17,559 matches
-
Imperiul federal reprezintă o garanție a existenței, pentru aceste națiuni, a unui baraj împotriva pangermanismului și panslavismului. Ecoul acestor teze este cu atît mai puternic cu cît arhiducele Franz-Ferdinand se arată interesat. El a creat un cerc de reflecție în castelul său din Belvedere și s-a înconjurat de un "cabinet fantomă". Naționalitățile sînt reprezentate aici de cîțiva unguri pro-dinastici, de cîteva figuri de marcă ale mișcării autonomiste române (Alexandru Vaida-Voevod, Maniu și Aurel Popovici). Arhiducele moștenitor nu-i agreează pe
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
cea mai cunoscută creație a lui Dylan, este și unul dintre cele mai intens "poetice" texte scrise de acesta, a cărui complexitate transpare clar și în varianta românească: "Lasă-mă să dipar în fumul spiralat al minții mele/ Printre-ale timpului castele, prin frunzarele-nghețate/ Prin bântuiți copaci, spre plajele brăzdate/ Să nu ne-ajungă-n veci al sorții câine/ Da, să dansez facând cu mâna sub cer de diamant/ Un decupaj vibrant, de nisip înconjurat/ De-amintire încărcat, sub fața mării scufundat/ Să
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
proiectul fisiunii nucleare de la sfârșitul anilor '30. Primul său roman, Tunelul*, publicat în 1948, pe când Ernesto Sabato abandonase deja știința în favoarea literaturii, este un manifest existențialist furios și tragic despre eșecul apropierii prin dragoste și artă. Catastrofa pictorului Juan Pablo Castel are un nume - María Iribarne, femeia pe care a iubit-o și-a ucis-o, întregul roman fiind anatomia unei obsesii dizolvate în crimă. Tunelul este mai mult decât metafora centrală a cărții, este spațiul unei tensiuni existențiale intense - constantă
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
anatomia unei obsesii dizolvate în crimă. Tunelul este mai mult decât metafora centrală a cărții, este spațiul unei tensiuni existențiale intense - constantă în ecuația existențialistă a singurătății fundamentale a individului. Relatând din închisoare întâmplările ce au culminat cu uciderea Maríei, Castel construiește cu o uimitoare forță discursivă istoria decăderii sale. Mizantrop, detestându-și atât semenii, cît și criticii, despre care era sigur că nu înțeleg nimic din arta sa, pictorul crede că a găsit în María receptorul sensibil al mesajului său
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
plajă și o femeie ce privește marea. "O singurătate înfrigurată și absolută" emană atât tabloul, cât și viața artistului, convins de neputința sa insurmontabilă de a comunica și de a exista în lume. În punctul maximal al exasperării, Juan Pablo Castel se simte prins ca-ntr-o capcană în tunelul "întunecat și singuratic" al vieții sale, pe lângă care trec, captivi fiecare în culoarul său de sticlă, străinii indiferenți din jur. Sabato disecă deznădejdea până la miez, iar lectura devine un joc al
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
Femeia cultivă un mister periculos ce amplifică incertitudini maladive, fără a avea măsura gravă a consecințelor. Epuizat de gelozii și bănuieli, pictorul o urmărește maniacal pe cea despre care credea că e singura ființă ce-l poate înțelege. Nebunia lui Castel se lovește însă de un personaj impenetrabil - Allende, soțul orb al Maríei, prezență stranie ce se integrează unui veritabil complex al orbirii în literatura lui Sabato. Viața Maríei, cu toate petele ei obscure, devine rapid sursa unei angoase sufocante, a
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
proiectul fisiunii nucleare de la sfârșitul anilor '30. Primul său roman, Tunelul*, publicat în 1948, pe când Ernesto Sabato abandonase deja știința în favoarea literaturii, este un manifest existențialist furios și tragic despre eșecul apropierii prin dragoste și artă. Catastrofa pictorului Juan Pablo Castel are un nume - María Iribarne, femeia pe care a iubit-o și-a ucis-o, întregul roman fiind anatomia unei obsesii dizolvate în crimă. Tunelul este mai mult decât metafora centrală a cărții, este spațiul unei tensiuni existențiale intense - constantă
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
anatomia unei obsesii dizolvate în crimă. Tunelul este mai mult decât metafora centrală a cărții, este spațiul unei tensiuni existențiale intense - constantă în ecuația existențialistă a singurătății fundamentale a individului. Relatând din închisoare întâmplările ce au culminat cu uciderea Maríei, Castel construiește cu o uimitoare forță discursivă istoria decăderii sale. Mizantrop, detestându-și atât semenii, cât și criticii, despre care era sigur că nu înțeleg nimic din arta sa, pictorul crede că a găsit în María receptorul sensibil al mesajului său
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
