170,850 matches
-
și cultură (1975), Permanența Patriei (1975), Independență și cultură (1977), Via Magna (1979), Contribuții la istoria literaturii române vechi (1981) ș.a. O atenție deosebită a acordat personalității și operei lui Neagoe Basarab. Rezultatele acestor preocupări sunt valorificate mai ales în ediția Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie (1970), realizată împreună cu Florica Moisil și G. Mihăilă, ca și în lucrarea Neagoe Basarab și Învățăturile către fiul său Theodosie. Problemele controversate (1973). În 1996 tipărește în facsimil color manuscrisul versiunii originale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290695_a_292024]
-
care monahismul românesc a influențat cultura rusă și spiritualitatea europeană în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea și în secolul al XIX-lea. Demonstrația este realizată pe baza unor texte filocalice - Z. a și tipărit în 1990 Dobrotoliubie, ediție anastatică a filocaliei slavone a lui Paisie Velicikovski -, ca și prin utilizarea unor date de istorie literară, istorie bisericească și istorie a mentalităților. SCRIERI: Studii și articole de literatură română veche, București, 1967; România - pământ de civilizație și sinteză, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290695_a_292024]
-
Blaga și condiția culturii românești, București, 1995; Cultura română - o mare cultură cu destin universal, București, 1996; A treia Europă: alternativa realistă la iluziile sinucigașe, București, 1997; Cultura română - sinteză europeană, București-Chișinău, 2002; Istorie și cultură, I-II, București, 2003. Ediții, antologii: Literatura română veche (1402-1647), I-II, introd. edit., București, 1969 (în colaborare cu G. Mihăilă); Învățăturile lui Neagoe Basasarab către fiul său Theodosie, tr. G. Mihăilă, introd. edit., București, 1970 (în colaborare cu G. Mihăilă și Florica Moisil); ed.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290695_a_292024]
-
personalității mitropolitului Veniamin Costache, precum și discursul rostit la înmormântarea lui Teodor Codrescu (1894) interesează prin unele informații biografice necunoscute până atunci. Abecedariul lui George Lazar (1883), studiu apărut în „Revista pentru istorie, arheologie și filologie” și în broșură, însoțind o ediție facsimilată a cărții, nu este în măsură să-i consolideze autoritatea științifică, deoarece abecedarul se va dovedi un fals al editorului Zaharia Carcalechi. În ceea ce privește ideile despre istoria literaturii, V., discipol al lui V.A. Urechia și al profesorilor Emilio Castelar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290593_a_291922]
-
manifestat și în activitatea de traducătoare și editoare a unor texte fundamentale din autorii elini, însoțite de consistente și erudite comentarii și note care să elucideze diversitatea aspectelor filologice, literare, istorice, filosofice, culturale implicate. Împreună cu Ion Banu a coordonat ampla ediție din presocratici, Filosofia greacă până la Platon (I, 1-2 - II, 1-2, 1979-1984), exemplu de acribie științifică, în care a și tradus (uneori în colaborare) și comentat fragmente din Heraclit, Antisthene, Democrit, Gorgias, Cratylos, din Herodot și din poeți precum Alceu, Mimnermos
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288807_a_290136]
-
de topologie comparată, București, 1976; Scriitori greci și latini, pref. N.I. Barbu, coordonare în colaborare cu N. I. Barbu, București, 1978; O istorie a Greciei antice, București, 1988; Istoria epocii elenistice, București, 1996; Jocurile cu satyri în Antichitatea greco-romană, Iași, 1998. Ediții: Filosofia greacă până la Platon, I, 1-2 - II, 1-2, introd. Ion Banu, îngr. și coordonare în colaborare cu Ion Banu, indici Cristian Popescu, București, 1979-1984. Traduceri: Aristofan, Broaștele, îngr. și pref. trad., București, 1974; Herodot, Istorii, I-II, îngr. și introd
