18,686 matches
-
mintale, iar eu nu m-am străduit să-i schimb părerea. Nu i-am spus niciodată cât de tare mă temeam și-mi plăcea de rege. Despre așa ceva s-ar putea zice: capul nu mi-era slobod și neatârnat. Când tăcem, devenim dezagreabili - când vorbim, ajungem ridicolitc " Când tăcem, devenim dezagreabili - când vorbim, ajungem ridicoli" Tăcerea nu-i o pauză în vorbire, ci o treabă în sine. Cunosc de-acasă felul de viață al țăranilor cărora nu le stătea în obicei
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
-i schimb părerea. Nu i-am spus niciodată cât de tare mă temeam și-mi plăcea de rege. Despre așa ceva s-ar putea zice: capul nu mi-era slobod și neatârnat. Când tăcem, devenim dezagreabili - când vorbim, ajungem ridicolitc " Când tăcem, devenim dezagreabili - când vorbim, ajungem ridicoli" Tăcerea nu-i o pauză în vorbire, ci o treabă în sine. Cunosc de-acasă felul de viață al țăranilor cărora nu le stătea în obicei să recurgă la vorbe. Cine nu-ți povestește
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
o treabă în sine. Cunosc de-acasă felul de viață al țăranilor cărora nu le stătea în obicei să recurgă la vorbe. Cine nu-ți povestește niciodată nimic despre el însuși, nu vorbește mult. Cu cât erai în stare să taci mai mult, cu-atât mai puternic îți făceai simțită prezența. Ca toți cei din casă, învățasem și eu nu s-aștept ca lucrurile să-mi fie spuse în cuvinte, ci să interpretez la celălalt orice tresărire cât de mică a
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ori despre zahărul de hoit, ori despre dalii. Tăcerea ținea mereu cumpăna vorbirii. Când prietena mea mi-ar fi putut interpreta greșit tăcerea, trebuia să vorbesc, iar când a vorbi ar fi însemnat să mă învecinez cu nebunia, trebuia să tac. Nu voiam să ajung pentru ea o ființă înspăimântătoare sau ridicolă. Eram prietene foarte apropiate, ne vedeam zilnic. Rămânând totuși foarte deosebite una de alta, ceea ce ne și făcea să fim atât de apropiate. Fiecare din noi găsea în cealaltă
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
mai apoi celor de-acasă despre mare, nespunându-le însă nimic despre înec - am păstrat în secret foamea de carne a mării, la fel cum am trecut sub tăcere și foamea de carne a câmpurilor. Mi se părea că, dacă tac, frica amorțește în mine. Iar dacă vorbesc, se trezește din nou. și când am scris despre asta, am schimbat locul, închipuindu-mi niște lacuri glaciare undeva în munți, fiindcă sunt atât de sus, iar cerul e și mai aproape acolo
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
pune o ordine în lucrurile cărora nu le puteam face față? Prietenul meu și cu mine le-am povestit celorlalți din cercul nostru intim despre trandafirii de pe mormânt și despre căsuța cu femeia legată. Dar despre câini și cireșe am tăcut amândoi fără a ne fi vorbit mai înainte. Iar buruienile le-am trecut sub tăcere numai eu, așa cum mă obișnuisem s-o fac încă mai dinainte. Când, cu câțiva ani mai târziu, ne aflam cutoții în Germania și ne-am
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
amintită în treacăt, mereu sub alte forme, următoarea idee: „Cu vorbele din gură strivim tot pe-atât cât călcăm în picioare prin iarbă. Dar și cu tăcerea“. Sau: „Iarba ne crește în cap. Când vorbim, o cosim. Dar și când tăcem. și iarba a doua și a treia crește la loc cum vrea ea. și totuși avem noroc“1. Sau: „Voiam ca iubirea să crească la loc, ca iarba cosită. Să crească altfel, ca dinții copiilor, ca părul, ca unghiile. Să
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
pe toate le-ai putea înlocui și cu alte exemple când vorbești despre viață. Dar și în acele altele ar continua să existe lucruri ce-au cunoscut „partea întunecată a beregatei“ și li s-ar potrivi și lor cuvintele: „Când tăcem, devenim dezagreabili - când vorbim, ajungem ridicoli“. Apucă o dată, dă-i drumu’ de două oritc "Apucă o dată, dă‑i drumu’ de două ori" Momentele din trecut nu mi-ar mai cutreiera prezentul atât de stridente și proaspete dacă la vremea lor
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ghicit înțelesul. Poate că pe atunci a trebuit mereu să fac sau să evit prea multe deodată. În orice întâmplare era cuprins un interval, erau lucruri ce nu-și găsiseră locul, bătaia de cap în fața cui să vorbești sau să taci, când, unde și cum. Să sondezi, aflată în vizorul autorităților, limita lucrurilor nepermise, să-ți arăți prin tăceri dezgustul la ședințele din fabrică și la interogatorii, să manifești o anume atitudine în mod deslușit, însă nedemonstrabil. și când e nevoie
