), casa a suferit o renovare radicală între anii 1887-1889 realizată de arhitecții Ion Mincu și Nicolae Cuțarida. Nicolae Cuțarida a refăcut interioarele în stil eclectic francez, cu plafoane în stuc pictat, cu lambriuri și a fost amenajată scara monumentală. Elena Lascăr Catargi, fiica lui Grigore Constantinescu-Monteoru, sub presiune sovietică, a donat casa
Casa Monteoru () [Corola-website/Science/331759_a_333088]
-
fost mistuită de foc în noaptea dintre 17-18 februarie 1888. Prima clădire din Iași amenajată pentru a găzdui spectacole de teatru a fost „Théâtre des Variétés” (Teatrul de varietăți), inaugurată la 4 decembrie 1832, după lucrările de transformare realizate de arhitectul Johann Freywald casei agăi Lascărache Costache. Crescând numărul trupelor teatrale locale sau în trecere prin oraș, clădirea a devenit repede neîncăpătoare. A fost închiriată de la domnitorul Mihail Sturdza casa lui Teodor Balș, pe care acesta o moștenise și care slujise
Teatrul din Copou () [Corola-website/Science/331801_a_333130]
-
propria companie de producție muzicală, Mowgli Music. După absolvirea cursului superior al școlii Northeast High din Oakland Park, Jaco a abandonat orice fel de studii sistematice, în parte și datorită lipsurilor materiale. Planurile sale din timpul colegiului, de a deveni arhitect, nu s-au concretizat niciodată. Nu a urmat niciodată studii muzicale sistematice, talentul său nativ fiindu-i mai mult decât suficient. Fratele său, Greg (Gregory) își amintește despre adolescentul Jaco: La 13 ani, Jaco Pastorius devine bateristul trupei de jazz
Jaco Pastorius () [Corola-website/Science/331823_a_333152]
-
a avariat grav biserica, în anul 1866, s-a luat inițiativa construirii bisericii în forma pe care o are astăzi. Piatra de temelie a actualei biserici a fost pusă în data de 22 mai 1872, construcția fiind executată după planurile arhitectului Nae Cucu. Biserica a fost pictată de G. Stoenescu, un elev al lui Gheorghe Tattarescu. Construcția bisericii a fost finalizată în data de 11 aprilie 1876. În timpul ocupației germane din Primul Război Mondial, armata germană a confiscat clopotul bisericii. Între
Biserica Sfântul Mare Mucenic Pantelimon din București () [Corola-website/Science/331852_a_333181]
-
întunecă câmpul de bătălie, făcând vizibilă Constelația Taurului. Soarele era prin antonomază simbolul lui Ludovic al XIV-lea, iar acest eveniment a făcut să nască în sufletele torinezilor speranța într-o victorie ușoară. Mareșalul Franței, marchizul de Vauban, inginer și arhitect militar expert al tehnicilor de asediu, ar fi preferat un atac lateral al orașului, considerând deasa rețea de galerii contramină un obstacol insidios pentru orice altă operațiune; dar La Feuillade l-a ignorat și a ordonat celor 48 de ingineri
Asediul de la Torino () [Corola-website/Science/331873_a_333202]
-
în care artistul îl surprinde în fel și fel de ipostaze care au legătură cu realizările lui de prim ales al urbei. Similare sunt portretele primarului Craiovei K.I. Pessiacov, variantele nenumărate ale "amicului" C.I. Stăncescu, ale lui Grigore Ventura, ale arhitectului G. Davidescu, ale prietenului Alexandru Bogdan-Pitești, celebrele portrete caricaturi ale lui Alexandru Macedonski, Constantin Mille, Nicolae Iorga, Ion D. Berindey, Grigore Tocilescu, Ion Brezeanu etc. Caricaturistul Nicolae Petrescu a avut și o intensă activitate publicistică în mai multe ziare, reviste
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
de curse, el fiind un mare pasionat al hipodromului; Take Ionescu comis-voiajor al Balcanilor și caricatura lui Titu Maiorescu, Ionel Brătianu trăgând de un tramvai sau Dimitrie A. Sturdza în caricatura intitulată "Documente vechi". O lucrare specială este cea intitulată "Arhitecți diplomați de guvernul francez". Ea este o compoziție constituită din 15 portrete pe care Nicolae Petrescu-Găină le-a făcut arhitecților Ion D. Berindey, Paul Smărăndescu, Nicolae Nenciulescu, Nicolae Ghica-Budești, Duiliu Marcu, Davidescu, Petre Antonescu, Ștefan Burcuș, Leonida Negrescu, Dorneanu, Daniel
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
Brătianu trăgând de un tramvai sau Dimitrie A. Sturdza în caricatura intitulată "Documente vechi". O lucrare specială este cea intitulată "Arhitecți diplomați de guvernul francez". Ea este o compoziție constituită din 15 portrete pe care Nicolae Petrescu-Găină le-a făcut arhitecților Ion D. Berindey, Paul Smărăndescu, Nicolae Nenciulescu, Nicolae Ghica-Budești, Duiliu Marcu, Davidescu, Petre Antonescu, Ștefan Burcuș, Leonida Negrescu, Dorneanu, Daniel Renard, Scarlat Petculescu, Bacomei și Jean Pompilian. Arhitecții poartă machetele și planurile edificiilor reprezentative pentru fiecare. Lucrarea a fost executată
