18,277 matches
-
cele din urmă găsesc o suprafață de sprijin, care se dovedește a fi presupusul „monstru” căutat. După un timp se deschide o trapă și cei trei sunt duși de membrii echipajului într-o celulă a submarinului. Mai târziu sunt prezentați căpitanului care se numește "Nemo", ceea ce înseamnă „Nimeni” în . În conversațiile cu misteriosul căpitan Nemo, Aronnax află cu timpul detalii legate de capacitățile tehnice ale submarinului "Nautilus", dar nimic despre căpitan și echipaj. Nemo nu numai că a rupt legătură cu
Douăzeci de mii de leghe sub mări () [Corola-website/Science/316398_a_317727]
-
presupusul „monstru” căutat. După un timp se deschide o trapă și cei trei sunt duși de membrii echipajului într-o celulă a submarinului. Mai târziu sunt prezentați căpitanului care se numește "Nemo", ceea ce înseamnă „Nimeni” în . În conversațiile cu misteriosul căpitan Nemo, Aronnax află cu timpul detalii legate de capacitățile tehnice ale submarinului "Nautilus", dar nimic despre căpitan și echipaj. Nemo nu numai că a rupt legătură cu umanitatea, ci și cu suprafața pământului, aprovizionându-se exclusiv cu plante și fructe
Douăzeci de mii de leghe sub mări () [Corola-website/Science/316398_a_317727]
-
echipajului într-o celulă a submarinului. Mai târziu sunt prezentați căpitanului care se numește "Nemo", ceea ce înseamnă „Nimeni” în . În conversațiile cu misteriosul căpitan Nemo, Aronnax află cu timpul detalii legate de capacitățile tehnice ale submarinului "Nautilus", dar nimic despre căpitan și echipaj. Nemo nu numai că a rupt legătură cu umanitatea, ci și cu suprafața pământului, aprovizionându-se exclusiv cu plante și fructe de mare. El exploatează straturile sedimentare de cărbuni, pentru a produce energia electrică necesară propulsiei navei sale
Douăzeci de mii de leghe sub mări () [Corola-website/Science/316398_a_317727]
-
romanului el dă detalii despre soarta sa tragică: țara, soția și copiii i-au fost luate de „puteri pământești”, lucru care l-a determinat să lupte pentru răzbunarea celor asupriți, cutreierând mările. Deoarece nimeni nu are voie să afle secretul căpitanului Nemo, eliberarea celor trei naufragiați este imposibilă, aceștia fiind forțați să participe la o călătorie în jurul lumii în submarin. În această călătorie ei trec prin tot felul de aventuri, cum sunt lupta cu o caracatiță uriașă și cu un rechin
Douăzeci de mii de leghe sub mări () [Corola-website/Science/316398_a_317727]
-
forțați să participe la o călătorie în jurul lumii în submarin. În această călătorie ei trec prin tot felul de aventuri, cum sunt lupta cu o caracatiță uriașă și cu un rechin, survolarea ruinelor Atlantidei scufundate și descoperirea Polului Sud de către căpitanul Nemo — atunci încă nu se știa că Polul Sud se află pe terenul continentului Antarctida — din care sunt salvați de "Nautilus". Jules Verne descrie victoria tehnologiei asupra naturii — tehnologia făcând totul posibil. Pe de altă parte, autorul sugerează, prin intermediul biografiei
Douăzeci de mii de leghe sub mări () [Corola-website/Science/316398_a_317727]
-
lui Nemo, riscurile legate de utilizarea fără discernământ a tehnologiei. Pe parcursul călătoriei, profesorul Aronnax intră în conflict cu el însuși. Pe de o parte, ca om de știință, ar vrea să rămână cât mai mult la bordul submarinului, pentru ca împreună cu căpitanul Nemo să exploreze lumea submarină, dar, pe de altă parte, harponierul Ned Land își exprimă dorința de a fugi de pe navă. Antipatia resimțită de Ned Land față de căpitanul Nemo nu poate fi ștearsă nici chiar de incidentul în care cei
Douăzeci de mii de leghe sub mări () [Corola-website/Science/316398_a_317727]
-
ar vrea să rămână cât mai mult la bordul submarinului, pentru ca împreună cu căpitanul Nemo să exploreze lumea submarină, dar, pe de altă parte, harponierul Ned Land își exprimă dorința de a fugi de pe navă. Antipatia resimțită de Ned Land față de căpitanul Nemo nu poate fi ștearsă nici chiar de incidentul în care cei doi ce își salvează reciproc viața, așa încât profesorul Aronnax se simte „rupt în două”. Acest conflict al profesorului cu el însuși este rezolvat în penultimul capitol al romanului
Douăzeci de mii de leghe sub mări () [Corola-website/Science/316398_a_317727]
-
incidentul în care cei doi ce își salvează reciproc viața, așa încât profesorul Aronnax se simte „rupt în două”. Acest conflict al profesorului cu el însuși este rezolvat în penultimul capitol al romanului, când naufragiații asistă la scufundarea unei nave de către căpitanul Nemo. După acest incident, Nemo este vizibil afectat de sentimente de vinovăție și nesiguranță, iar echipajul începe să dea semne de slăbiciune și nesupunere. Cei trei prizonieri reușesc să scape în apropierea coastei Norvegiei, după care Nautilus dispare, fiind cuprins
Douăzeci de mii de leghe sub mări () [Corola-website/Science/316398_a_317727]
-
