21,524 matches
-
cu grijă, corecturile creionului lui ascuțit, scrupulos până la manie și precis. Ce va fi Însemnând și cum să ne explicăm această transfigurare, această indiscretă oglindă care ne trădează negii, ridu rile și perii incomozi de pe fața, pe care o vrem curată, a icoanei gândurilor noastre? O excelentă și incomparabilă școală și exercițiu de „retorică“, adică de cântărire prețioasă a cuvintelor, propoziției și frazei, Înseamnă o mașină de scris În casa studentului sau a profe sio nistului intelectual: avocat, inginer, profesor, scriitor
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
trafăcut, numai fiindcă i se plătea; și era totdeauna gata să țină o conferință cu orice subiect, În orice adunare sau urbe din țară și la orișice dată din calendar, iarăși fiindcă i se plătea. Am văzut ardelence cu pielița curată și catrințe proaspete pe ele, unele tinere, altele „borese“ În toată firea, slujind prin hotelurile cu odăi multe În care se perindau zi și noapte perechi-perechi de Îndrăgostiți ocazionali pentru o desfătare de o clipă; aducându-le ștergarul, apa caldă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
simt durerea, mă împiedică să mă mai îngrijorez de eventualele vătămări trupești pe care le voi fi suferit în timpul căderii. Prietenii mei înțeleg că mă aflu la ananghie și caută să m-ajute. Cum să m-ajute? Ca să scap basma curată trebuie să repar cum-necum ghetele. Așa încât doi dintre băieți, Biță și Mircea, desfac binișor cu cheia patinele și de la talpa mea întreagă, și de la talpa mea paradită, apoi mă așază pe sanie și mă trag până la cizmarul orașului, domnu Toma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
pe profesorul de matematică Vodă. Îl enerva că e înalt, chipeș, cu pielea obrazului albă și ochii verzi, pe când el, Fanache, era îndesat și oacheș. Îl enerva că purta pardesie de gabardină bej și pălărie, e drept, cam tocite, dar curate, și din ce materiale, pe când el nu umblase îmbrăcat toată viața decât cu pufoaică și cu șapcă, iar de când ajunsese cine ajunsese, se împopoțona cu haină de piele neagră, care, scorțoasă, îi venea ca dracu. Îl enerva că mereu tata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
cald și era foarte multă lumină. Tata s-a interesat unde se află dispensarul și a pornit într-acolo pășind cu elan pe străduțele amărâte. Se găsea într-o dispoziție deosebit de bună. Purta o cămașă în carouri albastre și gri, curată și apretată, o perechi de pantaloni de doc proaspăt spălați și călcați, bocanci negri bine lustruiți și, deasupra cămășii, pufoaica lui, și ea îngrijită: tata nu renunțase nici acum la cochetărie. La cabinetul oftalmologic, în anticameră aștepta o groază de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
s-a răstit la el Fanache, nevenindu-i să creadă ce noroc dăduse peste ei: dacă e adevărat ce l-a informat ăla de la miliție, atunci chiar că rezolvă cazu cum le-a cerut tov Cameniță și ies iar basma curată, futu-i dumnezeii mă-sii... Elevul ăsta pipernicit, slăbănog și negricios, care se pișa pe el de frică, susținea că doi cunoscuți de-ai lui, tot elevi, doi bandiți, împreună cu o armă de foc, au fugit în pădurea Galimea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
ce se petrece, nu-și mai simțea nici inima, nici trupul de durere și și-ar fi dorit să moară și ea. Acum spăla niște cămăși albe ale bărbatului ei și ale băieților ei, le luase din dulap, unde stăteau curate, călcate și frumos rânduite, le desfăcuse cu grijă, le privise mângâindu-le și gândindu-se că de-acum cămășile nu mai au cum să-i îmbrace pe băieți, pe Valeriu, stăpânii lor s-au dus... Începuse să le spele frecându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
pianist? Prietenia și solidaritatea celor doi artiști, care puteau fi oricând în competiție, pare o curiozitate de necrezut pentru mulți, dar ilustrează noblețea lor sufletească, departe de păgubosul orgoliu care macină mereu personalitatea multor artiști. Credem că dorința sinceră și curată a lui Daniel Barenboim de a apărea pe aceeași scenă împreună cu vechiul său prieten Radu Lupu, după cum se vede, este convingerea că amândoi au depline compatibilități profesionale. Această constatare se susține prin Concertul nr. 10 pentru două piane în Mi