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
compoziție constituită din 15 portrete pe care Nicolae Petrescu-Găină le-a făcut arhitecților Ion D. Berindey, Paul Smărăndescu, Nicolae Nenciulescu, Nicolae Ghica-Budești, Duiliu Marcu, Davidescu, Petre Antonescu, Ștefan Burcuș, Leonida Negrescu, Dorneanu, Daniel Renard, Scarlat Petculescu, Bacomei și Jean Pompilian. Arhitecții poartă machetele și planurile edificiilor reprezentative pentru fiecare. Lucrarea a fost executată de o mână ascultătoare, cu mijloace simple și este absolut remarcabilă. Reprezentative sunt și caricaturile lui Alexandru Bogdan-Pitești care este surprins umplând un curcan cu 20 de galbeni
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
este un port de agrement din Rio de Janeiro, Brazilia, situat pe coasta golfului Guanabara. Se află în cartierul Glória, în zona de sud a orașului, și formează o parte a Parcului Flamengo. Proiectat de arhitecții Amaro Machado și Duarte Belo, a fost inaugurat în 1979 cu 167 inele de amarare și 73 locuri în docul uscat. Este folosit în special pentru iahturi de lux care aparțin unor brazilieni bogați. Portul dispune de servicii de închiriere
Marina da Glória () [Corola-website/Science/335548_a_336877]
-
în secolul al IV-lea, adeverind descrierea Egheriei. Pentru a proteja excavațiile și mozaicurile a fost construită o biserică temporară. În anii 1980- 1982 a fost zidită Biserica actuală după planuri respectând aspectul bazilicii bizantine originale. Ea fost construită de arhitecți care se instalaseră la Köln:Anton Goergen și Fritz Baumann. Constructorii au menajat cu grijă distincția dintre vestigiile bisericii antice si structurile noii biserici - partea inferioara a zidurilor, făcută din bazalt aparține vechiului edificiu; adaosurile moderne sunt, în schimb, din
Biserica Înmulțirii pâinilor și a peștilor () [Corola-website/Science/335609_a_336938]
-
(în maghiară: Komor Marcell; n. 7 noiembrie 1868, Pesta - d. 29 noiembrie 1944, Sopronkeresztúr) a fost un arhitect maghiar care a lucrat împreună cu Jakab Dezső. Cei doi sunt promotorii curentului secessionist maghiar inițiat de Ödön Lechner. Komor se naște într-o familie de evrei cu șapte copii. Tatăl său, Salamon Kohn, era rabin. Mama lui era Lujza Eibuschitz
Marcell Komor () [Corola-website/Science/335630_a_336959]
-
lucreze la interiorul Muzeului de Artă Industrială și la un proiect al Muzeului Geologic care va câștiga premiul întâi. Alături de Dezső Jakab deschide un birou de arhitectură în anul 1897 care va funcționa până în 1918. Aceasta este perioada în care arhitectul va prosperă cel mai mult. Alături de Dezső Jakab câștiga o serie de concursuri și proiecte din care majoritatea se vor realiza. Au proiectat atât locuințe (imobil de raport metropolitan 1909-1910, strada Hegedűs Gyula, număr 94) cât și clădiri publice (la
Marcell Komor () [Corola-website/Science/335630_a_336959]
-
dezvoltarea industriei locale, controlând întreprinderi ca „Industria Lânei” (ILSA) (din 1913), Fabrica de ciocolată „Kandia”, uzinele „Lumina” și „Dura SA” (viitorul „Electrobanat”), Fabrica de bere (din 1912),Moara „Bega” etc în care lucrau circa 1.000 de angajați. În 1913 arhitectul Josef Kremer a proiectat sediul Băncii Timișoara în piața Sf. Gheorghe din oraș, clădire cunoscută ca Palatul Szana În anul 1908 Szana a fost ales președinte al Asociației Industriașilor din Banat. De asemenea, el a fost viceconsul, apoi consul onorific
Sigismund Szana () [Corola-website/Science/335668_a_336997]
-
este un cantautor și chitarist, pianist, compozitor, poet și grafician sovietic și rus, fondatorul celei mai vechi formații rock încă active în Rusia, „Mașină Vremeni”, Artist al poporului al Rusiei (1999). s-a născut în 1953 la Moscova în familia arhitectului Vadim Grigorievici Makerevici și a medicului ftiziolog Nina Markovna Makarevici, născută Șmuilovici.Tatăl era de origine bielorusa, cu rădăcini țărănești și aristocratice, polone și grecești. Mama era descendentă unor familii de evrei, de asemenea din Belarus. În anul 1969, în
Andrei Makarevici () [Corola-website/Science/335656_a_336985]
-
În 1929 a fost înființată Compania Intercomunala a Mâlului Stâng al Scheldei (în ) (Imalso). Această a început demolarea costrucțiilor existente și dezvoltarea sistematică și planificată a zonei. Au fost trasate străzi și artere noi, unele din ele inspirate de planurile arhitectului Le Corbusier, care, între 1932 și 1933, a conceput un proiect de urbanism pentru Linkeroever. Au fost construite vile și, la începutul anilor '50, a fost realizată prima zonă cu locuințe sociale. Ultimele construcții din vechea Sint-Anneke au fost demolate
Linkeroever (Antwerpen) () [Corola-website/Science/335672_a_337001]