17,249 matches
-
Gestul simplu de a tăia câțiva trandafiri din grădină devine o parabolă a existenței. Ruth Fainlight reinvetează mitul. Gesturi nevinovate, automate, dezvăluie un tipar necunoscut. Foarte hotărâtă să spună ce are de spus, Fainlight respinge conversația întâmplătoare și își construiește inteligența cu rigoare, poem cu poem, gând cu gând, până ce ne dăm seama că am citit mai mult decât un șir de poeme: toate volumele ei la un loc sunt o radiografie a modului cum vede ea viața și omul în
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pierdută": Știu că bătălia e pierdută, jalnică, ridicolă. Mai devreme ori mai târziu va trebui să aleg între a fi cheală sau căruntă. Yeats spumega de furie, Eliot jelea, Fainlight surâde. Trist dar inteligent, accentul ei cade pe gând, iar inteligența nu are vârstă. De la Modernism la Desperado, tragedia a părăsit poemul și spaima surdă a devenit o tovarășă de fiecare clipă: Fiindcă moartea a fost întotdeauna ca o mamă sau bunică, una din ele, cineva familiar acum, că mă apropii
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
filozofează în vers), tandrețea include toate ființele și toate vârstele. Poeta se îndrăgostește neîncetat, de fiecare ființă în parte, de fiecare vârstă. Își iubește fratele, părinții, soțul, copiii, prietenii, opera, miturile, literatura, istoria, practic tot ceea ce poate fi cuprins de inteligență. Tot ce poate fi înțeles trebuie iubit acesta e aproape sigur crezul poetei. Animal Tamer (Îmblânzitorul de animale) invocă imaginea soțului (romancierul Alan Sillitoe) care hrănește o pisică sălbatică, a nimănui: Ai fi fost un bun îmblânzitor de animale îmi
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Revine imaginea părinților, propria imagine împreună cu soțul ei (To Break This Silence, Ca să rupem tăcerea). Întâi caută pacea sufletească, apoi descoperă "izolarea reciprocă". Soțul și soția sunt fiecare "destinul și aerul celuilalt", împart casa, priveliștea și viața, dar sunt două inteligențe distincte. Independența mentală schimbă tot. Nici măcar tandrețea nu poate declanșa comuniunea, poezia nu e o alianță. Peisajul general al poeziei lui Fainlight e cetatea. Observations of the Tower Block (Observând blocul turn) contemplă mulțimea de ferestre ale locului care adăpostește
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
iubire și istorie. De la mamă are poeta intuiția acestor coordonate. Mama este tiparul vieții. Poate tocmai de aceea pare uneori îndepărtată și neiertătoare: Fainlight simte că spiritul mamei o ghidează, că mama îi transmite o putere mai profundă decât propria inteligență. La un moment dat, într-un interviu pe care mi l-a acordat, a afirmat că e feministă. Cred că acesta este sensul feminismului ei: sensul existenței vine din acea sursă a vieții care este mama. Tatăl este farul, el
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
retrage cu totul de pe scenă. Dacă Yeats căuta să fie o conștiință trează și organizată, urmașii lui experimentaliști caută confuzia: propria creație îi surprinde pe nepregătite. Textele lor par un flux de asociații întâmplătoare. În miezul acestei pânze de păianjen, inteligența creatoare e mai bogată ca niciodată, dar e și infinit mai nerăbdătoare decât arhitectura solidă tradițională. Nerăbdarea lui Eliot și Joyce în fața vorbelor leneșe, care nu pot spune totul deodată, a fost greu de uitat. Poezia e și acum derutantă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
zi. Poemele încep și se termină cu simplitate. Stilul e oral. Sfârșitul e abrupt. Au dispărut rimele tânguitoare. În primul volum, punctuația abia dacă se observa, era ignorată ori rău folosită. Acum are înțelesul ei. Versurile dobândesc ritmul echilibrat al inteligenței, al sensibilității înțelese. Un poem remarcabil (Next, Please) folosește într-un fel nou corabia nordului, clarificând imaginea nefamiliară, cu pânze negre", care "trage în urmă / O uriașă tăcere fără de păsări". Această corabie e ziua când nu mai există "următoarea, vă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
un foarte trecător "mai" în viața poetului scăldat o clipă de soare: forma exactă a chipului pe care îl pipăie câtă vreme mai e cald. Viața e caldă, poetul se lasă în pradă bucuriei tandre de a fi viu, dar inteligența lui trage cu ochiul la ce vine după bucurie, și această tentație de a vedea lucruri interzise stării de bine face din George Szirtes un poet al metatandrului. Și Cântecele trupului începe cu "trupul" iubitei și "căldura lui vie", dar
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