face personajele să călătorească în acele aparate de plonjat pe care știința și imaginația dvs. vă vor permite să le perfecționați”"". Prima aluzie legată de roman datează din luna august 1866, când Verne a terminat al treilea volum din "Copiii căpitanului Grant". Scrierea romanului a fost decalată de moartea lui Théophile-Sébastien Lavallée, survenită în aceeași lună. Hetzel îi comandase acestuia o Geografie ilustrată a Franței și a coloniilor sale, căreia scriitorul apucase să îi finalizeze doar prefața. Sarcina i-a fost
Douăzeci de mii de leghe sub mări () [Corola-website/Science/316398_a_317727]
-
a fost un conflict social și politic major din timpul celei de a Treia Republici franceze, izbucnit la sfârșitul secolului al XIX-lea, în jurul acuzației de trădare îndreptată împotriva căpitanului Alfred Dreyfus, francez de origine alsaciană și de confesiune mozaică, care într-un final a fost exonerat. Ea a bulversat societatea franceză vreme de doisprezece ani, din 1894 până în 1906, divizând-o profund și de durată în două tabere opuse
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
a bulversat societatea franceză vreme de doisprezece ani, din 1894 până în 1906, divizând-o profund și de durată în două tabere opuse, „dreyfusarzii” partizani ai nevinovăției lui Dreyfus, și „antidreyfusarzii” partizani ai vinovăției lui. Condamnarea la sfârșitul lui 1894 a căpitanului Dreyfus - pentru o pretinsă transmitere de documente secrete Imperiului German - a fost o eroare judiciară pe fondul spionajului și antisemitismului, într-un context social deosebit de propice antisemitismului, și urii împotriva Imperiului German, în urma în 1871. Afacerea a avut la început
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
exemple de eroare judiciară reparată cu dificultate, cu un rol major jucat de presă și de opinia publică. În 2013, site-ul "L'affaire Dreyfus" a realizat, în colaborare cu , publicarea dosarului secret al afacerii Dreyfus. La sfârșitul anului 1894, căpitanul Alfred Dreyfus din armata franceză, absolvent al École polytechnique, evreu de origine alsaciană, acuzat de transmiterea de documente secrete Germaniei, a fost condamnat la muncă silnică pe viață pentru trădare și deportat în Insula Diavolului. La acea dată, în rândul
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
de transmiterea de documente secrete Germaniei, a fost condamnat la muncă silnică pe viață pentru trădare și deportat în Insula Diavolului. La acea dată, în rândul clasei politice franceze, opinia era unanim defavorabilă lui Dreyfus. Convinsă de incoerența condamnării, familia căpitanului, în frunte cu fratele lui, , a încercat să-i demonstreze nevinovăția, angajând în acest scop pe ziaristul Bernard Lazare. În paralel, colonelul , șeful contraspionajului, constata în martie 1896 că adevăratul trădător era de fapt maiorul . Cu toate acestea, Statul Major
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
din nou condamnat, la zece ani de detenție, cu circumstanțe atenuante, iar Dreyfus a acceptat grațierea prezidențială, acordată de președintele Émile Loubet. Abia în 1906, a fost oficial stabilită nevinovăția sa în urma unei hotărâri definitive a Curții de Casație. Reabilitat, căpitanul Dreyfus a fost reintegrat în armată cu grad de maior și a participat la Primul Război Mondial. A murit în 1935. Consecințele acestei afacere sunt nenumărate și ating toate aspectele vieții publice franceze: cel politic (a consacrat triumful celei de
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
pistolul, care se solda adesea cu moartea unuia dintre dueliști. Ofițeri evrei, atacați de o serie de articole de presă din "", în care erau acuzați de „trădare din naștere”, i-au provocat la duel pe redactorii acestei publicații, de exemplu căpitanul Crémieu-Foa, evreu alsacian și politehnist care s-a luptat fără rezultat contra lui Drumont, și apoi cu M. de Lamase, autorul articolelor. Dar căpitanul Mayer, un alt ofițer evreu, a fost ucis de , prieten cu Drumont, într-un alt duel
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
acuzați de „trădare din naștere”, i-au provocat la duel pe redactorii acestei publicații, de exemplu căpitanul Crémieu-Foa, evreu alsacian și politehnist care s-a luptat fără rezultat contra lui Drumont, și apoi cu M. de Lamase, autorul articolelor. Dar căpitanul Mayer, un alt ofițer evreu, a fost ucis de , prieten cu Drumont, într-un alt duel, deces care a declanșat emoții considerabile chiar și în afara cercurilor evreiești. Ura față de evrei era publică, violentă, alimentată de un discurs ce diaboliza prezența
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
imediat două anchete secrete, una administrativă și alta judiciară. Pentru a-l găsi pe vinovat, raționamentul era unul simplist: cercul de suspecți a fost restrâns arbitrar la un singur suspect sau fost colaborator al statului major, neapărat artilerist, în urma indicațiilor căpitanului, unicul artilerist de la Secțiunea de Statistici, întrucât trei documente transmise priveau artileria cu rază mică și cu rază mare de acțiune, și ofițer stagiar: întrucât documentele puteau proveni de la birourile I, II, III sau IV, un stagiar părea singurul care
