18,035 matches
-
mică fică și totodată și secretara lui, Alexandra Lvovna (1884 — 1979), a avut o viață dificilă în mod special. Deși împărțea doctrina tatălui ei, a non-violenței, a simțit că e de datoria ei să ia parte la eventimentele Primului Război Mondial. Pentru curajul ei a fost răsplătită cu trei medalii „"Sf. Gheorghe"” și gradul de colonel. Bolșevicii au arestat-o în 1920 dar un an mai târziu a fost numită director al muzeului Tolstoi din Iasnaia Poliana. După ce a părăsit Rusia în 1929
Familia Tolstoi () [Corola-website/Science/310062_a_311391]
-
din secolul al XX-lea este cartea profesorului Carlo Tagliavini, "Origini delle lingue neolatine" (Originea limbilor neolatine), tradusă în românește în 1977 la Editura Stiințifică și Enciclopedică. Traducerea - în acel moment istoric - și publicarea scrierii au constituit un act de curaj și de demnitate națională. În "Cuvântul introductiv", se afirmă că „Lucrarea profesorului Carlo Tagliavini este singura introducere în lingvistică și în filologia romanică de largă circulație în lume care acordă limbii române un spațiu vast, egal cu al celorlalte limbi
Carlo Tagliavini () [Corola-website/Science/310084_a_311413]
-
accepte ajutorul prietenilor săi și să "ajungă ca Kokujo" (care a fost rănit în duelul Kaijudo) sau să renunțe la prietenii săi și să "sfârșească ca Hakuoh" rece și fără inimă. Însă cu toate acestea, Shobu este puternic și are curajul să nu dea niciodată înapoi, ca și creaturile sale preferate. El folosește un pachet din civilizația focului, care mai târziu devine un pachet Dragon și chiar mai târziu evoluează într-un pachet Comandanți Dragon / Înger. După ce a fost învins într-
Duel Masters () [Corola-website/Science/310316_a_311645]
-
importanta bătălie de la Hohenlinden, unde joacă un rol decisiv. Din momentul în care i-a fost prezentat lui Bonaparte, în 1800, Ney și-a legat practic destinul de cel al viitorului Împărat, pe care îl va servi cu loialitate și curaj inegalabil în zeci de bătălii, fiind cel mai de marcă reprezentant al ofițerilor „Armatei Rinului” care se raliază total regimului, în contrast cu celebrii Moreau și Pichegru. După o scurtă misiune diplomatică ca ministru plenipotențiar în Republica Helvetică, Ney a revenit în
Michel Ney () [Corola-website/Science/310322_a_311651]
-
14 000 de oameni întreaga armată rusă de 70 000 de oameni. Apoi, la Friedland meritele sale au fost extrem de apreciate: ținut inițial în rezervă, Împăratul îi ordonă în fine să atace și Ney o face cu atâta energie și curaj încât Împăratul exclamă „Omul ăsta e un leu!” În iunie 1808, este timis în Spania și Ney servește alături de alți Mareșali, sub autoritatea operațională a cărora este plasat, ceea ce îi rănește orgoliul. Mai întâi îl lasă pe Lannes să se
Michel Ney () [Corola-website/Science/310322_a_311651]
-
disperate operațiuni. Prinț de Moskova de pe 25 martie 1813, Mareșalul Ney a participat la campaniile celei de-a Șasea Coaliții, în Saxonia, luptând în bătăliile de la Lützen și Bătălia de la Bautzen dar fiind învins apoi la Dennewitz. Luptă apoi cu curaj la Leipzig, unde este rănit. Se întoarce în Franța pentru a se vindeca și apoi participă cu distincție la cele mai multe dintre bătăliile și campaniei din Franța, fiind rănit de mai multe ori, din cauza obiceiului său de a-și conduce oamenii
Michel Ney () [Corola-website/Science/310322_a_311651]
-
