KorAP: Find »[drukola/base=rost & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...680 681 682 ...746 >

18,636 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327

coarnele. Dacă mai faci mișcările alea și așa, păi asta chiar că-nseamnă ceva. — Dă-mi șorțul tău, zise Paco. Hai s-o facem În sufragerie. Nu, spuse Enrique, căruia dintr-odată-i dispăruse acreala din glas. Las-o baltă, n-are rost. — Ba da, nu mi-e frică. — O să-ți fie, când o să vezi cuțitele venind spre tine. — Hai să vedem. Dă-mi șorțul. În timp ce Enrique prindea cuțitele cu lamele grele și ascuțite ca un brici, legându-le cu două șervete murdare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
mai clintesc de aici. N-avem de ce să ne mai mișcăm de aici, În afară că ți-ar fi ție mai ușor. Asta e o lașitate. — Nu poți lăsa un om să moară-n liniște, fără să-l jignești? Ce rost are să mă insulți? — N-ai să mori. Nu fi proastă. Sunt deja pe moarte. Întreabă-i și pe nenorociții ăia. Și Își ridică privirea spre locul unde stăteau păsările alea uriașe și scârboase, cu capetele golașe ascunse-n pene. Planând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
vântul face flacăra unei lumânări să tremure și să se Înalțe. — Mai târziu să le zici să-mi aducă plasa aici, s-o lege de copac și să facă focu’. Nu mă duc În cort În noaptea asta. N-are rost să mă mut. E senin. N-o să plouă. Deci așa mori, Înconjurat de șoapte pe care nu le auzi. Ei, n-o să se mai certe. Asta putea promite. N-o să-și strice singura experiență pe care n-a mai avut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
se făcea noaptea. După armistițiu, au căzut de acord că ar fi mai bine ca el să se-ntoarcă acasă, să-și găsească o slujbă și să se poată căsători. Luz nu voia să se-ntoarcă până nu făcea el rost de o slujbă bună, pentru a putea apoi s-o Întâmpine la New York. Era de la sine Înțeles că el n-o să se apuce să bea și nu voia să-și vadă prietenii din State, nu voia să se-ntâlnească cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
el la birou. — Asta-i tot? spuse Krebs. Da. Nu-ți iubești mama, băiatul meu drag? — Nu, răspunse Krebs. Maică-sa Îl privi peste masă. Ochii Îi străluceau. Începu să plângă. Nu iubesc pe nimeni, spuse Krebs. N-avea nici un rost. Nu-i putea spune, n-avea cum s-o facă să Înțeleagă. Fusese o prostie să zică asta. Nu făcuse decât s-o rănească. Se duse la ea și o luă de braț. Ea plângea cu capul În mâini. — N-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
În portofel. — Și cum e cu cuadrilla? — Păi, sunt băieții care lucrează mereu pentru mine În nocturne. Sunt destul de buni. — Și picadorii? — Nu-i mare lucru de capul lor, recunoscu Retana. — Tre’ să am un picador bun. — Păi, fă-ți rost atunci. Du-te și fă-ți rost. — Nu din cât mi-ai dat. Nu m-apuc să-mi mai plătesc și o cuadrilla din asta. Retana nu-i răspunse, Îl privi doar din spatele biroului. Știi că-mi trebuie un picador