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
despre aurul rațelor când mănâncă și mestecă apa, și nici despre cât ești de sastisit normal nebună. Nu vei povesti niciodată nimic despre Marburg și despre scârba pe care tu singură ți-ai fabricat-o pe malul râului Lahn. Vei tăcea și atunci când, într-o băcănie, prietena ta, oprindu-se în fața sticlelor cu apă gazoasă de Lahn, va spune: doar ai fost și tu acolo, pe malul râului. și-i vei răspunde scurt: da-da, și-n urechi îți va suna
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
va suna Lala; și-apoi vei schimba subiectul ca și când ți-ar fi totuna dacă Lahn e-un nume de apă, de stradă ori de boală. și-ai să te ferești ca alții să-ți citească pe față „Lahn“, și vei tăcea și-i vei lăsa să creadă că n-ai ochi pentru frumoasele peisaje și pentru prezentul acestei țări. Dar înaintea rațelor de pe râul Lahn a mai existat ceva de care am amintit la început. În timpul călătoriei cu trenul spre Marburg
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
însă o variantă și pentru această eventualitate: m-au luat între ei, îmbrâncindu-mă și lovindu-mă cu schimbul, cu coateleși picioarele. Mă-mpleticeam între ei încoace și-ncolo; nu spuneau nimic, iar eu mi-am mușcat buzele și am tăcut, pentru a nu le da ocazia să se lege de un cuvânt și să mă oprească să plec. Cât au durat aceste îmbrânceli, nimeni n-a scos o vorbă, ca și cum între ei și mine nu mai exista nici o limbă. Pe
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
aceste îmbrânceli, nimeni n-a scos o vorbă, ca și cum între ei și mine nu mai exista nici o limbă. Pe jos se așternuse un strat subțire de zăpadă sfărâmicioasă, nu ardea nici un bec, peronul, cufundat într-un întuneric de nepătruns, era tăcut și pustiu. Toată lumea urcase în vagoane. Mă auzeam împiedicându-mă și căzând de parcă aș fi fost nu eu, ci o altă persoană. și mă ridicam iarăși, continuând să merg împleticit între cei doi până ce am ajuns la vagonul de dormit
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
A trebuit să-i repet totul de mai multe ori, în timp ce ea mă totîntrerupea, zicând: „Ești absolut sigură?“. și: „Zău că ești nebună“. și: „Da’ ia gândește-te un pic“. Până ce m-am răstit la ea, după care amândouă am tăcut îndelung, mestecând cu lingurița în ceștile de cafea. Aburul cafelei i se-nfășura în jurul mâinii, iar ea mi-a zis: „Ia te uită ce umbre- vezi, sunt și în cafeaua mea“. Lumea se alcătuia laolaltă bucată cu bucată, sfidând rațiunea
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
conține. și niciodată să nu răspunzi la o întrebare prin altă întrebare. Nu trebuie în nici un caz să tulburi sentimentul de superioritate al acuzatorului. Dar când îți vine rândul, vorbește-i până te întrerupe. Să spui mereu nu și să taci în tot restul timpului stârnește furia anchetatorului. Se simte nebăgat în seamă, iar asta-i cam șifonează conștiința de sine. Ce vrea anchetatorul e să-i dea de lucru acuzatului, îitrebuie colaborarea aceluia. Iar acuzatul e bine să-și pună
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
prindă cu lucrurile interzise desprecare toți știu că le gândești, și n-ai voie să demonstrezi prin vorbă și faptă ceea ce oricum știe toată lumea. Marele suprarealist român Gellu Naum scria în cartea sa Zenobia: „...căci există lucruri despre care se tace (...); ceilalți înțeleg cât pot; fiecare spune mai puțin decât înțelege și înțelege mai mult decât i se spune, iar ce înțelege nu i se spune, fiindcă ce i se spune nu înțelege, și așa mai departe“1. Iar cealaltă insulă
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
-l pe șine cu o claritate atât de neliniștitoare, că-ți venea să le astupi gura roților de tren ca să nu mai vezi și auzi acel cor de călători prins înflagrant delict. După ce Dunărea rămânea în urmă, toți se întorceau tăcuți în compartiment, reașezându-se fiecare la locul său - în viața reală. și cu aceasta am ajuns din nou la contrariul a ceea ce s-ar putea numi fericirea unei insule - căci mă aflu iarăși, mereu, în fața nefericirii insulei. Iar dacă tot