latină cu dublu sens, însăși cei 10 - 12 mii de români rugându-se pentru izbânda "împăratului" și atât. Față de turci el era sultanul de la Constantinopol, însă în realitate se rugau pentru cel roman. Inscripția de pe cruce spune: Crucea care dăduse curaj și speranță asediaților din Viena a fost furată în 1785, fiind înlocuită cu o copie. Crucea originală se regăsește azi la castelul Geyerau din Ljubljana. Capela a fost construită în 1927 (1929?) la o oarecare distanță de locul original al
Participarea românilor la asediul Vienei (1683) () [Corola-website/Science/309154_a_310483]
-
avea o înfățișare frumoasă; el trebuia să umble cu chipul acoperit, să nu corupă tinerele fete și femei. Fetele umblau fără acoperământ, ascunzându-se numai de străini. Dar pe câmpul de luptă femeile nu rămâneau în urma bărbaților în ceea ce privește vitejia și curajul. La oguzi, dreptul mamei era egal cu dreptul divin. În izvoarele istorico-literare este prezentată călătoria lui Dede Korkut pentru a-l vizita pe profetul Mahomet, cum a trecut munții Caucaz împreună cu oastea musulmană și cum a căzut martir în lupta
Kitabi Dede Qorqud () [Corola-website/Science/309180_a_310509]
-
a lansat lozinca despre comparației lui Dumnezeu cu o ființă umană. Din cauza ideilor sale eretice Halladj Mansur era urmărit încontinuu și ne-renunțând la viziunea să a fost spânzurat la Bagdad. Nasimi și el era pregătit pentru acte de asemenea curaj și îl admiră și îl laudă pe Mansur. Acest interes nu s-a schimbat și după alăturarea lui în rândurile hurufizilor. Nici filosofia sufidă nu l-a lăsat pentru mult timp din viața sa. În centrul creației lui Nasimi stă
Nasimi () [Corola-website/Science/309216_a_310545]
-
Zulgadar, fratelui său Nasreddin și lui Osman Qara Yuluk pe care de asemenea i-a sedus Nasimi. Așa și au făcut. Acest om era necredincios și mulhid" (hulitor). "Ferească Dumnezeu, se spune că el are niște poezii fine"". Dârzenia și curajul lui Nasimi în timpul execuției oribile s-au transformat în popor într-o mulțime de legende, tema devenind un simbol al curajului aproape în toate sursele medievale din timpul respectiv. Până la ultima respirație el nu a recunoscut vina să și a
Nasimi () [Corola-website/Science/309216_a_310545]
-
Acest om era necredincios și mulhid" (hulitor). "Ferească Dumnezeu, se spune că el are niște poezii fine"". Dârzenia și curajul lui Nasimi în timpul execuției oribile s-au transformat în popor într-o mulțime de legende, tema devenind un simbol al curajului aproape în toate sursele medievale din timpul respectiv. Până la ultima respirație el nu a recunoscut vina să și a repetat încontinuu formulă ordinului ""An al-Haqq!"" ("Sunt Adevărul" dar și "Sunt Dumnezeu!") în timp ce-și bătea joc de călâii săi
Nasimi () [Corola-website/Science/309216_a_310545]
-
planuri pentru înlăturarea lui Hitler în momentul în care ar fi declarat război Poloniei. În ciuda faptului că acum atât Franța cât și Anglia erau gata să declare război în sprijinul aliatului polonez, odată cu apropierea momentului critic, Halder și-a pierdut curajul. Schacht, Gisevius și Canaris au plănuir să organizeze o întâlnire între Brauchitsch și Halder și să le ceară să-l îndepărteze de la putere pe Hitler și să prevină războiul. În ciuda oricăror pregătiri, Hitler și-a pus în aplicare planurile și
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
Kurt Huber și alți câțiva studenți. Apariția acestui grup a fost o surpriză pentru naziști, deoarece univesitățile fuseseră considerate fiefuri naziste încă din perioada în care Hitler se mai lupta pentru putere. Pe de altă parte, exemplu studenților a dat curaj grupurilor de opoziție, așa puține și dezorganizate cum erau. „Trandafirul alb” nu a fost un semn al nemulțumirii populației civile și nu a provocat un val de acțiuni antiguvernamentale. Rețelele clandestine ale social-democraților și comuniștilor au supraviețuit. Ele au raportat