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288807_a_290136]
-
utilizat atât pentru a-i recupera dinamic moștenirea ca punct de plecare pentru noi experiențe, ci mai degrabă pentru a găsi acolo un model la care să se adapteze. Se reia folosirea Textelor Piramidelor pentru mormintele stăpânitorilor, apare o nouă „ediție” a Cărții Morților care reglementează o tradiție textuală destul de complexă, se trece la reutilizarea unei limbi rituale și a unei scrieri care se complace În etalarea cunoașterii docte a textelor antice. Întoarcerea În timp Însă nu este ușoară, mai ales
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
1988), Il sogno in Grecia, Roma, Bari. Kornemann, E. (1901), „Zur Geschichte der antiken Herrscherkulte”, În Klio, nr. 1, pp. 51-146. Lewy, H. (1978), Chaldean Oracles and Theurgy. Mysticism Magic and Platonism in the Later Roman Empire, Cairo, 1956 (nouă ediție Îngrijită de M. Tardieu, Paris, 1978). Longo, V. (1969), Arétalogie nel mondo greco, vol. I, Epigrafi e Papiri, Genova. Mahé, J.-P. (1978-1982), Hermès en Haute-Egypte, vol. I-II, Québec. Nicosia, S. (1979), Elio Aristide nell’Asclepieio di Pergamo e
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
numele de Zend-Avesta. Avesta păstrează acest nume de-a lungul istoriei studiilor, după cum o demonstrează printre altele titlurile pe care, la jumătatea și la sfârșitul secolului al IX-lea, N.L. Westergaard (1852-1854) și J. Darmesteter (1892-1893) le-au dat meritoasei ediții (Westergaard) și traduceri (Darmesteter) a textului. Zend-Avesta este o expresie care se compune din termenii zand și abest³g, ce apar adesea Împreună În literatura pahlavi și care indică, unul interpretarea comentată a textului, cu glose și explicații, iar celălalt, textul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
binecuvântarea lui Zoroastru”xe "Zoroastru", preamărirea lui Vișt³spa,xe "Vișta>spa" rostită de Zoroastru; Wișt³sp Yașt, „imnul lui Vișt³spa”; N¶rang ș Âtaș, „precepte despre cultul focului”; Va¶th³ nask, „cartea cunoașterii(?)”; alte fragmente variate se găsesc În parte În edițiile și traducerile din Avesta, mai ales În ediția lui N.L. Westergaard și traducerea lui J. Darmesteter, iar o parte, ca, de altfel, și cele menționate acum, În ediții meritorii destul de recente (pentru o bibliografie actualizată, cf. Kellens, 1989e, p. 43
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
xe "Vișta>spa" rostită de Zoroastru; Wișt³sp Yașt, „imnul lui Vișt³spa”; N¶rang ș Âtaș, „precepte despre cultul focului”; Va¶th³ nask, „cartea cunoașterii(?)”; alte fragmente variate se găsesc În parte În edițiile și traducerile din Avesta, mai ales În ediția lui N.L. Westergaard și traducerea lui J. Darmesteter, iar o parte, ca, de altfel, și cele menționate acum, În ediții meritorii destul de recente (pentru o bibliografie actualizată, cf. Kellens, 1989e, p. 43; 1991b, pp. 3 sq.). Ediția fundamentală a Avestei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
th³ nask, „cartea cunoașterii(?)”; alte fragmente variate se găsesc În parte În edițiile și traducerile din Avesta, mai ales În ediția lui N.L. Westergaard și traducerea lui J. Darmesteter, iar o parte, ca, de altfel, și cele menționate acum, În ediții meritorii destul de recente (pentru o bibliografie actualizată, cf. Kellens, 1989e, p. 43; 1991b, pp. 3 sq.). Ediția fundamentală a Avestei, pe care se bazează acum orice studiu filologic, este cea a lui K.F. Geldner (1889-1896). Fundamental pentru interpretarea textului este
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mai ales În ediția lui N.L. Westergaard și traducerea lui J. Darmesteter, iar o parte, ca, de altfel, și cele menționate acum, În ediții meritorii destul de recente (pentru o bibliografie actualizată, cf. Kellens, 1989e, p. 43; 1991b, pp. 3 sq.). Ediția fundamentală a Avestei, pe care se bazează acum orice studiu filologic, este cea a lui K.F. Geldner (1889-1896). Fundamental pentru interpretarea textului este vocabularul iranian antic (avestică și persană veche)1 al lui Ch. Bartholomae (1904, Împreună cu Bartholomae, 1906): pe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