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
la concluziile ce se desprind din comentariile prezentei relatări. Cred că trebuie să insist asupra sentimentului de frățietate și de comuniune profesională care observ că s-a conturat în mai multe colaborări de succes ale multor adevărați artiști cu suflet curat și lipsiți de orgolii, prezenți la această ediție. Evident că acest miracol se datorează unor caractere integre, dar și unor acumulări anterioare respectabile pe care le-au remarcat prestigioșii oaspeți din informațiile și contactul lor cu viața muzicală de la noi
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
inspirat în multe din opusurile sale, ca model în creație. Dar poate și pentru că apreciatul dirijor, cunoscând valoarea celor care fac muzică de calitate, l-a preferat pe violonistul Kavakos ca solist al concertului său, tot ca un gest de curată prietenie și apreciere profesională și, după cum s-a văzut, nu s-a înșelat. Totul s-a înscris în concepția unui program de elită, cum a devenit respectivul concert și prin interpretarea ce a urmat cu Simfonia nr. 3 cu cor
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
în fiecare zi? A fost și a rămas o taină, dar sunt convins că măicuța Natalia Ilașcu a fost o clarvăzătoare, avea acea legătură cu Divinitatea pe care numai cei chemați o pot avea, numai acei Oameni cu suflete mari, curate. Ne-a invitat în același colț de casă cu tavanul oblic. Nu mai trecuse nimeni pe la ea, în afară de noi. Lemnele de la Vatra Dornei nu ajunseseră nici acum și nu au mai ajuns niciodată, am spus-o de ce. Am stat puțin
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
de ziua lor și eu de cinci ani nu l-am văzut, măcar mort. Eu nu lucrez de ziua lor, de Alexei și nici de Ziua Crucii. Acolo pe prispă pun o pernă și plapuma și mă culc la aer curat, afară, și vine așa un miros frumos de la merele astea, care îți dă sănătate. Mâncare nu am la ce face, nu am lemne, nu-i lumină. Sunt probleme. Mi-au furat și șarpele, șarpele casei. Ce n am avut eu
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
bine, dar păcatul era că în scurt timp se acumula iarăși o mare cantitate. Avea alături pe doamna Eugenia Prodan, originară din Chișinău, care a venit de mai multe ori la patul bolnavei să o ajute, să-i aducă schimburi curate. în ziua următoare starea de sănătate a măicuței s-a înrăutățit, acumulând lichid mult. Pe la orele 13,30 avea mari dureri, gemea. A primit vizita fiicei sale, Eugenia, pe care tare mult a așteptat-o cu o zi înainte. Dar
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
-l iei în seamă. Bătrâni frumoși ajung îndeobște doar cei care au fost chipeși de tineri. Sau atât de mintoși, încât nimic nu mai vine înaintea inteligenței. În lumile paupere, bătrânețea e mereu urâtă. Săracii par murdari și când sunt curați. La prima mea ieșire într-o țară bogată, în Olanda, am sesizat imediat o absență. Nu vedeam moși și babe. Femei și bărbați în etate da, însă nu moși și babe ca la noi. Nu vedeam nici un om despre care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
mică la bec?!“. Marinel s-a întrebat pentru prima oară de valabilitatea celor învățate de la ai lui în ziua când l-a invitat să-l prezinte părinților, ca pe colegul de facultate care o ajuta la notițe, fiica frumoasă, deșteaptă, curată și bogată a vicepreședintelui Academiei. Când academicianul, căruia nu-i era indiferent de cine se îndrăgostise fata, l-a întrebat pe Marinel -în ideea c-ar fi putut să-l ajute - ce planuri avea în viață, i-au venit în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
treaba cu muzica pe transatlanticele cu bogătași, l-a abordat pe Nini ca între bărbați: „Vorbește cu omul tău, poate vrea să ia și formația noastră de fluierași. Îi cunoști doar, că ți-au fost colegi la elementară. Sunt băieți curați, sănătoși, capabili. Decât să-i trimit la cules căpșuni, mai bine pe vapor“. „E nevoie de muzicanți cu studii superioare“ a zis Nini în felul său, sfios, respectuos cu șefii și cu vârstnicii. Primarul s-a uitat lung la Nini
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