dupăamiaza roman va produce în curând o operă neîncăpătoare pentru o bibliotecă. LIDIA VIANU: Autorul Desperado ține morțiș ca lectorul să se abandoneze textului în transă. Cărțile tale fac naveta în timp, de la prezent spre secolele trecute și înapoi, de la inteligența care le creează la alte inteligențe, silindu-l pe cititor să trăiască de fapt un prezent continuu, un prezent al tuturor timpurilor, al gândirii și sensibilității. Modul narativ este adesea întrerupt de o nevoie de abandon în fața lirismului. Deși plin
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
o operă neîncăpătoare pentru o bibliotecă. LIDIA VIANU: Autorul Desperado ține morțiș ca lectorul să se abandoneze textului în transă. Cărțile tale fac naveta în timp, de la prezent spre secolele trecute și înapoi, de la inteligența care le creează la alte inteligențe, silindu-l pe cititor să trăiască de fapt un prezent continuu, un prezent al tuturor timpurilor, al gândirii și sensibilității. Modul narativ este adesea întrerupt de o nevoie de abandon în fața lirismului. Deși plin de suspans și istorii palpitante, romanul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
nici ironic sunt fanatic atașat, deci extrem de implicat. Dar și aici putem afla o sursă de umor, la urma urmei. LV. Scrii romane visătoare. Construiești o narațiune à contre coeur, care avansează în ciuda ei înseși, împinsă la drum de o inteligență bântuită. Când începi un roman nou, ce e mai important, mintea (inundată de ecouri din arte și vremi) ori sufletul (asaltat de un irezistibil lirism)? PA. Mintea este suflet. 5 octombrie 2001 4.2. Peter Ackroyd: "Fiecare carte e o
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
critică și istorie literară, chiar lucrări ale studenților. Construiești o istorie în istorie, incluzi o epocă în alta, personajele se topesc într-unul singur, care până la urmă e însuși autorul. E oare acest autor eroul principal al romanelor tale, o inteligență histrionică ce ascunde în fapt o sensibilitate introvertită la maximum? JB. Cred, la fel ca Flaubert, că romancierul trebuie să fie în operă ca Dumnezeu în univers, omniprezent dar invizibil. Flaubert a reușit să fie mai invizibil ca mine. Romanul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de azi. În lipsă de altceva, merge și o etichetă de genul "Post-Movement" ori "The Group". Dacă ar fi să mă așez eu pe mine, m-aș plasa în tradiția poeților englezi care se concentrează pe formă și sentiment, cu inteligență și ironie, fără exagerări, pe cât se poate. 1997-2003 4.5. Ruth Fainlight: "Scriitorii pot schimba lumea" LIDIA VIANU: Ești o poetă fremătătoare. Versurile tale sunt fragile și totuși îndârjite, iar acest paradox te aduce, cred, în aria Desperado. Înțeleg prin
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și să trăiască în lumea pe care o creezi și pe care o părăsește împotriva voinței lui atunci când romanul se încheie. Te simți înrudit cu William Blake în modul cum îți folosești harul pentru a obține putere absolută asupra altor inteligențe? Unul dintre eroii tăi (Duncan Thaw) afirmă că își dorește exact acest lucru. ALASDAIR GRAY: Sunt îndrăgostit de opera lui Blake de la 13-14 ani. Nu-mi doresc putere absolută asupra altor inteligențe. Caut o putere mai restrânsă, aceea de a
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
harul pentru a obține putere absolută asupra altor inteligențe? Unul dintre eroii tăi (Duncan Thaw) afirmă că își dorește exact acest lucru. ALASDAIR GRAY: Sunt îndrăgostit de opera lui Blake de la 13-14 ani. Nu-mi doresc putere absolută asupra altor inteligențe. Caut o putere mai restrânsă, aceea de a le amuza. Dacă mi-ar sta în putere, nu aș sili pe nimeni să mă citească, elevi ori studenți. Prea multe minți tinere strălucite ar ajunge să mă deteste. Thaw era un
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
lucru. O fi din cauza mulțimii. Habar n-am. New Yorkezii sunt aroganți, dar plini de viață, de energie... și de păreri. Știm totul despre viața străzii. Oamenii spun că americanii nu au simțul ironiei, dar New Yorkezii sunt vestiți pentru inteligența lor sarcastică și pătrunzătoare. Odată, când m-am dus acasă în vizită, m-a uimit un tip burtos, care umbla legănat, ca un Adonis pe Brighton Beach. Tipul era stăpân pe spațiul lui. Mi-e deseori dor de acea corporalitate
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Câți ani aveai când ai venit la Londra? ES. Am vizitat prima oară Londra la 18 ani, dar m-am mutat acolo abia la 24, și am locuit mai întâi în Kent, apoi Brighton și abia după aceeab la Londra. Inteligența mea e citadină, dar spiritul meu rătăcește la țară. LV. Ce prieteni aveai în lumea literară New Yorkeză și ce prieteni literari ai la Londra? ES. Lumea poeților e foarte mică, ne știm toți între noi. Sunt prietenă cu tot