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Mda“. Eu însă le luam ca pe propoziții întregi, gândindu-mă că „nostim“ rămâne opusul lui „trist“. În fiecare cuvânt, îmi ziceam, trebuie să existe un conținut, altfel de ce l-ai mai spune? știam ce-nseamnă să vorbești și să taci, ce nu cunoșteam erau acele intermezzi ale tăcerii vorbite fără nici un conținut. De două ori am cumpărat flori de la aceeași florărie. Florăreasa, o femeie în jur de cincizeci de ani, și-a amintit de mine a doua oară. Ca să mă
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
infantilă“. Fiecare dintre aceste sintagme fiind cam tot atât de lungă ca și „Laugenbree-zel“ școvriigi sărațiț. Oare ar fi trebuit să i le înșir vânzătorului? Înstațiile de metrou din Berlin se face reclamă la pâinea Pech1: „Când e să spună: Da, mireasa tace negreșit / Mai mestecând un dumicat de Pech neisprăvit“. Ar fi trebuit poate să-i spun vânzătorului ce mult îmi place cuvântul „Pech-Brot“ ștextual: „pâine cu ghinion“ț? Că pentru mine a mânca ghinion pe pâine exprimă în modul cel mai
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
trebuie să mă păstrez acolo unde lăuntric am fost mai tare rănită - altfel, la ce bun să mai scriu? și-n afară de asta, aici chiar sunt perfect de acord cu reclama la pâinea germană: „Când e să spună: Da, mireasa tace negreșit/ Mai mestecând un dumicat de Pech neisprăvit“. Încă n-a isprăvit cu ghinionul pe pâine. P.S.: Ce-i drept, în reclama la pâinea cu pricina,Pech se scrie cu „ae“, dar, vorba florăresei: „Ce-are a face?“ Când e
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
bun la gust. Dar nu voi bea din el, căci altfel aș bea o dată cu el o frică pe care nici n-o mai simt. Cuprinstc " Cuprins" În fiecare limbă sunt alți ochi 5 Regele se-nclină și ucide 43 Când tăcem, devenim dezagreabili - când vorbim, ajungem ridicoli 83 Apucă o dată, dă-i drumu’ de două ori 118 Privirea străină sau Viața-i un sictir bătut în piuă 145 Floarea roșie și bățul 170 Insula e înăuntru - granița, în afară 180 La
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
miros dubios; într-un cuvânt, era udă până la jumătatea corpului. Eram curioși ce se va întâmpla, ce va urma. Oarba care era principalul vinovat de cele întâmplate și care produsese întreaga tevatură, harababură și vânzoleală -, cu botul în ieslea ademenitoare, tăcea chitic, văzându-și liniștită de treabă, absentă la frământarea de care era cuprinsă familia Aciocîrlănoaiei. Nu mai era nimic de spus. Moșul și-a luat lampa fumegândă și, fâlfâind din poalele halatului ca niște largi aripi de liliac uriaș, s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
dușumea alături de mama lor. Ce-i, Vasilică? Ce se întâmplă? Cine sunteți și ce vreți de la soțul meu? Lăsați-l în pace! Unul dintre ei, rânjind într-un mod animalic, i-a răspuns pe un ton grosolan, brutal și amenințător: Taci, cucoană, și nu mai lătra; că vă vine rândul și vouă cât de curând! Ai răbdare! Așa că ține-ți pliscul odată! Noi, copiii, stând în capul oaselor, priveam absolut încremeniți la ceea ce se întâmpla. Nu scoteam nicio vorbă, eram paralizați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și el, fără brâu, în schimb. Merg la concert însoțit de Dana, fosta mea mare "dragoste" adolescentină. Lipsă evidentă de dialog. Monodia de pe scenă s-a dovedit molipsitoare. Tip de om extrem de interesant, dar nu-mi pot da seama dacă tace pentru că asta-i este firea, sau pentru că "procesează" bine informația înainte de a vorbi. Face parte, fără nici o îndoială, din clasa femeilor superioare, de "calitate" (drace, scriu ca și cum aș face o cronică la Mercedesul clasa "E"). Nu vedeam nimic din toate
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
prezintă ca fiind "refugiată din Cernăuți". Îmi vorbește cu admirație de austrieci și, cu multă nostalgie, de "germanofilia pierdută" a acestor locuitori de la un căpat uitat al Imperiului KuK. Apoi, cu puțin dispreț în voce, îmi spune: basarabenii sunt rusnaci. Tace. Privește lung luminile mincinoase din noapte orașului. Tramvaiul scârțâie melodia morții și a melancoliei din toate încheiturile sale obosite. Astăzi, într-o intersecție din cartierul unde locuiesc, un Mercedes era cât pe ce să strivească o Dacie. Evident, din vina
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]