reprezintă un esențial pas Înainte față de cea franceză a lui J. Darmesteter (1892-1893), care rămâne totuși importantă pentru unele aspecte. B. Schlerath (1968) a Început munca pregătitoare pentru un nou lexic avestic. De asemenea, există numeroase traduceri (uneori chiar cu ediții de text) ale G³th³ (cf. mai ales Bartholomae, 1905; Duchesne-Guillemin, 1948; Humbach, 1959 și 1991; Lommel 1971; Insler, 1975; Kellens-Pirart, 1988, 1990 și 1991; pe lângă cele ale Yasna 28, Lentz, 1955 și Yasna 33, Schmidt, 1985); există și traduceri ale
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
parsilor din India, Începând cu secolul al XIII-lea, unde au servit ca originale pentru copii succesive sau pentru traduceri În alte limbi (sanscrită, gujarati etc.), care, În unele cazuri, sunt singurele ce au supraviețuit În urma pierderii textelor pahlavi originale. Edițiile și traducerile textelor pahlavi, Îngrijite de cercetători persani și occidentali, sunt numeroase, dar adesea Învechite și alcătuite după criterii foarte diferite. Uneori este vorba doar despre simple reproduceri ale textelor, iar altele sunt transcrieri În alfabet latin urmate de traduceri
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Boyce (1968a, p. 66, nota finală), a fost publicată o traducere a celei de-a treia cărți (Menasce, 1973) și traduceri, cu transcrierea textului și comentariu, a cărții a șasea (Shaked, 1979) și a cărții a șaptea (Molé, 1967). O ediție a textului În facsimil a fost Întreprinsă În Iran Între 1976 și 1979 de „Asia Institute” de la Pahlavi University: The Pahlavi Codices and Iranian Researchers. Cele cincizeci și șapte de volume publicate includ, printre altele, reproduceri ale Codices Avestici et
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
medio-persane ale marelui preot Kedșr, restaurator fanatic al zoroastrismului În secolul al III-lea d.Hr. (cf. infra, subcapitolul 3.3). Corpus Inscriptionum Iranicarum din Londra și Iranische Denkmäler din Berlin sunt seriile care au contribuit cel mai mult la ediția textelor epigrafice. În R.G. Kent (1953) există o culegere aproape completă a inscripțiilor ahemenide, cu transcriere și traducere, la care se adaugă M. Mayrhofer (1978). Pentru inscripțiile sasanide, transcrieri și traduceri se găsesc În M. Back (1978), la care se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Sylloge Inscriptionum Graecarum, vol. I-IV. Dumézil, G. (1958), „La «Rígsthula» et la structure sociale indo-européenne”, În Revue de l’Histoire des Religions, nr. 154, pp. 1 sqq. Dumézil, G. (1959a), Les dieux des Germains, Paris. Dumézil, G. (1959b), Loki (ediție revăzută), Paris. Dumézil, G. (1968), Mythe et épopée, vol. I-III, Paris. Dumézil, G. (1977), Les dieux souverains des Indo-Européens, Paris. Dumézil, G. (19832), Du mythe au roman, Paris. Kuhn, H. (19624), Edda, vol. I, Texts, Heidelberg. Kuiper, F. (1970
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lupului (1978), Poveștile de fiecare zi (1982), Povestiri de pe Desnățui (1988), încercări izbutite de a ilustra genul scurt în literatura contemporană. Între acestea se intercalează un roman, Drum în tăcere (1987), anunțat ca începutul unui ciclu, proiectat în cinci volume. Ediția a doua din acest prim volum, completată cu pasajele cenzurate, apare în 1990; apoi, împreună cu al doilea volum, în 1997. Aici, prozatorul descrie „«drumul în tăcere» al țăranului care traversează istoria, de la «noi vrem pământ...» până la întoarcerea pământului la țăran
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285551_a_286880]
