18,730 matches
-
provinciei romane "Oriens" (azi Egipt) în anul 293 de catre împaratul Diocletian (284-305), în nou creata provincie "Aegyptus Herculia" au fost transferate detașamente din mai multe legiuni, între care și Legiunea a V-a Macedonica. Despre staționarea Legiunii la Memphis există mărturii scrise din secolele IV-V. Această ultimă perioadă din istoria Legiunii, care suferise importante modificări organizatorice în urma reformelor militare ale împaratilor Diocletian (284-305) și Constantin cel Mare (306-337), rămâne deocamdată neclară, ca și începuturile ei (în sec.1 î.C.
Legiunea a V-a Macedonica () [Corola-website/Science/306993_a_308322]
-
a Macedonica, împreună cu celelalte trupe romane, s-a retras din Dacia, ulterior pietrele zidurilor fiind folosite de locuitori pentru a construi clădirile și bisericile. Castrul a continuat să fie utilizat multi timp după retragerea romană din anul 274 așa cum stau mărturie numeroasele materiale arheologice din secolele IV-V și VIII-X descoperite în perimetrul castrului. Cu prilejul lucrărilor la bazinele de apă din anii 1950-1952 se descoperă urmele unei construcții din castru, care se va dovedi a fi horrea. Primele cercetări sistematice
Castrul roman Potaissa () [Corola-website/Science/306992_a_308321]
-
scrise pe zidurile orașului care anunță locuitorii pe care parte a străzii să meargă pentru a evita obuzele germane. Dmitri Șostakovici a scris Simfonia a VII-a Leningrad, părți importante fiind scrise în timpul blocadei. După cum afirmă Solomon Volkov, a cărui mărturie este puternic contestată, Șostakovici ar fi spus: "[simfonia] nu este despre Leningradul sub asediu, este despre Leningradul pe care l-a distrus Stalin și pe care Hitler aproape că l-a terminat". În anul 2003, autorul american Elise Blackwell a
Asediul Leningradului () [Corola-website/Science/306999_a_308328]
-
în Transilvania, Sibiu, XXXI, 2001, nr. 3, p. 31-33. · Coriolan Petranu (1893-1945) - chercheur de l’art transylvain, în Transylvanian Review, X, 2001, nr. 1, p. 49-58 (în colaborare cu N. Sabău). Maramureᗰ - tezaur de artă românească, în Grâi maramureᗰean ᗰi mărturie ortodoxă, Baia Mare, 2001, p. 322-325. 9 · Pictură religioasă din Transilvania - document de istorie românească, în Logos. Arhiepiscopului Bartolomeu al Clujului la împlinirea vârstei de 80 de ani, Editura Renaᗰterea, Cluj-Napoca, 2001, p. 398-402. · Grigore Rănite - un pictor craiovean peregrin în
Marius Porumb () [Corola-website/Science/307140_a_308469]
-
artă veche românească în colecᘰia Mănăstirii Sfanțul Simion Stâlpnicul din Arad-Gai, Editura Episcopiei Aradului, Arad, 1986, în Anuarul Institutului de Istorie ᗰi Arheologie Cluj-Napoca, XVIII, 1987-1988, p. 681- 683. · Ioana Cristache-Panait, Biserici de lemn, monumente istorice din Episcopia Albă Iuliei, mărturii de continuitate ᗰi creaᘰie românească, Ed. Episcopiei Ortodoxe Române, Albă Iulia, 1987, în Anuarul Institutului de Istorie ᗰi Arheologie Cluj- Napoca, XXIX, 1988-1989, p. 614-618. · Costanza Segre Montel, Fulvio Zuliani, La pittura nell’Abazia di Nonantola. Un refettorio affrescato di
Marius Porumb () [Corola-website/Science/307140_a_308469]
-
București, în data de 7 iulie 1914, pornind de la candela așezată de soția voievodului deasupra mormântului. A avut o mare pasiune pentru monumentele istorice, realizând și o operă de conservator și muzeograf și contribuind la protejarea și salvarea a numeroase mărturii ale trecutului.