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
marea majoritate a populației germane nu mai credea în „victoria finală”. Doar frica față de acțiunile brutale ale Gestapoului împiedica populația să-și transforme deziluziile în opoziție activă împotriva regimului, deși protestul de pe Rosenstrasse demonstrase că, dacă ar fi avut suficient curaj, cei care se opuneau regimului nazist ar fi putut să obțină succese. Rezistența organizată a început să se pregătească de acțiune în 1944. Partidele social-democrat și comunist și sindicatele afiliate lor au fost distruse încă din 1933. Sindicatele catolice și
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
în avion și se îndrepta spre Berlin. Până când Stauffenberg să ajungă la Berlin la ora 15:00, generalul Erich Fellgiebel, un alt membru al complotului, și-a anunțat aliații că Hitler a supraviețuit exploziei. Complotiștii din Berlin și-au pierdut curajul și au considerat că în condițiile date, Operațiunea Valküre nu mai are șanse de reușită. Confuzia complotiștilor a sporit în momentul în care Stauffenberg a aterizat și a telefonat de la aeroport raportând că Hitler este mort. Complotiștii nu mai știau
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
și golgeterului portughez Eusébio; el l-a anihilat practic pe portughez în acel meci, și Anglia a câștigat cu 2-1. S-a vorbit atunci de pierderea elementului estetic din fotbal, dar realiștii l-au felicitat pe Stiles pentru determinarea și curajul său. Tacticile lui Ramsey s-au dovedit a fi eficiente; Eusébio a obținut doar un penalty pe final, și Anglia a mers mai departe. Stiles, aflat la selecția cu numărul 20, a jucat decis în finala cu Germania de Vest
Nobby Stiles () [Corola-website/Science/310583_a_311912]
-
și Steve Railsback. El este numit [Regele lumii pierdute], „King of the Lost World”. Cel puțin două din personajele lui Michael Crichton menționează un paleontolog numit John Roxton. Cu toate acestea, personajul lui Crichton nu are nici pe departe inteligența, curajul și spiritul de organizare ale Lordului John Roxton din romanul lui Conan Doyle. Acțiunea are loc în anul 1912, când o tânără femeie împreună cu fiul acesteia, un bătrân om de știință, un lord englez, și un bărbat foarte puternic, pornesc
O lume dispărută () [Corola-website/Science/310581_a_311910]
-
Stauffenberg să aterizeze la Berlin (pe la ora 15:00), un alt membru al conspirației prezent la Rastenburg, generalul Erich Fellgiebel, a telefonat și a raportat că Hitler a supraviețuit atentatului. Acest telefon a făcut ca majoritatea complotiștilor să-și piardă curajul, judecând, poate pe bună dreptate, că mobilizarea „Walküre” nu mai avea nicio șansă în condițiile în care lumea urma să afle că Hitler supraviețuise. Confuzia a sporit în momentul în care Stauffenberg a aterizat la Berlin și a telefonat de la
Atentatul de la 20 iulie 1944 împotriva lui Hitler () [Corola-website/Science/310615_a_311944]
-
sale pământurile Rozavlei, Strâmturii Cuhei, Sieului, Botizei, Petrovei, Leordinei și Poienile de Sub Munte, de-a lungul timpului comună având parte de mulți stăpâni. Șieul a fost prezent în multe evenimente ale istoriei naționale, deoarece locuitorii lui erau cunoscuți pentru hărnicia, curajul și răbdarea lor. De multe ori erau recrutați cei mai buni oameni pentru serviciile străinilor, la curțile acestora, în lupte, în expediții, în ridicarea cetăților și castelelor. Lăcașuri de cult Printre lăcașurile de cult cu care se mândrește în lume
