17,582 matches
-
cea a lui Carol cel Mare, care proiectase de altfel împărțirea teritoriilor sale între fiii săi. Aceasta nu mai este și concepția lui Ludovic cel Pios care, singur moștenitor în urma morții fraților săi, proclamă, în 817, indivizibilitatea Imperiului. El era împins în această direcție de consilierii săi ecleziastici. Biserica și statul sunt atunci intim legate, poporul imperiului fiind tot una cu poporul lui Dumnezeu, iar împăratul este răspunzător de acest popor. Biserica și Renașterea carolingiană Biserica carolingiană. Biserica de la sfîrșitul secolului
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
lui Robert I, Hugo cel Mare, este omul puternic al secolului al X-lea, dar el cedează carolingienilor titlul regal. Totuși, cînd tînărul Ludovic al V-lea moare accidental și fără a lăsa urmaș direct în 987, mai marii regatului împinși de arhiepiscopul de Reims, Adalbéron, (document, p.118), aleg pentru a treia oară un roberțian ca rege: fiul lui Hugo cel Mare, Hugo Capet (această poreclă, apărută mai tîrziu, evocă probabil numeroasele *cape [în latină capa] de abate laic, pe
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
și de soțul acesteia, Concini, ambițios, cinic și avid, care este făcut mareșal și marchiz de Ancre și devine atotputernic începînd din 1615. Mai marii regatului profită pentru a se agita și pentru a obține funcții și pensii. Tînărul rege, împins de prietenul său Charles d'Albert de Luynes, decide în 1617 să pună capăt acestei situații umilitoare punînd să-l aresteze pe Concini; acesta este ucis de căpitanul gărzilor însărcinat cu prinderea lui. Ludovic al XIII-lea o exilează atunci
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
o bucată din comisar!" Și mai multe obrăznicii ajungînd pînă la a veni de cîte două, trei ori pe noapte la locuința unde stăteam înainte de a mă fi retras la cea a domnului de Brissac, să spargă geamurile, să se împingă în ușă pentru a o rupe și să amenințe că dau foc. Ar fi prea lung și prea plictisitor, monseniore, să vă mai dau și alte amănunte. Singurul mod, monseniore, de a ne răzbuna pentru această ofensă ar fi să
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
o parte din moștenirea spaniolă. El pătrunde în Țările-de-Jos, dar în fața puternicei reacții a Olandei, semnează pacea cu Spania în 1668 mulțumindu-se cu anexarea cîtorva orașe fortificate, în special Lille. El se gîndește imediat să se răzbune pe oandezi, împins de Colbert, care este convins că doar un război victorios împotriva negustorilor din Amsterdam le va permite să se debaraseze de concurenți comerciali redutabili. În fapt, războiul Olandei, declanșat de Ludovic al XIV-lea în 1672, se dovedește mult mai
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
a pus primar, și-a constituit o gardă națională și, din octombrie 1789, ține sub puterea sa regele și Adunarea, pe care i-a adus de la Versailles. De cealaltă parte, o nobilime care, lipsită de privilegiile sale, vrea să-l împingă pe rege la intransigență și începe să emigreze pentru a găsi pe lîngă prinți străini refugiu și susținere armată. Și, în fața acestei situații, Ludovic al XVI-lea, deschis, inteligent, dar slab și sfîșiat în conștiința lui creștină, mai ales cînd
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
pe francezi, trebuie ca, prin arma economică sau militară, să impună autonomia sistemului continental pe care să-l elibereze de sub jugul englez și, pentru a reuși, Napoleon trebui să zdruncine din temelii vechiul regim european. În trei reprize, puterile continentale, împinse de Anglia, suportă victoria franceză. În 1805, Austria este marea învinsă; în 1806 și 1807, Prusia și, deasemenea Rusia; în 1809, din nou Austria. Dincolo de victoriile strălucite Austerlitz, 2 decembrie 1805; Jena, 14 octombrie 1806; Wagram, 6 iulie 1809...-, o
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
în Egipt, dar ea obține dreptul de a fi ereditară. În definitiv, criza din 1840 nu pune sub semnul întrebării locul Franței în Orient. Realizările celui de-al Doilea Imperiu. Sub cel de-al Doilea Imperiu sînt puse bazele expansiunii. Împins de partizanii colonizării, misionari, militari și marinari, anumite cercuri de afaceri, saint-simoniștii de care se simte legat, împăratul duce o politică colonială mai ambițioasă și mai coerentă decît cea a predecesorilor săi. Guvernator al Senegalului din 1854 pînă în 1861
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