Virgil N. Drăghiceanu () [Corola-website/Science/307174_a_308503]
-
evocarea vieții și operei profesor academician Raluca Ripan poate constitui pilda vie a unei vieți de muncă perseverentă și creatoare, de pasiune și dăruire dedicate dezvoltării chimiei în România, un îndemn la muncă pentru atingerea celor mai înalte țeluri. O mărturie a contribuției aduse în cercetare, a inovațiilor și rezultatelor realizate de academician Raluca Ripan și colectivele îndrumate și coordonate de dânsa sunt și “certificatele de autor” și titlurile de “inventator” obținute. Astfel, în anul 1967 “Oficiul de stat pentru invenții
Raluca Ripan () [Corola-website/Science/307160_a_308489]
-
precum și a altor personalități din țară și din străinătate, a fost pus în funcțiune „Spitalul fondat de Familia Menachem H. Elias”, deschizându-și porțile ambulatoriului, spitalului și sanatoriului, destinate în întregime „bolnavilor de ambele sexe”, indiferent de religia lor. Ca mărturie a gratitudinii pentru serviciile aduse ca „proprietar și bancher” (Banca Generală) sau ca „întemeietor al industriei zahărului”, Regele Carol I i-a acordat numeroase titluri de onoare, ordine și medalii:
Jacques M. Elias () [Corola-website/Science/307170_a_308499]
-
a predat cursuri de Geografie fizică generală și de Geografia României. Trei dintre studenții săi - Gh. Filip, I. Dandescu și I. Gugiuman - au litografiat cursul despre Atmosferă (1930) și pe cel de Morfologie terestră (1933). Din aceste cursuri și din mărturiile unora dintre foștii săi studenți, rezultă că prelegerile lui M. David se caracterizau prin claritate, logică impecabilă și îmbinau analiza profundă cu largi sinteze care ofereau studenților înțelegerea cauzală a realității geografice. Pentru ilustrarea și exemplificarea faptelor, el recurgea la
Mihail D. David () [Corola-website/Science/307177_a_308506]
-
ca la realizarea unui tablou să fi contribuit mai mulți artiști, lucru obșnuit în acel timp, cum este cazul cu tabloul "Venus dormind", la care se bănuiește o intervenție finală a lui Titian. Titian este cel care a finalizat, conform mărturiei lui Marcantonio Michiel, peisajul și o figură a lui Cupidon<ref name="Bialostocki/Rezinek 1990, p. 174">Bialostocki/Rezinek 1990, p. 174.</ref>. Această figură a fost acoperită în 1837, din cauza stării proaste de conservare a tabloului. Examinarea radiografica a
Giorgione () [Corola-website/Science/307327_a_308656]
-
fiind de turci, s-a ascuns în scorbura unui soc din Clocociovul păduros. Scăpând de urmăritori, drept recunoștință a hotărât să ridice o mănăstire, căreia de-a lungul domniei i-a închinat multe moșii. În sprijinul acestei tradiții vine și mărturia unei catagrafii din anul 1862, care consemnează că „biserica este fondată la 7153 (1645) de răposatul Matei Basarab Vodă”, probabil sub influența unei pisanii pusă în anul 1645, când edificiul a fost refăcut de boierul Diicu Buicescu, nepotul domnitorului. Între
Mănăstirea Clocociov () [Corola-website/Science/308524_a_309853]
-
sau un tip declarație falsă dată sub jurământ în timpul unui proces juridic la tribunal sau în orice tip de jurământ scris. Jurământul fals este o crimă, pentru că martorul a jurat să spună adevărul, iar pentru credibilitatea instanței să rămână intactă, mărturia martorului trebuie să fie adevărată. Aceste reclame sunt afirmații exagerate, de obicei găsite în publicitate și anunțuri, cum ar fi „cea mai bună calitate, la cel mai mic preț”, sau „întotdeauna votați pentru interesul tuturor”. Asemenea afirmații sunt puțin probabil
Minciună () [Corola-website/Science/308541_a_309870]
-