V. psihologului Mariean Turbatu, la care se tratează încă de la revoluție de draci în familie, lipsa prietenilor, leafă mică și alergie la proști: „Eu sunt copil de asfalt, domnule Mariean. M-am dus câteva zile la munte să respir aer curat și mi-au trebuit alte câteva ca să-mi revin. Fără miros de benzină, rahați de câini și, mai ales, fără praful ăla cu sulf pe care-l ridică până pe la etajul șapte mașinile seara, am simțit că mă sufoc. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Cel mai greu a fost cu murdăria. Am stat mai mult în grajd, ca să mă simt oarecum ca la bloc. Cum atingeam un copac sau mă frecam de frunze, mă duceam să mă spăl. Înțelegi, domnule Mariean, natura era prea curată. Peste puterile mele de curată. Mă spălam pe mâini de natură și de curățenie cu apa dintr-un șanț. Să nu te superi pe mine, domnule Mariean, dar în a cincea zi m-am dus la psiholog. Ei îi zic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
cu murdăria. Am stat mai mult în grajd, ca să mă simt oarecum ca la bloc. Cum atingeam un copac sau mă frecam de frunze, mă duceam să mă spăl. Înțelegi, domnule Mariean, natura era prea curată. Peste puterile mele de curată. Mă spălam pe mâini de natură și de curățenie cu apa dintr-un șanț. Să nu te superi pe mine, domnule Mariean, dar în a cincea zi m-am dus la psiholog. Ei îi zic popă. Am avut noroc, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
mesajelor. Mai toate erau în legătură cu forma și, îndrăznesc să spun, fundul problemei. Iar problema era că fata chiar avea un fund deosebit, de vreme ce toți bărbații care o sunau nu pomeneau nici de părul ei, nici de zâmbetul sau sufletul ei curat. Mesajul care m-a decis să dezleg misterul a venit nu de la Costel cel galant, ci de la Gigi cel rău. În cele câteva rânduri trimise de domnul care semna „Gigi cel rău“ se pomenea de un divorț, de posibilitatea unui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
p-așa, să știți că fetele dumneavoastră au adus râia. Și, vă rog, nu mai faceți scandal, că e jenant“. „Măi, Ionescule - i-a zis Popescu directorului, cu care era prieten -, tu ai fost la mine acasă, știi cât de curată e nevastă-mea, ce zici despre cum mi-a vorbit tembela aia de la grădiniță? Că doar e râie, nu-i ceva de rușine, nu e sifilis. Pui corect problema și o rezolvi.“ Ionescu a fost de altă părere și Popescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
târziu, mi-am dat seama că toată povestea avea o rațiune paralelă, pe care nici eu pe vremea aceea, nici bietul slujbaș cu ifose de stăpân și minte puțină al editurii nu o realizam. Copiat, cum s-ar spune, „pe curat“, romanul avea o cu totul altă prestație emoțională decât în condiția dintâi de manuscris cu sute de intervenții de toate naturile. Proverbele săracilor, care ne marcau tinerețea, erau contrazise din când în când de viață: haina îl face pe om
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
am primit Mereu noi lecții, de la viață; De-nteles, de scris și socotit Însă...iubirea nu se-nvata! Exist-o logică a iubirii Sau nu există; e un “dat” Ce-asculta doar de legea firii: Să ne-ntalnim cu gând curat... ......................................... Însă plecăm...Nu toți de-odata, Ci rând pe rând că-i mai ușor... E legea lumii, neschimbată: Avem trecut... dar viitor ?
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93288]
-
a angajat pentru restul anului la șantierul de constructi din Rădăuți. La următoarea sesiune de admitere, din 1953, a dat examen la Facultatea de Mecanică Agricolă, prin care spera să ajungă din nou pe câmpurile copilăriei sale, să respire aerul curat al recoltelor. După afișarea rezultatelor, spre propria să mirare mărturisita mai tarziu, ara reușit pe locul doi, fapt care a demonstrat că prima încercare de la arhictectura a fost un incident. După absolvire, cu gândul de a putea avea grija de
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93295]
-
cum poți să trăiești fără inimă? Aceasta e imposibil, nu o pot crede. Mama zâmbind îi spune: - Copilul meu, nu e vorba de a trăi fără inimă, dar e vorba de a o încredința Mariei pentru ca ea să o păstreze curată și frumoasă. A doua zi, mama își vede copilul stând îngenuncheat la picioarele icoanei Maicii Domnului și spunând cu glas tare: „Maica mea cerească, eu am voit să-ți dau trandafirul meu, pasărea frumoasă și chiar hainele mele cele bune
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]