plajă și o femeie ce privește marea. "O singurătate înfrigurată și absolută" emană atât tabloul, cât și viața artistului, convins de neputința sa insurmontabilă de a comunica și de a exista în lume. În punctul maximal al exasperării, Juan Pablo Castel se simte prins ca-ntr-o capcană în tunelul "întunecat și singuratic" al vieții sale, pe lângă care trec, captivi fiecare în culoarul său de sticlă, străinii indiferenți din jur. Sabato disecă deznădejdea până la miez, iar lectura devine un joc al
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
Femeia cultivă un mister periculos ce amplifică incertitudini maladive, fără a avea măsura gravă a consecințelor. Epuizat de gelozii și bănuieli, pictorul o urmărește maniacal pe cea despre care credea că e singura ființă ce-l poate înțelege. Nebunia lui Castel se lovește însă de un personaj impenetrabil - Allende, soțul orb al Maríei, prezență stranie ce se integrează unui veritabil complex al orbirii în literatura lui Sabato. Viața Maríei, cu toate petele ei obscure, devine rapid sursa unei angoase sufocante, a
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
vorbită. O memorie fericită a copilăriei, prelungită până dincolo de firesc, păstrează amintirea exceselor culinare prilejuite de rugile sârbești, firescul amuzat al neputinței de a vorbi maghiara, fascinația față de cripta familiei Mocioni, mirosul ireal, impregnat de tristețe și uitare din salonul castelului lor din Foeni, unde a funcționat timp de zeci de ani grădinița satului. În primăvara lui 2005 o parte din Banat și-a shimbat definitiv înfățișarea, intrând într-o nouă eră, uniformizantă și impersonală. Privite de departe, inundațiile catastrofale ce
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
Acest succes face ca psihologia mulțimilor să se afle la originea prea multor lucruri ale civilizației actuale pentru a ne mai putea permite s-o ignorăm. Ea deține cel puțin una dintre cheile puterii conducătorilor în epoca noastră. A clădi castele în Spania în privința democrației e un demers lipsit de seriozitate atîta vreme cît nu încercăm să aflăm cum și de ce puterea conducătorilor o limitează și o înlocuiește chiar. Acesta ar fi planul cărții noastre: să ajungem cît mai aproape de inima
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
a superiorilor de către inferiori, de reproducere fidelă a invențiilor de sus în jos, de supunere a tuturor la unul și același model. "O ierarhie socială e utilă, scrie Tarde, mai ales prin aceea că favorizează expansiunea exemplelor; aristocrația este un castel de apă necesar revărsării în cascade succesive a imitațiilor, cascade succesiv lărgite"252. Cînd afirmăm despre o organizare că e mai eficientă pentru că asigură o mai bună coordonare între indivizi sau că ajută la evitarea greșelilor în cursul unei lucrări
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
românești, București, 1938; Monografiile orașelor, comunelor și mănăstirilor din România întregită. Bibliografie (1855-1938), București, 1939; Ce trebuie să citească tineretul român, București, 1939; Însemnătatea educativă și literară a operei lui Anton Pann (în colaborare cu Elena Costache Găinariu-Varone), București, 1940; Castelul brâncovenesc de la Sâmbăta de Sus, județul Făgăraș. Căminul de odihnă pentru scriitori, ziariști și artiști români, București, 1941; Rolul cultural și educativ al literaturii noastre populare, București, 1941; Monografia satului Șăulești, plasa Deva, județul Hunedoara, București, 1945; Dicționarul jocurilor populare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288455_a_289784]
-
literatura universală e un „om fără însușiri” pentru că „refuzând limitarea, nu poate alege dintr-o infinitate de posibile, rămânând într-o stare de disponibilitate”. De o revelatoare exegeză beneficiază, în Unde și interferențe, și opera lui Kafka, în special romanul Castelul, transpus de Ș. în românește. Personajul principal, K., e văzut ca un „căutător al adevărului”, care parcurge o „aventură a cunoașterii”. Încercările lui de a pătrunde în castel învederează tot atâtea eforturi de demistificare, identificabile cu „lupta unui raționalist care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289792_a_291121]
-
beneficiază, în Unde și interferențe, și opera lui Kafka, în special romanul Castelul, transpus de Ș. în românește. Personajul principal, K., e văzut ca un „căutător al adevărului”, care parcurge o „aventură a cunoașterii”. Încercările lui de a pătrunde în castel învederează tot atâtea eforturi de demistificare, identificabile cu „lupta unui raționalist care râvnește să aducă lumină într-o ceață de mistere”. Numeroase observații penetrante structurează mai cu seamă studiile cu caracter micromonografic. Heinrich Böll privește lumea cu ochii „omului de pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289792_a_291121]
-