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
Păi, sunt băieții care lucrează mereu pentru mine În nocturne. Sunt destul de buni. — Și picadorii? — Nu-i mare lucru de capul lor, recunoscu Retana. — Tre’ să am un picador bun. — Păi, fă-ți rost atunci. Du-te și fă-ți rost. — Nu din cât mi-ai dat. Nu m-apuc să-mi mai plătesc și o cuadrilla din asta. Retana nu-i răspunse, Îl privi doar din spatele biroului. Știi că-mi trebuie un picador bun. Retana Îl privea În continuare, rezemat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
Da, fotbal. — Foarte bine. O să joci din nou fotbal, mai bine decât ai jucat vreodată. Nu-mi mai puteam Îndoi genunchiul, așa că piciorul meu arăta ca și cum ar cădea drept de la genunchi la gleznă, fără să se mai vadă gamba, și rostul aparatului era să Îndoaie genunchiul și să-l facă să se miște ca și cum aș fi mers pe bicicletă. Dar nu reușea, mai degrabă se clătina el, aparatul, când ajungea la partea cu Îndoitul. — Faza asta o să treacă, spunea doctorul. Ești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
tapetați cu fotografii mari, Înrămate, În care erau Înfățișate tot felul de răni, Înainte și după ce pacienții trecuseră prin tratamentul cu aparatele. În fața aparatului maiorului erau trei fotografii cu mâini ca a lui, complet refăcute. Nu știu de unde făcuse doctorul rost de ele. Crezusem mereu că noi eram primii pacienți pe care erau folosite aparatele. Pentru maior fotografiile alea n-au contat prea mult - el se uita Întruna pe fereastră. Munții ca niște elefanți albi Munții de peste Ebru erau albi și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
e lumea noastră. — Ba-i a noastră. — Nu, nu e. Și odată ce ți-au luat-o, nu ți-o mai dau Înapoi. Dar nu ne-a luat-o nimeni. — Ai răbdare și-o să vedem. Hai Înapoi la umbră. N-are rost să vorbești așa. — Nu vorbesc nicicum. Da’ mai știu și eu câte ceva. — Nu vreau să faci nimic din ce nu vrei tu... — Sau care să nu-mi facă bine. Da, știu. Mai bem o bere? — Da. Dar trebuie să-ți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
spre noi sărind coarda. Se opri-n fața noastră și-ncepu să sară-n sus și-n jos, Înainte și-napoi, Încrucișându-și brațele la fiecare a treia săritură. — Ei, zise, ce tot cotcodăciți p-acolo? — Cre’ că n-are rost să te mai antrenezi. O să fii terminat. N-ar fi groaznic? zice Jack, sărind În continuare, mai tare. În acea după-amiază a apărut și John Collins la fermă. Jack era-n camera lui. John venise cu o mașină din oraș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
o săptămână. Stau treaz noaptea și mă frământ. Nu pot să dorm, Jerry. Habar n-ai cum e să nu poți dormi. — Te cred. — Nu pot s-adorm. Și cu asta basta. Pur și simplu, nu pot s-adorm. Ce rost are să te menții ani Întregi dacă pe urmă nu poți să dormi? — E rău. Habar n-ai cum e să nu poți dormi, Jerry. Mai pune-ți niște apă. Ei bine, Jack pică pe la unșpe, când a trebuit să-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
capu’, așa c-am stat Întins În schif o vreme și m-am odihnit, și abia după aia am vâslit Înapoi. Se făcea după-amiază. M-am scufundat din nou cu cheia, da’ degeaba. Cheia aia era prea ușoară. N-avea rost să mă mai scufund fără un ciocan sau ceva greu cu care să sparg geamul. Pe urmă am prins din nou cheia de mâner, m-am uitat prin lupă, am lovit În hublou, și am tot lovit până s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
nici În mânecă cu medicina și, personal, am făcut tot ce mi-a stat În putință ca să n-ajungi vreodată doctor. Cum Însă ai ajuns acum un membru al acestei Învățate bresle, te sfătuiesc, pentru binele umanității, să-ți faci rost de un exemplar al cărții Prietenul și ghidul tânărului doctor și să-l folosești, doctor Wilcox. Învață să te folosești de această carte. Doctorul Wilcox nu-i răspunsese nimic, dar În aceeași zi Își cumpărase ghidul Îmbrăcat În piele. — Ia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
Știi foarte bine asta. N-ai Încredere-n mine? Asta-i culmea. Să am Încredere-n tine. Asta-i chiar culmea. Îmi pare rău. Se pare că numai asta zic azi. Dar dacă ne Înțelegem unul pe celălalt, n-are rost să ne prefacem că nu-i așa. Nu, bănuiesc că n-are. — O să mă-ntorc dacă o să mă vrei. Nu. Nu te vreau. Apoi tăcură un timp. Nu mă crezi că te iubesc, nu-i așa? Întrebă fata. — Hai să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
ăla prost și scoate-l dracu’ de-aici. Crezi c-o să poată ieși? Dacă nu-s În stare, Împușcă-i pe doi dintre ei și Încearcă să-i scoți cumva pe ceilalți. Să stai În spatele lor, sergent. N-are nici un rost s-o iei Înainte, dacă nu vine nimeni după tine. Scoate-i afară În timp ce ieși. Ce căcat. Bine. E bine. Și apoi, privindu-și ceasul, cu o voce calmă, acea prețioasă voce calmă: „Savoia“. A ieșit pe uscat, n-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
aici și m-am gândit c-o să te văd pe tine sau pe vreun cunoscut. Aș fi putut să mă duc la Zenzon sau la San Dona, ca să văd din nou podul. — N-o să te las să umbli așa, fără rost. — Bine, spuse Nick. Simțea că-i vine din nou. Ne-am Înțeles? — Desigur, spuse Nick. Încerca s-o Înăbușe. — Orice chestie de genu’ ăsta ar trebui făcută noaptea. — Fără-ndoială. Știa că de acum n-o mai poate opri. Comand