unul dintre cele mai cunoscute fiind cel convocat de împăratul Honorius în anul 411 pentru a condamna donatismul. În timpul ocupației vandale (439-533), regiunea face parte din domeniul regal, fără ca apartenența ei să fie certificată, în afara unot texte epigrafice, prin veritabile mărturii arheologice din această perioadă. In sfârșit, odată cu recucerirea bizantină din perioada împăratului Iustinian, în 533, "Sufetula" va deveni unul dintre sediile statului major bizantin. Patriciul Gregorie care și-a declarat, la începutul secolului VII, independența față de împărat, alege, se pare
Sbeitla () [Corola-website/Science/308559_a_309888]
-
reaminti mereu starea sa de inferioritate (...). Dhimmi-ul nu e în nici un fel egalul musulmanului. El este apăsat de inegalitate socială și constituie o castă disprețuită; de inegalitate privind drepturile individuale; de inegalitate la plata impozitelor; de inegalitate în fața justiției, pentru că mărturia sa nu este admisă de tribunalele musulmane și pentru că, în cazul egalității de delict, el nu beneficiază de egalitate de pedeapsă". Marele turcolog român Mihai Maxim, relatează într-o lucrare a sa modul în care se desfășura predarea cizyei sau
Jizia () [Corola-website/Science/308554_a_309883]
-
și haraciului, aceasta varia de la o epocă la alta, de la un regim califal la altul și de la un caz la altul. Un singur lucru nu se poate spune totuși, și anume că era nesemnificativă valoric, și în acest sens avem mărturia textelor islamice în legătură cu un caz cu valoare de model în dreptul islamic referitor la jizye, anume Kaibar-ul; Profetul, după ce a cucerit Kaibar-ul evreiesc, le-a permis locuitorilor care erau agricultori să-și lucreze în continuare pământurile, cu condiția livrării către musulmani
Jizia () [Corola-website/Science/308554_a_309883]
-
elev de-al său). Biserica ținea de legea grecească neunită (greco-ortodoxă). Pe locul vechii biserici a fost ridicată, în prezent una nouă. În satul Stâna (în inventarul bisericii), s-au identificat două vechi cărți românești (Antologhion 1766 și Penticostarion 1808), mărturii ale existenței populației creștine greco-ortodoxe de aici. În august 1940, prin Dictatul de la Viena, o mare parte din Transilvania a fost desprinsă din granițele statului român. Satul Stâna se afla și el în această zonă. Deși în împrejurmi au avut
Stâna, Sălaj () [Corola-website/Science/308612_a_309941]
-
în aramaică). Autorul Apocalipsei se numește pe sine „Ioan”, astfel că această carte a fost în mod tradițional atribuită apostolului Ioan. Referiri la scrierea ei de către apostol se află încă de la Iustin Martirul, în al său "Dialog cu Trypho". Alte mărturii timpurii sunt de la Ireneu de Lyon, Clement din Alexandria, Tertulian, Ciprian de Cartagina și Ipolit de Roma. Totuși, această identificare a fost negată de alți Părinți ai Bisericii, incluzându-i Dionisie de Alexandria, Eusebiu din Cezareea, Chiril din Ierusalim, Grigore
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
care se susține că ar fi scris Evanghelia după Ioan și epistolele lui Ioan, era exilat în Patmos în arhipelagul egeu în timpul domniei lui Domițian și că ar fi scris acolo Apocalipsa. Cei care sunt în favoarea autorului apostol arată către mărturia Părinților timpurii ai Bisericii (vezi „Viziunea timpurie” mai sus) și către similitudinile dintre Evanghelia după Ioan și Apocalipsă. De exemplu, ambele opere sunt soteriologice și conțin o hristologie înaltă, afirmând partea divină a lui Isus mai degrabă decât partea sa
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
s-ar putea îmbunătăți și maturiza în cele ale evanghelistului. Ea este greaca vulgară a cuiva care știe precis ce trebuie [să spună]”. S-a susținut de asemenea că versetele cheie ale cărții, în general de la la , sunt supraviețuiri ale mărturiilor despre profețiile lui Ioan Botezătorul. Din acest punct de vedere, Mielul lui Dumnezeu și alte puncte culminante ale Apocalipsei sunt corelate cu ceea ce se cunoaște despre Ioan Botezătorul, deși trebuie mărturisit că nu se cunoaște prea mult despre el. "Apocalipsa