Comuna Șieu, Maramureș () [Corola-website/Science/310644_a_311973]
-
semnalate de criticul / stilisticianul Crișu Dascălu - se evidențiază: «nesaț(ul) informativ, supus însă unei cenzuri delimitatoare, capacitate de sinteză, cu știința de a impune ceea ce este esențial în subiectele tratate, în cazul de față, romanul politic, romanul obsedantului deceniu, teoria curajului auctorial, tradiție și inovație în critică, problema generației literare etc. Preocuparea de a înțelege literatura ca pe un câmp de relații este evidentă în cartea următoare, "Vocația sintezei" (1985), cuprinzând „eseuri asupra spiritualității românești“, în care sunt discutate, fără idei
Adrian Dinu Rachieru () [Corola-website/Science/310721_a_312050]
-
refugiat la Cernăuți. A urmat ghetoul. În noaptea de 14 iunie 1942 au fost deportați dincolo de Transnistria, în Transbug, în lagărul german al morții, unde, din lotul de 745 de persoane, au supraviețuit doar 13 oameni, cei care au avut curajul să evadeze. Primii care au evadat, au fost soții Mizzi și Bernhard Locker. Ceilalți au fost omorâți pentru "vina" de a fi evrei. După război au ajuns la Cernăuți. Aici, Mizzi Locker și-a reluat cariera muzicală, cântând la diverse
Mizzi Locker () [Corola-website/Science/310783_a_312112]
-
în monahism doar persoanele care au împlinit vârsta de 55 de ani, bărbații, și de 50 de ani femeile, și în baza căruia, au fost scoși din mănăstiri «cca 5.000 de monahi și monahii». Așadar, patriarhul Justinian «a avut curajul să protesteze împotriva acestui decret abuziv, motiv pentru care «a fost trimis la schitul Dragoslavele, unde i s-a fixat domiciliu forțat timp de șase luni!» Patriarhul Justinian a încetat din viață în seara zilei de 26 martie 1977, în
Justinian Marina () [Corola-website/Science/310822_a_312151]
-
literatura portugheză. Sunt rezultatul juxtapunerii idealului cavaleresc și idealului umanist. La prima vedere, Lusiada pare a fi o apologie a expansiunii coloniale portugheze. În fond însă, operă - asemenea epopeilor homerice - este construită pe un motiv central de ordin moral: energia, curajul, tenacitatea, spiritul de sacrificiu al navigatorilor, care prin faptele lor aduc patriei onoare și faima. Ca fond, epopeea lui Camões este istorică. Pentru trecut, poetul își ia materia din cronici sau din istorici caontemporani, uneori din tradiții orale privind istoria
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
Alexandru Rusu s-a ocupat cu organizarea eparhiei, numirea membrilor capitulului, reorganizarea protopopiatelor, formarea clerului în academiile teologice ale celorlalte episcopii la Cluj și Oradea. A făcut vizitații canonice. A condus eparhia de Maramureș cu o competență deosebită, cu mult curaj și zel apostolic. A asigurat ordinea și demnitatea în activitatea pastorală a preoților și credincioșilor pe care îi păstorea. În anul 1940 întreaga eparhie a Maramureșului, cu excepția câtorva parohii rutene din Vicariatul Bucovinei, a intrat sub administrația maghiară a regimului
Alexandru Rusu () [Corola-website/Science/308819_a_310148]
-
bun și loial; un istoric care a strălucit prin cultură, hărnicie și onestitate stiințifică. A fost un profesor ilustru și un gânditor neostenit, cu inteligență sclipitoare și cu excepțională putere de analiză: a fost un om agreabil, înzestrat cu superbia curajului moral și a optimismului robust, generat de luciditate și echilibru spiritual. A fost un îndrăgostit de Adevăr și de Țară." 1. Majoritatea datelor din prezentare sunt preluate din Jurnalul ținut de , păstrat de familie în manuscris și în curs de
Ion Hudiță () [Corola-website/Science/308848_a_310177]