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
prost scrise. Cărțile adevărate indiferent de dicție, inclusiv Modernismul erau directe. Era poate vorba de carismă. Ori măiestrie. Oricum, ceva legat de unicitate. La asta aspir. Din cauza acestui trecut autodidact chiar cred în Lector (nu neapărat Lectorul Ideal) , cu reacțiile, inteligența și înțelegerea lui. LV. Unii poeți Desperado recurg la autobiografie în scrisul lor, alții o resping. La fel și în roman. E o chestiune veche, dar mai evidentă acum decât altădată: mulți autori Desperado își țes literatura pe propria viață
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Uneori e o abstracțiune, alteori e cineva concret. Mă gândesc la cineva anume când scriu, cineva căruia îi voi da manuscrisul. Lectorul ideal? E ca și cum mi s-ar cere să-l închipui pe Dumnezeu: cineva care mă înțelege total, o inteligență atentă la fiecare cuvințel. Cineva care are dreptate prin definiție; cineva în care te poți încrede. În clipa de față am doi așa ziși lectori mentali. Amândoi scriitori, evident. Unul, poetul britanic Tim Liardet, e un vechi prieten. Avem aceleași
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
textele. Prefer totuși critica nedoritoare să sistematizeze: critica ce lasă textul literar să existe independent de ea. Sunt deci de acord cu teoria din critica universitară, cu condiția să nu întindă coarda. 13 decembrie 2002, Oxford 4.15. Graham Swift: Inteligențe în mișcare Născut în 1949, la Londra, Graham Swift e un romancier Faulknerian, dar cu mare poftă de narațiune clară, Swift îmbină epicul cu un lirism de profunzime. Narațiunea lui, spre deosebire de a altor autori Desperado, se sprijină pe compasiune și
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
complică, nu e în mod voit. Și viața e complicată, cred. Prea mulți încearcă s-o simplifice. LV. Romanele tale sunt narațiuni gen Mona Lisa, fiindcă din fiecare ungher te fixează câte un personaj. Nu ai personaje secundare, toate sunt inteligențe în mișcare aduse în prim plan. Li se amestecă poveștile, romanul e un carusel care îl uluiește pe lector, silindu-l astfel să plece în căutarea timpului pierdut. Pe de altă parte, timpul istoric devine un prezent continuu. Optezi pentru
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
romanul e un carusel care îl uluiește pe lector, silindu-l astfel să plece în căutarea timpului pierdut. Pe de altă parte, timpul istoric devine un prezent continuu. Optezi pentru simplitatea istorisirii... GS. Înclin să prefer nararea la persoana întâia "inteligențe în mișcare", cum spuneai. În acest fel am acces direct și în profunzime la personaj, iar în cele din urmă stabilesc pe această cale chiar o relație cu lectorul. Vreau să evoluez "cu" personajele mele, să fiu în rând cu
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
simt în largul meu cu narațiunea directă, lineară. Aceasta pentru că, în parte, pendularea în timp, întreruperile și întârzierile sunt mai interesante și au un mai mare potențial dramatic, dar e și mai veridic, având în vedere modul cum percepe timpul inteligența umană. Memoria nu e lineară, sare de la una la alta, și nu putem ști unde se va opri în clipa următoare. Memoria nu are un plan cronologic. Nici viața nu are, de fapt, fiindcă altminteri întâmplările cele mai apropiate ar
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în termeni literari. Aceasta e de competența criticilor. Dacă e ceva "nou" în ceea ce scriu, noutatea e determinată de subiect, nu fiindcă o caut cu orice preț. Originalitatea e o calitate importantă, însă eu cred că ea stă în unicitatea inteligenței, a viziunii unui autor, nu doar în inovație. Simt clar că aparțin epocii mele (în moduri de care poate nici nu-mi dau bine seama), dar am tot respectul pentru scriitorii dinaintea mea și "tehnicile" lor. Important e conținutul, tehnicile
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de la cititorii mei, trăirea. LV. Ever After e un roman despre iubire pierdută, istorie pierdută, pierderea bucuriei de a fi. Cu toate acestea, trăirea e intensă de la început la sfârșit. Creezi un tărâm al memoriei plin de istorii. Scrii cu inteligența (înțelegerea) ori cu sufletul (percepția lirică a lumii)? GS. Sper că scriu în primul rând cu sufletul și abia apoi cu mintea (să nu uităm ce spuneam despre cunoaștere și derută). Dar mai cred și că trebuie să scrii cu
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]