-
eseuri la „Arhiva românească”, „Boabe de grâu”, „Convorbiri literare”, „Lamura” ș.a. Preocupată de viața și opera lui Vasile Alecsandri, precum și de epoca lui, după un studiu apărut în „Lamura” (1921), elaborează o documentată monografie, publicată inițial ca studiu introductiv la ediția Poezii (I-II, 1940), pe care o îngrijește. Predilecția pentru reconstituiri biografice se manifestă și în alte studii, incluse în sumarul unor reviste sau tipărite separat: Vasile Alecsandri și Wilhelm de Kotzebue. O scrisoare către Alecsandri (1942), Maria Cantacuzino (1943
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289113_a_290442]
-
Traduce literatură pentru copii (Kate Douglas Wiggin, Rebecca de la Valea Soarelui ,1928). SCRIERI: Școala Centrală de Fete, București, 1935; Viața lui Alecsandri, Craiova, 1940; Vasile Alecsandri și Wilhelm de Kotzebue. O scrisoare către Alecsandri, București, 1942; Maria Cantacuzino, București, 1943. Ediții: Vasile Alecsandri, Poezii, I-II, introd. edit., Craiova, 1940. Traduceri: Kate Douglas Wiggin, Rebecca de la Valea Soarelui, București, 1928. Repere bibliografice: D. Popovici, „Viața lui Alecsandri”, SL, 1942; Bucur, Istoriografia, 390; Alex. Oproescu, Scriitori buzoieni. Fișier istorico- literar, Buzău, 1980
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289113_a_290442]
-
Hermes. Memorialistica de călătorie (până la 1900) între real și imaginar, București, 1993; Cordonul de argint, pref. Liviu Leonte, Iași, 1997; Efectul de prismă, pref. Liviu Antonesei, Iași, 1998; Faldurile Mnemosynei, Iași, 1999; Pluta de naufragiu, pref. Paul Cornea, Iași, 2002. Ediții: Antim Ivireanul, Didahii, postfața edit., București, 1983; Margareta Faifer, Zâmbete pe șapte coline, Iași, 1992; Laurențiu Faifer, Teatru, Iași, 1994; Arșavir Acterian, Neliniștile lui Nastratin. Pagini de jurnal (1967-1982), pref. edit., Iași, 2000; I. L. Caragiale, Teatru și proză, pref. edit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286940_a_288269]
-
absolut. În termenii lui I., e vorba de „dezagregarea psihică prin schingiuirea deținuților de către alți deținuți”. Personajele unui asemenea scenariu infernal suferă o schimbare radicală de semn: „Victima e transformată metodic în călăul semenului său”. Dintre cărțile publicate în primă ediție în țară, Dimpotrivă (1994) continuă tematic și retoric polemicile inaugurate în volumul Românește, ca și subțirimile categoriale exersate acolo: „O primă categorie [de colaboraționiști] se referă la casta retorilor, nu numai limbuți, dar și misionari, ideologi sub-dezvoltați, ascultători ai partidului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287506_a_288835]
-
întâi în Sbornicul lui Bozidar Vuković, apărut la Veneția, în 1536, și reprodus de Coresi la Sas-Sebeș în 1580, apoi în culegeri de cântări bisericești și ca anexe la Psaltiri, între care cele de la Vilnius (1586) și Kiev (1624, șase ediții până în 1697). La noi au fost reimprimate în Psaltirea de la Govora (1634), în cea de la Buzău, cu tipic românesc (1701), și curând în traducere integrală, intrând apoi în cuprinsul Catavasierului (București, 1715, și în numeroase ediții ulterioare). Compuse în limba
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287003_a_288332]
-
și Kiev (1624, șase ediții până în 1697). La noi au fost reimprimate în Psaltirea de la Govora (1634), în cea de la Buzău, cu tipic românesc (1701), și curând în traducere integrală, intrând apoi în cuprinsul Catavasierului (București, 1715, și în numeroase ediții ulterioare). Compuse în limba de cultură a epocii, Pripealele lui F. aparțin literaturii incipiente românești prin autorul lor și prin locul unde acesta și-a desfășurat activitatea laică și ecleziastică, rămânând o moștenire de preț a Bisericii naționale, atât a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287003_a_288332]