19,897 matches
-
la aeroportul Zokniai și asigură securitatea spațiului aerian Baltic. Din vara anului 2005 Lituania a făcut parte din Forța Internațională de Asistență de Securitate în Afganistan (ISAF), ceea ce a organizat o Echipă de Reconstrucție Provincială (PRT) în orașul Chaghcharan din provincia Ghor. PRT include personal din Danemarca, Islanda și SUA. Există și unități ale forțelor de operațiuni speciale în Afganistan. Acestea sunt plasate în provincia Kandahar. De la aderarea operațiuni internaționale în 1994, Lituania a pierdut doi soldați. Lt. Normundas Valteris a
Lituania () [Corola-website/Science/296909_a_298238]
-
în Afganistan (ISAF), ceea ce a organizat o Echipă de Reconstrucție Provincială (PRT) în orașul Chaghcharan din provincia Ghor. PRT include personal din Danemarca, Islanda și SUA. Există și unități ale forțelor de operațiuni speciale în Afganistan. Acestea sunt plasate în provincia Kandahar. De la aderarea operațiuni internaționale în 1994, Lituania a pierdut doi soldați. Lt. Normundas Valteris a căzut în Bosnia, când masina sa de patrulă a trecut peste o mină. Sergentul Arūnas Jarmalavičius a fost rănit mortal în timpul unui atac asupra
Lituania () [Corola-website/Science/296909_a_298238]
-
Război al Nordului în 1721, au dat Vidzeme Rusiei (inclusă în gubernia Riga). Latgalia a rămas parte a Uniunii Polono-Lituaniene sub forma voievodatului Inflanty până la 1772, când a fost și ea anexată de Rusia. Ducatul Curlandei și Semigaliei a devenit provincie rusă autonomă (gubernia Curlanda) în 1795, ceea ce a adus toată Letonia de astăzi sub guvernarea Imperiului Rus. Toate cele trei provincii baltice și-au păstrat legile locale, germana ca limbă oficială locală și propriul parlament, Landtagul. În timpul Marelui Război al
Letonia () [Corola-website/Science/296900_a_298229]
-
forma voievodatului Inflanty până la 1772, când a fost și ea anexată de Rusia. Ducatul Curlandei și Semigaliei a devenit provincie rusă autonomă (gubernia Curlanda) în 1795, ceea ce a adus toată Letonia de astăzi sub guvernarea Imperiului Rus. Toate cele trei provincii baltice și-au păstrat legile locale, germana ca limbă oficială locală și propriul parlament, Landtagul. În timpul Marelui Război al Nordului (1700-1721), până la 40% din letoni au murit de foame și de boli. Jumătate din locuitorii Rigăi au fost uciși de
Letonia () [Corola-website/Science/296900_a_298229]
-
în restul Letoniei de astăzi în anii 1880. Tinerii letoni au fost eclipsați de un Nou Curent, o mișcare socială și politică largă de orientare stângistă, în anii 1890. Nemulțumirea populară a explodat în Revoluția Rusă din 1905, care în provinciile baltice a luat un caracter naționalist. În aceste două secole, Letonia a trecut printr-o explozie economică și a construcțiilor - s-au extins porturi (Riga a deventi cel mai mare port din Imperiul Rus), s-au construit căi ferate; s-
Letonia () [Corola-website/Science/296900_a_298229]
-
Crex crex"), acvila țipătoare mică ("Aquila pomarina"), ciocănitoarea cu spatele alb ("Picoides leucotos"), cocorul ("Grus grus"), brebul ("Castor fiber"), vidra ("Lutra lutra"), lupul cenușiu ("Canis lupus") și râsul european ("Felis lynx"). Din punct de vedere fitogeografic, Letonia se împarte între provinciile Central-Europeană și Nord-Europeană din regiunea Circumboreală din cadrul Regatului Boreal. Conform WWF, teritoriul Letoniei aparține ecoregiunii pădurilor de amestec sarmatice. În vastele păduri letone, speciile predominante sunt pinul de pădure, mesteacănul și molidul. Mai multe specii de floră și faună sunt
Letonia () [Corola-website/Science/296900_a_298229]
-
pe baza Facultății de Agricultură) și Universitatae Stradiņš din Riga (înființată în 1950 pe baza Facultății de Medicină) - ambele acoperind astăzi o varietate de specialități diferite. Universitatea Daugavpils este un alt centru important de educație superioară, cel mai mare din provincie. Letonia a închis 131 de școli între 2006 și 2010, ceea ce a însemnat o scădere de 12,9% a numărului total, în aceeași perioadă numărul înmatriculărilor la instituțiile de educație scăzând cu circa 54.000 de persoane, o scădere cu
Letonia () [Corola-website/Science/296900_a_298229]
-
coabitare între ironie și epitafuri vesele și universul destul de negru al morții este Cimitirul Vesel din comuna maramureșeană Săpânța. Românii își sărbătoresc patronul spiritual, pe Sfântul Andrei, la 30 noiembrie. Întâmplarea a făcut ca ziua națională, 1 decembrie, momentul unirii provinciilor românești, să se celebreze a doua zi. Iată cum, cele două componente, spiritualul și istoria, se alătură pentru a fi comemorate în momentul în care postul Crăciunului este în toi, natura și individul pregătindu-se deopotrivă pentru nașterea Mântuitorului. Iarna
Tradiții românești () [Corola-website/Science/296922_a_298251]
-