București, 1963, Nepoții, București, 1966; Remus Luca, Ein Morgen im Mai, București, 1964; D. R. Popescu, Der weisse Regen, București, 1965; Richard Hiepe, Renato Guttuso, București, 1966; Jan Petersen, Strada noastră, București, 1966; Magda Szabó, Căprioara, București, 1967; Franz Kafka, Castelul, pref. trad., București, 1968; ed. București, 1995; Karl May, Comoara din lacul de argint, București, 1969; Bertolt Brecht, 1 om = 1 om, București, 1969 (în colaborare cu Mircea Șeptilici); Eugen Ionescu, Setea și foamea, în Eugen Ionescu, Teatru, II, pref.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289792_a_291121]
-
H. Gîrbea Domnul Bovary N.V. Gogol Jurnalul unui nebun M. Gorki Cei din urmă Egor Bulîciov... E. Ionesco Scaunele Setea & foamea Noul locatar Viitorul e-n ouă A. Jarry Ubu (din toți Ubu-ii!) M.M. Ionescu Dresorul lui Casanova I. Klima Castelul H. von Kleist Pentesilea E. Kishon Și-a fost ciocîrlia! T. Mazilu Împăiați-vă iubiții! Frumos e-n septembrie la Veneția! Inundația M. Mihura Trei jobene R. Macrinici A! Frica! L. Pirandello Uriașii munților Plaut Menehmii Y. Reza Artă Ruzante
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
trecea la istorie, de la religie la poezie, dar se dădea în vânt după anecdote, le considera sarea și piperul conversației și cheia pentru a cântări un personaj, o împrejurare, o epocă. În ultimele luni stăruise prin cercetări amănunțite asupra funcționalității castelelor feudale, asupra arhitecturii lor. Vorbea de Frederic de Suabia cu un amestec de invidie și de ură, cita din memorie fragmente întregi din tratatul despre vânătoarea cu șoimi, și chiar se lua la întrecere cu Tommaso. Uneori uluia prin bogăția
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
-și amintea nici măcar dacă ce-i povestise acesteia nu fusese una din obișnuitele lui ștrengării sau o născocire a Catarinellei pentru a-l convinge să meargă la mânăstire. Era vară, ziua se mărise. Băiatul urca pe Monte Consolino până la ruinele Castelului. Aici venea cu caprele lui don Terentio și cu câinele, se așeza în firida unui zid la adăpost de soare, și scruta orizontul. Natura își dezvăluia culorile tainice, cele ale înfloririi și ale veștejirii, se oferea în toată splendoarea sa
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
tavan și în fiecare noapte convoca duhurile rele dintr-un regat doar de el cunoscut și le vorbea cu glas tare și blestema și invoca legăminte ale iadului, înfiorând inimile tuturor și primejduind conducerea penitenciarului. Astfel, Tommaso fu transferat la Castel Nuovo. Acolo, controalele erau mai puțin aspre, celula primea oleacă de lumină, dar știa că era în continuare spionat și supravegheat din motive de care nu se mai sinchisea. Felice Gagliardo, cunoscut de curând, i-a împrumutat Ephemerides de Magino
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
oamenii al căror rol era să-l aibă în stăpânire, l-au adus într-o asemenea stare de agitație încât n-a mai reușit să adoarmă. Poate fiindcă renunțase să mai spere în orice schimbare, poate fiindcă transferul subit la Castel Nuovo îl înțelesese ca pe o pedeapsă, începu din nou să aibă vechiul vis cu păianjenul. La Castel Nuovo însă își dădu seama că era tratat mai bine. A trăit acea perioadă cu zbucium și entuziasm, cu neîncetate căderi în
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
agitație încât n-a mai reușit să adoarmă. Poate fiindcă renunțase să mai spere în orice schimbare, poate fiindcă transferul subit la Castel Nuovo îl înțelesese ca pe o pedeapsă, începu din nou să aibă vechiul vis cu păianjenul. La Castel Nuovo însă își dădu seama că era tratat mai bine. A trăit acea perioadă cu zbucium și entuziasm, cu neîncetate căderi în halucinații; născocea dialoguri imaginare cu stelele, cu luna, cu esența lucrurilor. Numea lucrurile: "tandră, floare, măduvă, pâine a
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
zbiri. Să te trezești liber după douăzeci și șapte de ani este ca și cum ai cădea într-un puț pe fundul căruia nu e apă, ci scorpioni. Mă voi obișnui până la urmă și poate că voi recăpăta gustul libertății. Ieșind din Castel Nouvo, Tommaso ridică ochii la cer și rămase încremenit privind azurul și puținii nori ce-l pătau. Nu-l lăsară de capul lui; din ordinul autorităților a fost însoțit de patru jandarmi până la mânăstirea San Domenico. Acolo, primirea a fost
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
totuna. Și m-au podidit păduchii, m-au făcut să-mi fie scârbă de mine. Așadar, de ce sunt întrebat de ce mă mai tem acum?". Dar nu-i așa că te-ai deghizat? Și ai făcut magie și vrăjitorie în temnița de la Castel Nuovo? I-am ajutat pe mulți cu cunoștințele mele medicale lecuindu-i de durerea de stomac sau de cap punând în aplicare cele învățate la Padova și la Bologna pe când eram student; nu m-am ocupat niciodată de magie, este
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]