de exploatare în colonii. Curiozitatea geografică pe care au suscitat-o explorările continentului african, în special, încă puțin cunoscut, a fost un alt element favorabil colonizării. Rivalitatea cu Anglia și Germania în Africa, sau doar cu Anglia în Orient, îi împingea de asemenea pe conducătorii francezi la a nu se lăsa întrecuți de celelalte puteri pe teritorii încă de cucerit și la a afirma prestigiul național. Republicanii din Guvern, în sfîrșit, ferryștii și gambettiștii, dezvoltară ideea unei misiuni civilizatoare, în linia
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Rusia. Victorioasă în Belgia, armata germană pătrunde adînc în Franța și trece Marna, cu scopul de a a încercui armata franceză. Joffre, care a știut să se retragă în ordine, lansează la 5 septembrie o contra-ofensivă: bătălia de pe Marna îi împinge pe germani în Champagne. Pe frontul occidental se deschide atunci un război de poziții extrem de costisitor, niciunul dintre beligeranți nereușind să străpungă, nici să uzeze adversarul. Eșecul german în fața Verdunului, apărat de generalul Pétain, din februarie pînă în iunie 1916
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
prea departe de acea insulă, căci s-ar putea să nu mai găsiți niciodată drumul înapoi! Capitolul LVIII SEPIA Legănîndu-se încet prin lanurile de „brit“, corabia Pequod își urma drumul spre nord-est, în direcția insulei Java; o briză ușoară îi împingea chila, astfel încît cele trei catarge înalte și ascuțite păreau să se legene, în seninătatea din jur, ca trei palmieri zvelți într-o cîmpie, sub o boare leneșă. Și mereu, la mari intervale în noaptea argintie, se zărea jetul acela
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
diavolii rînjitori... Hai, băieți, să se scoale și morții din morminte!... N-o lăsați, băieți! Ă Uhuhu! chiui omul din Gay Head, azvîrlindu-și spre cer străvechiul strigăt războinic, în timp ce vîslașii din ambarcațiunea pusă la grea încercare erau fără să vrea împinși înainte de formidabila lovitură de babaică a nerăbdătorului indian. Dar la zbieretele lui sălbatice răspunseră altele, aproape la, fel de sălbatice. Ă Iuhu! Iuhu! urlă Daggoo, aplceîndu-se înainte și înapoi pe locul lui, întocmai ca un tigru în cușcă. Ă Ka-la
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Pequed“, ambarcațiunea izbuti, cu ajutorul vîslelor, să rămînă în linie paralelă cu vasul, care înainta greoi printre valuri îcăci între timp se stîrnise un vînt foarte puternic), cu gabierul mare mascat. Deși, în răstimpuri, cîte un talaz uriaș, răsărit pe neașteptate, împingea ambarcațiunea în fața vasului, ea revenea, cu dibăcie, la poziția de mai înainte. între cele două părți se legă astfel o conversație, supusă din cînd în cînd unor astfel de întreruperi, dar alteori și unor întreruperi de cu totul altă natură
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
la pupa ambarcațiunii. Vino la bord! Dar Gabriel sări în picioare, exclamînd: Ă Gîndește-te, gîndește-te la frigurile galbene i Ia seama la îngrozitoarea ciumă! Ă Gabriele, Gabriele! strigă căpitanul Mayhew, dacă nu... Dar în clipa aceea, un talaz înalt îi împinse ambarcațiunea înainte, cu un vuiet ce-i înghiți vorbele. Ă Ai zărit Balena Albă? întrebă Ahab, cînd ambarcațiunea se întoarse lîngă vas. Ă Gîndește-te, gîndește-te la baleniera ta, o să ți-o sfărîme și-o să ți-o scufunde cu coada-i
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
atenție mișcările, aveam senzația că propria-mi personalitate s-a dizolvat într-un fel de societate pe acțiuni, împărțită în doi, că liberul meu arbitru a căpătat o rană mortala și că greșelile sau ghinionul celuilalt partener m-ar putea împinge, pe mine, nevinovatul, la un nemeritat dezastru sau chiar la moarte. Mi se părea de aceea, că e la mijloc un soi de suspendare a Providenței, căci n-ar fi putut consfinți, în spiritu-i de echitate, o asemenea nedreptate strigătoare
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
printre ei în cursul nopții, rechinii, atrași parcă și mai mult acum de sîngele ce începuse să curgă șuvoi din carcasa balenei, se strîngeau în jurul ei ca roiurile de albine la urdiniș. Drept în mijlocul rechinilor se afla Queequeg, care-i împingea adesea cît-colo cu piciorul, ceea ce ar putea să pară de necrezut, dar se explica prin faptul că rechinii, atrași de o asemenea pradă aleasă, cum este pentru ei o balenă moartă, n-au chef să se atingă de-un om
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
fire. Vreau sa mă folosesc de el.“ - „Ia-l“, i-a zis șeful și zău, Flask, diavolul i-a dat bietului John holera asiatică - înghit balena asta, dacă te mint! Dar ia seama! încă n-ați isprăvit treaba acolo? Hai, împingeți înainte cu toții, ca să tragem balena lîngă vas! Ă Parcă-mi amintesc și eu de-o poveste asemănătoare, zise Flask, în clipa cînd cele două ambarcațiuni începură în sfîrșit să înainteze încet cu prada lor, spre corabie. Nu-mi mai aduc