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
nu știa. Voiam să mă văd cu cineva, ca să văd ce pot face să-mi iau banii Înapoi. A ieșit din casă și mi-a strigat: — Stai, că vin și eu și-ți dau banii. Suntem prieteni buni. N-are rost să ne certăm. Ne-am dus spre oraș și eu conduceam. Chiar Înainte să intrăm În oraș, scoate douăj’ de peso. Uite banii, spuse. — Curvă fără mamă, i-am zis și i-am mai zis și ce să facă cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
erau conserve goale. Ne uitarăm pe fereastră. Nu era nimeni Înăuntru. Bucătăria era murdară și lăsată de izbeliște. Ușile și ferestrele erau Însă Închise bine. — Fiu de cățea, spuse Fontan. S-a dus ea pe undeva. — Știu de unde să fac rost de-o cheie. Așteaptă-mă aici. M-am uitat după el cât se duse până la următoarea casă, vorbi cu o femeie și În cele din urmă se Întoarse. Făcuse rost de-o cheie. Am Încercat-o și la ușa din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
S-a dus ea pe undeva. — Știu de unde să fac rost de-o cheie. Așteaptă-mă aici. M-am uitat după el cât se duse până la următoarea casă, vorbi cu o femeie și În cele din urmă se Întoarse. Făcuse rost de-o cheie. Am Încercat-o și la ușa din față și la cea din spate, dar nu mergea. — Fiu de cățea ce e. S-a dus ea pe undeva. Dacă mă uitam pe fereastră puteam vedea unde e ținut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063

faci ce vrei. De unde vii? De la vreo doisprezece kilometri. Ai unde să stai aici? Nu. N-am unde. Asta înseamnă că o să fie nevoie să-ți facem un culcuș aici. Este o cămăruță în capătul celălalt al magaziei. Îți faci rost de așternut și stai în voie. Numai să faci treabă, nu să ne lași baltă tocmai când avem mai mare nevoie. Nu m-am dat în lături de la muncă niciodată. Asta-i bine. Așa că de marți te așteptăm la muncă

Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă (2008) [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
jumătatea de sticlă cu rachiu ce mai rămăsese. Nu-și mai punea în pahar. Bea din sticlă de-a dreptul. De fiecare dată când așeza sticla pe masă, icnea scăpând sudalme printre dinți. Maranda tăcea. Socotea că nu mai are rost să-l dojenească. Simțea că Toader al ei adunase prea mult năduf în suflet în anii petrecuți în pușcărie. „Numai de n-ar bea și acolo în gară... Cine știe ce i s-ar putea întâmpla? Una-i aici acasă și alta

Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă (2008) [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213

mai Întîi la doamna care se afla la picioarele patului, cu o privire prin care ceream parcă o nu știu ce confirmare, doamna, intuind, dădu afirmativ din cap, apoi șoptit: - Da! Am Întors privirea către bolnava din pat, și o Întrebai, fără rost, năucit: - Fiica dumneavoastră? - Da, domnule judecător. Plăcerea de a-mi confirma filiația era evidentă, o surdă mîndrie Îi lumina fața, era o revitalizare melancolică - ea este! mai mult nu putu rosti, deși era vizibil că vroia să mai spună ceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
Întuneric. CÎmpia aceea vastă, comuna, casa cu pridvorul cu stîlpii sculptați, priveliști sincopate, tu Însăți cu respirația tăiată patru decenii de acum Înainte, și după aceea cine știe ca va mai fi. Încep aberațiile, ne vom trezi Îmbătrîniți, trăiți fără rost, cu visele Înțepenite; soțul tău va albi, chiar fiica ta va fi În puterea vîrstei, la rîndul ei cu copii, vei fi cu alte cuvinte bunică. Iată răsplata vieții, ca și cum am fost meniți numai acestei stricte biologii. Singură Keti va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
se știe nici acum dacă era din lumea asta sau altă lume, dar eu cred că era din lumea asta, pentru că ne aflam În camera mea, mobila era aceeași, o concretețe ce nu putea fi pusă la Îndoială. Vorbii fără rost, ea Își trecu degetele prin părul meu răvășit, iar eu mă Înecai În ochii ei ca-ntr-un lac fenomenal. CÎnd amurgul se Înecă În noapte ne plimbarăm pe malul unui lac asemeni, pînă ce În dreptul unei lumini subțiri venite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]