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
titular al Episcopiei Hușilor. A editat și tipărit peste 20 de volume de cărți, dintre care: Cronică Episcopiei Românului și Hușilor (11 volume). Începând cu anul 1995 se editează Cronică Episcopiei Hușilor, cuprinzând 6 volume cu studii, file de cronică, mărturii ale continuității și spiritualității românești. De asemenea a publicat în numeroase reviste bisericești, peste 100 de studii și articole, majoritatea în Mitropolia Moldovei și a Sucevei sau în Îndrumătorul bisericesc al Eparhiei Românului. Preasfințitul , Episcop al Hușilor, a murit pe
Ioachim Mareș () [Corola-website/Science/308638_a_309967]
-
fost un reprezentat demn al etosului românesc peste Ocean. Iată ce scria Dr. Thomas W. Gillespie, conducătorul școlii teologice de la Princeton : ,Părintele a adus o importantă contribuție la instituția noastră prin conferințele sale despre spiritualitatea ortodoxă și despre viața și mărturia Bisericii Ortodoxe Române. Munca sa teologică la noi a fost substanțială și prezența sa a fost o binecuvântare” (21 iulie 1988). Reîntors în România, la 30 august 1988, a revenit la Mănăstirea Sinaia, unde și-a reluat activitatea sacerdotală și
Irineu Pop () [Corola-website/Science/308640_a_309969]
-
o diferență între labiotomie (tăierea rituală a labiilor vaginale la fete, metodă folosită în unele colectivități musulmane pentru a anula plăcerea contactului sexual) și circumcizie, mutilare rituală și ea, în ochii disputatei eticiene (judecătorul Robert Hanson i-a respins o mărturie de expertă pe motiv că „nu se bazează pe observații conforme metodologiei științifice sau măcar, pe observații empirice”) care să justifice acceptarea uneia dar intrezicerea celeilalte. Bioeticieni precum F. M. Hodges, J. S. Svoboda și R. S. Van Howe consideră că
Circumcizie () [Corola-website/Science/308674_a_310003]
-
renunțe la decizia consiliului parohial de a trece la Mitropolia Basarabiei, dar a trebuit să plece . Aceste calomnii au continuat de-a lungul a mai multor săptămâni și chiar luni, în sprijinul acestor afirmații nefiind prezentată nici o probă: imagini video, mărturii ale observatorilor care să nu fi fost părți interesate etc. Ulterior, într-o conferință de presă, PS Petru a prezentat mai multe probe video în care delegații Mitropoliei Moldovei erau îmbrânciți și alungați de enoriași. Mediile de informare au afirmat
Petru Musteață () [Corola-website/Science/308682_a_310011]
-
de studii în orașele europene ce erau adevărate centre de artă în comparație cu apatia provincială sibiană, Octavian Smigelschi începe să studieze pictura bisericească și ca urmare execută numeroase icoane și iconostase câștigând astfel mijloace bănești necesare scopurilor sale. Au rămas drept mărturie acestei perioade din viața pictorului lucrări în diferite biserici din comunele transilvănene: Racovița, Sâncel, Ilva Mare, Măgura, Romos, Rodna Nouă și Poiana Sf. Iosif, Mihalț, Vereșmort și Timișoara Fabrică. În anii 1890-1891 vizitează Viena, revine la München după care vizitează
Octavian Smigelschi () [Corola-website/Science/308714_a_310043]
-
Kerkylas, cu care a avut o fetiță Cleis (sau Kleïs), numită după mama poetei. Faptul este confirmat de Ovidiu ("Heroides"), precum și de o biografie anonimă, descifrată de pe un papirus. Un alt fragment papiriaceu, descoperit în deceniul prin 1940, cuprinde o mărturie directă a existenței copilului: "fetița mea frumoasă, Kleïs, ca o floare de aur". Mult mai numeroase știri avem despre activitatea publică a lui Sappho. Ea a condus un fel de școală (sau cerc dacă vreți) pe nume "Casa Muzelor" pentru
Sappho () [Corola-website/Science/308762_a_310091]