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
capul în jos, ca o găleată într-un puț, în adîncurile acestui uriaș poloboc de Heidelberg, în care dispăru - Dumnezeule! - cu un oribil gîlgîit uleios! Ă Om peste bord! strigă Daggoo, care-și veni primul în fire din consternarea generală. împingeți găleata încoace! Și, punînd un picior în găleată, pentru a se putea ține mai bine de parîma lunecoasă a mandarului, se lăsă ridicat pînă-n creștetul capului cașalotului, unde ateriză înainte ca Tashtego să fi putut ajunge în fundul polobocului. între timp
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
contemplat cașalotul, este cel oferit de fruntea lui. Văzut astfel, capul pare sublim. O frunte frumoasă de om este aidoma unui răsărit de soare în ceasul dimineții. în pacea pășunilor, fruntea încrețită a taurului poartă pecetea măreției. Fruntea elefantului care împinge tunuri grele pe o potecă de munte este măreață. Fie ea de om sau de animal, misterioasa frunte seamănă cu acel mare sigiliu de aur, cu care împărații germani își pecetluiau decretele. Ea spune parcă: „Iată opera mea, făcută astăzi
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
se scufunde, cu toate comorile sale neatinse. La porunca lui Starbuck, oamenii îl legară cu parîme în diferite puncte, așa că ambarcațiunile deveniră curînd niște geamanduri, ținute de balena scufundată la cîțiva centimetri sub ele. Cînd corabia se apropie, balena fu împinsă, cu băgare de seamă, spre bordul ei, unde fu prinsă în lanțurile cele mai solide, căci era limpede că s-ar fi dus la fund numaidecît, dacă n-ar fi fost susținută astfel. Cînd începură s-o taie cu sapele
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
așa cred că vedea lucrurile în mintea lui. Iar cînd se uita la pereții verzui ai defileului acvatic prin care plutea corabia și se gîndea că dincolo de acea poartă începea drumul spre ținta răzbunării sale, deși deocamdată era el însuși împins din urmă, în timp ce se îndrepta spre țelul său fatidic; cînd se gîndea, de asemenea, că o hoardă de pirați sălbatici, de păgîni neomenoși îl mînau din urmă, slobozind asupră-i blestemele lor infernale - fruntea lui Ahab rămînea încrețită ca o
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de ce ne depărtam de circumferința clocotitoarei turme, de aceea zbuciumul părea să se domolească, astfel încît, cînd balena izbuti în sfîrșit să elimine fierul înfipt în spinarea ei, dispărînd undeva în mulțime, forța imprimată ambarcațiunii de brînciul ei final ne împinse, între două balene, drept în inima turmei, ca și cum un torent de munte ne-ar fi proiectat pe apa lină a unui iezer. Aici, furtunile ce mugeau în defileurile dintre balenele de la margini erau auzite, dar nu simțite nemijlocit. în această
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
strict vorbind, vocabularului balenier, deși face parte din el, prin folosirea lui de către vînători. E vorba de o fîșie scurtă, fibroasă și tare, tăiată din vîrful cozii leviatanului; groasă de aproximativ un inch, e mare cam cît fierul unei sape. împins ca o măturică pe puntea unsuroasă, absoarbe, ca prin farmec, toate impuritățile. Dar cel mai bun mijloc de a afla rostul tuturor acestor lucruri tainice este să cobori numaidecît în magazia grăsimilor și să stai îndelung de vorbă cu locatarii
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
hîtru e oceanul! Ci spuma-n juru-i zboară, Cînd balena cruntă ară Apele ce-o înconjoară - Tii, ce vesel, jucăuș și hîtru e oceanul! Un fulger vasu-l frînge. Dar ea pe bot se linge Și coada-n apă și-o împinge - Tii, ce vesel, jucăuș și hîtru e oceanul! Ă Ține-ți gura Stubb! exclamă Starbuck. Lasă Taifunul să cînte la harfă, în greement. Dacă ești cu-adevărat viteaz, ține-ți gura! Ă Nu sînt deloc viteaz, n-am zis niciodată
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ucigașă și plecă. Ă Doarme prea adînc, domnule Stubb. Du-te jos și trezește-l și dă-i raportul. Eu am treabă pe punte. Știi ce ai de spus. Capitolul CXXIII ACUL A doua zi de dimineață, marea, încă nedomolită, împingea vasul cu valurile-i lungi și uriașe, ce se rostogoleau, gîlgîind, în urma lui - ai fi zis că Pequod e împins înainte de mîinile desfăcute ale unui colos. Briza sufla cu atîta putere, încît aerul și cerul păreau niște vele umflate, gigantice
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]