există în Europa. Rebeliunile de la Sarajevo provocate de asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand au fost instigate de minoritatea sârbă, care era nemulțumită de anexarea în 1908 a Bosniei și Herțegovinei de către Imperiul Austro-Ungar, ca și de invadarea și ocuparea violență a provinciei de către același imperiu, în 1878. Deși acest asasinat a fost considerat că detonatorul direct pentru Primul Război Mondial, cauzele reale trebuie căutate în deceniile premergătoare, in reteaua complexă de alianțe și contrabalansări care s-au dezvoltat între diferitele puteri europene
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
autodeterminare. În epoca, observatorii avizați considerau că aristocrații care conduceau Imperiul Austro-Ungar promovau politici expansioniste nebunești, care erau contra propriilor lor interese: imperiul gemea deja sub greutatea propriilor contradicții și a frustrării minorităților oprimate, în timp ce conducerea îngloba Bosnia-Herțegovina, o altă provincie cu populație diversă religios și etnic. Există multe ipoteze care încearcă să explice cine, sau de ce, a fost vinovat pentru începutul Primului Război Mondial. Primele explicații, prevalente în 1920-1930, accentuau versiunea oficială, care, în conformitate cu Tratatul de la Versailles și Tratatul de la Trianon, plasa
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
fost deschis Frontul de Est. În zona aleasă pentru pătrundere, menținerea comunicațiilor erau dificile, iar drumurile și căile ferate principale nu erau modernizate de ruși pentru a împiedica eventuale atacuri germane. Samsonov a înaintat lent în partea de sud-vest a provinciei, cu intenția de a realiza joncțiunea cu armata generalului comandata de Paul von Rennenkampf care avansa dinspre nord-est. În fața ofensivei rusești, generalul Maximilian Prittwitz, comandantul armatei germane, le-a ordonat soldaților să se retragă. A fost demis și înlocuit cu
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
care derivă el însuși de la numele grecesc "Γραικός" (transliterat "Graikos"). Și în română se utilizează uneori și termenul de "Elada". Cea mai veche urmă de prezență umană în Balcani, datând de circa 270.000 de ani, se găsește în , din provincia grecească actuală Macedonia. Așezările neolitice din Grecia, datând din mileniul al VII-lea î.Hr., sunt printre cele mai vechi din Europa, țara aflându-se pe ruta pe care s-a răspândit revoluția agrară din Orientul Apropiat în Europa. Grecia este
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
anul 200 î.Hr., Republica Romană a devenit din ce în ce mai implicată în chestiunile grecești și s-a implicat într-o . Înfrângerea Macedoniei în din 168 î.e.n. a fost începutul sfârșitului puterii Antigonizilor în Grecia. În 146 î.Hr., Macedonia a fost anexată ca provincie a Romei, restul Greciei devenind protectorat roman. Cucerirea romană a fost deplină la 27 î.Hr., când împăratul roman Augustus a anexat restul Greciei și a organizat-o sub forma Achaea. În ciuda superiorității militare, romanii admirau realizările culturii grecești și s-
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
zone montane din interior rezistau invaziei și continuau să recunoască autoritatea imperială, fără însă a fi ajutate. În afara acestor zone, se consideră în general că a avut loc și o așezare a slavilor, deși pe o scară foarte redusă. Recuperarea provinciilor pierdute de bizantini a început către sfârșitul secolului al VIII-lea și o mare parte din peninsula greacă a revenit sub control imperial treptat, de-a lungul secolului al IX-lea. Acest proces a fost facilitat de un mare influx
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
fost tradus în demotică în 1901, au izbucnit revolte în Atena și guvernul a căzut ("Evangeliaka"). Chestiunea avea să continue să otrăvească viața politică grecească până în anii 1970. Toți grecii erau uniți, însă, în hotărârea de a elibera și restul provinciilor vorbitoare de greacă de sub control otoman. Mai ales în Creta, o agitase spiritele. Când a izucnit războiul între Rusia și Imperiul Otoman în 1877, sentimentul popular grec era în favoarea rușilor, dar Grecia era prea îngrijorată de perspectiva unei intervenții britanice
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
reci și umede și cu veri calde și uscate marcate de furtuni frecvente. Zăpada cade anual în munți și în nordul țării, apărând însă uneori și în zonele mai joase, cum ar fi Atena. , Grecia aparține și este împărțită între provincia est-mediteraneană a și provincia ilirică a . Conform World Wide Fund for Nature și , teritoriul Greciei poate fi împărțit în șase ecoregiuni: , , , pădurile de amestec din RodopiRhodope montane mixed forests, pădurile de amestec și de sclerofile ale Egeei și Turciei de
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