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
care ar fi putut dispune de o asemenea gamă variată de documente, deoarece stagiarii treceau de la un birou la altul pentru a-și definitiva formarea. Acest raționament al avea să se dovedească a fi fals. A fost identificat vinovatul ideal: căpitanul Alfred Dreyfus, politehnist și artilerist, de confesiune israelită și de origine alsaciană, provenit din meritocrația republicană. La începutul afacerii, s-a insistat mai mult pe originile alsaciene ale lui Dreyfus decât pe apartenența sa religioasă. Acestea nu erau însă deloc
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
rândul lor au condus la minciuna de stat. Aceasta în cursul unei afaceri în care iraționalul a depășit pozitivismul totuși în vogă la acea vreme: Pentru a-l confrunta pe Dreyfus, s-a comparat scrisul de pe borderou cu cel al căpitanului. Nimeni nu era competent în materie de analiză grafologică la statul major. Intră acum în scenă maiorul , om original care se mândrea cu expertiza în grafologie. Pus în fața scrisorilor lui Dreyfus și a borderoului la 5 octombrie, du Paty trage
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
Dreyfus. Ulterior însă, sub presiunea militarilor, el a afirmat că Dreyfus și-a schimbat scrisul și a dezvoltat o ipoteză a „autofalsificării”. La 13 octombrie, fără a avea vreo probă tangibilă și cu dosarul gol, generalul Mercier a cerut convocarea căpitanului Dreyfus pentru o inspecție generală, în „ținută burgheză”, adică în civil. Obiectivul statului major era de a dobândi dovada perfectă în dreptul francez: mărturisirea. Acesta urma să fie obținut prin efectul surprizei, punându-l pe presupusul vinovat să scrie o scrisoare
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
civil. Obiectivul statului major era de a dobândi dovada perfectă în dreptul francez: mărturisirea. Acesta urma să fie obținut prin efectul surprizei, punându-l pe presupusul vinovat să scrie o scrisoare inspirată din borderou după dictare. La 15 octombrie 1894 dimineața, căpitanului Dreyfus i s-a administrat acest test, dar nu a mărturisit nimic. Du Paty a încercat chiar să-i sugereze să se sinucidă, punând un revolver în fața lui Dreyfus, dar acuzatul a refuzat să facă aceasta, afirmând că „dorește să
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
să se sinucidă, punând un revolver în fața lui Dreyfus, dar acuzatul a refuzat să facă aceasta, afirmând că „dorește să trăiască pentru a-și demonstra nevinovăția”. Speranțele militarilor au fost deșarte. Du Paty de Clam l-a arestat, totuși, pe căpitan și l-a acuzat de furnizare de informații inamicului, în vederea judecării în fața unei curți marțiale. Dreyfus a fost încarcerat la din Paris. Doamna Dreyfus a fost informată de arestarea soțului ei în aceeași zi, printr-o percheziție a apartamentului tânărului
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
arestatării soțului ei, spunându-i: „un cuvânt, un singur cuvânt și izbucnește războiul în Europa!” Complet ilegal, Dreyfus a fost închis în secret, iar Du Paty l-a interogat zi și noapte pentru a obține mărturisiri, ceea ce nu a reușit. Căpitanul a fost susținut moral de primul dreyfusard: maiorul Forzinetti, administrator al închisorilor militare din Paris. La 29 octombrie, afacerea a fost dezvăluită de ziarul antisemit al lui Édouard Drumont, "", într-un articol ce marchează începutul unei campanii foarte violente de
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
penultimul paragraf, într-o singură frază: „... constau din misiva incriminată, a cărei examinare de către majoritatea experților, dar și de către noi, și de către martorii care au văzut-o, a prezentat, cu excepția unor neasemănări voluntare, o deplină similitudine cu scrisul autentic al căpitanului Dreyfus”. Chiar această lipsă de probe servește acuzării: „este o probă a vinovăției, deoarece Dreyfus a făcut totul să dispară”. Lipsa totală de neutralitate a actului de acuzare l-a făcut apoi pe Émile Zola să-l califice drept „monument
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
altă parte, acuzatul își clama nevinovăția și se apăra punct cu punct. Declarațiile sale erau susținute de vreo zece mărturii. Chestiunea unui mobil pecuniar a fost adusă în dosarul acuzației, dar Dreyfus nu avea nevoie de bani: avea venit de căpitan, completat cu alte venituri personale provenite din moștenirea tatălui său și din zestrea soției lui, care îi făceau veniturile să fie echivalente cu solda unui general comandant de regiune. El nu avea, deci, niciun motiv pecuniar de a trăda. Justificarea
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]