cu veri calde și uscate marcate de furtuni frecvente. Zăpada cade anual în munți și în nordul țării, apărând însă uneori și în zonele mai joase, cum ar fi Atena. , Grecia aparține și este împărțită între provincia est-mediteraneană a și provincia ilirică a . Conform World Wide Fund for Nature și , teritoriul Greciei poate fi împărțit în șase ecoregiuni: , , , pădurile de amestec din RodopiRhodope montane mixed forests, pădurile de amestec și de sclerofile ale Egeei și Turciei de Vest, și pădurile mediteraneene
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
despre care nu știm nimic sigur, în nord-est, pe care Pliniu cel Bătrân o descrie că include, de la vest la est, Commagene, Sophene și Adiabene. În timpul lui Pliniu, în orice caz, acestă Sirie mai largă a fost divizată în trei provincii sub Imperiul Roman (dar politic independente una de alta): Iudeea, redenumită mai tâziu Palestina în 135 d. Hr. (regiunea corespunde cu Damascul și Libanul modern și cu regiunile Homs; Celesiria (sau „Siria goală”), aflată în sudul râului Eleuteris și în
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
aramaica imperială ca limbă a Imperiului Ahemenid (539 î. Hr. - 330 î. Hr.), precum și numele asirian al satrapiei Aramului/Siriei, . Siria a fost cucerită de Imperiul Macedonean grec, condus de Alexandru cel Mare prin aproximativ 330 î. Hr., și în consecință a devenit provincia Coele-Siria a Imperiului Seleucid grecesc (323 î. Hr. - 64 î. Hr.). Grecii au fost cei care au dat regiunii numele de „Siria”. La origine o corupere a denumirii „Asiria”, grecii au folosit acest termen nu doar pentru a descrie Asiria însăși, ci
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
întâmpinat ca salvator al poporului său de seleucizi și romani. Armenii au menținut controlul asupra Siriei pentru două decenii înainte de a fi izgoniți de romani. Pompei cel Mare al Imperiului Roman, a capturat Antiohia în 64 î. Hr., transformând Siria în provincie romană. Palmira, un regat bogat și uneori puternic, vorbitor de aramaică, a apărut în centrul Siriei, în secolul 2; palmirienii au înființat o rețea comercială care a făcut orașul unul dintre cele mai bogate din imperiul roman. În cele din
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
deșerturile din sudul Siriei. Creștinismul sirian a devenit religia cea mai importantă, deși alții urmau iudaismul, mitraismul, maniheismul, religia greco-romană, religia canaanită și religa mesopotamiană. Populația largă și prosperă a Siriei a făcut din Siria una dintre cele mai importante provincii romane și bizantine, mai ales în secolele 2 și 3 (d. Hr.). Împăratul roman Alexandru Sever, care a fost împărat din 222 până în 235, a fost un arameu din Siria. Vărul său, Eliogabal, care a fost împărat din 218 până în
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
o capitală regională și a zdrobit rebeliunile țăranilor și druizilor și a deportat oamenii neloiali din triburi. Oricum, în 1840 a fost nevoit să predea teritoriul înapoi otomanilor. Din 1864, reformele Tanzimatului au fost aplicate în Siria otomană, fiind dezmembrate provinciile (vilaietele) Alep, Zor, Beirut și Damasc; a fost creat și curând după aceasta, a fost creat și a primit un statut separat. În timpul Primului Război Mondial, Imperiul Otoman a intrat în conflict de partea Germaniei și imperiului austro-ungar. În cele din urmă
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
la suspendarea acesteia din Liga Arabă și Organizația Cooperării Islamice în 2012. Siria continuă să întrețină relații bune cu aliații săi tradiționali, Iran și Rusia, care sunt printre puținele țări ce susțin guvernul sirian în conflictul cu opoziția. Siria consideră provincia Hatay din Turcia este parte a teritoriului său. Israel a anexat în mod unilateral Înălțimile Golan în 1981, iar guvernul sirian continuă să ceară întoarcerea acestui teritoriu. Ocuparea Libanului de către Siria a început în 1976 în urma războiului civil libanez și
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
arestat de colegii săi din conducerea partidului și, acuzat de mai multe crime, a fost judecat, condamnat la moarte și executat prin împușcare pe 23 decembrie 1953 . Beria s-a născut în satul Merheuli, lângă Suhumi, în Abhazia (Georgia), atunci provincie a Imperiului Rus, ca fiu al unui țăran, Pavel Huhaevici Beria, de etnie mingrel, grup etnic georgian din regiunea Samegrelo). În 1917, când era student la o facultate tehnică în Baku, a aderat la Partidul Bolșevic iar din 1919 a
Lavrenti Pavlovici Beria () [Corola-website/Science/298199_a_299528]
-
focul cu mitralierele și artileria asupra soldaților care dezertau. Între 18 iunie și 6 iulie, ofensiva pe acest front s-a soldat cu de morți, fără vreun succes. În paralel, s-a manifestat reacțiunea, iar țarismul a scos capul; în provincie s-au semnalat pogromuri. După , Kerenski i-a urmat la șefia guvernului lui Gheorghi Lvov, monarhist moderat, dar el a pierdut din ce în ce mai mult considerația maselor, și părea incapabil să țină în frâu evoluția reacțiunii. Generalul Kornilov a fost numit comandant
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]