17,196 matches
-
nu era întîmplător. Publicația istorică a Noii școli de istorie, "Revista istorică română" , avea același format, iar titlul era tipărit cu aceleași caractere ca și cele ale "Revistei istorice" a lui Iorga. Era vorba aici de o luptă, despre o provocare la adresa lui Iorga. În aceste zece volume, Iorga a încercat să-și îmbunătățească mai vechile lucrări Histoire des roumains et de leur civilisation (Paris, 1920) și Romania: Land, People and Civilisation (Londra, 1925). Aceste două cărți scrise în grabă din motive
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și mai mult pe Iorga, care a creat o nouă definiție: "fildermanismul". Abia acum a intrat Iorga ("luptătorul") în luptă, scriind o nouă serie de articole asupra chestiunii evreiești: "Semănătorii ruinei și pustiului". El i-a acuzat pe evrei de provocarea unui dezastru ecologic, susținînd că antreprenorii evrei defrișau pădurile României fără să asigure replantări. Au urmat și alte acuzații de abuzuri capitaliste. Capitaliștilor evrei le păsa numai de bani, fără nici un respect față de frumos. Oferea drept exemplu orașul Iași pentru
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
100% pe De Gaulle, întrucît acesta prevăzuse în testamentul său dorința de a fi înmormîntat acolo. Iorga a fost mai puțin norocos. Vălenii deveniseră un bastion legionar! Bustul lui Iorga a fost distrus de către locuitori, iar el era supus unor provocări permanente. Oamenii de acolo îl spionau (conform inginerului Boeru, chiar în beneficiul Echipei Morții condusă de el). Deosebit de turbulent era Primarul legionar, binecunoscutul Gheorghe Dinescu. Dar tipografia lui Iorga își avea sediul acolo, iar acum, lipsit de mijloacele financiare corespunzătoare
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cu pretinsul ordin al lui Codreanu de a fi răzbunat. A vorbit și despre "cei douăzeci de ani de suferință și persecuții¨ pe care Legiunea fusese nevoită să le îndure. Sima s-a simțit mișcat și a înlăturat bănuiala unei provocări care îi trecuse prin minte. El a trecut cu vederea "cele trei zile de răzbunare" după care Legiunea avea să revină la normalitate 44. A doua zi dimineață, Mircea Iorga a fost primit de Antonescu. Acesta aflase cu puțină vreme
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Iorga respingea din principiu orice revizuire a Tratatului de Pace. Chestiunea evreiască, mai ales în Moldova natală a lui Iorga (și în orașe), nu era o problemă simplă pentru un naționalist. O asemenea problemă nu era ceva izolat în România; provocări asemănătoare pot fi întîlnite și în alte părți atunci cînd o burghezie numeroasă și neasimilată (și neasimilabilă în împrejurările date) trăiește în mijlocul unei societăți tradiționale. Rasismul era o aberație dezgustătoare pentru Iorga, care "nu făcea parte din firea sa". Autorul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a fost Întâmpinată cu izbucniri spontane de entuziasm, iar de Rosh Hashana și Yom Kippur au avut loc demonstrații de stradă și s-a cântat „Anul viitor la Ierusalim” În fața legației israeliene. Pentru Stalin, aceasta ar fi fost oricând o provocare inacceptabilă. În acea perioadă, era și din ce În ce mai nemulțumit de Israel: În ciuda tendințelor sale vag socialiste, era clar că noul stat nu intenționa să devină aliatul sovieticilor În regiune. Mai rău, statul evreiesc manifesta tendințe proamericane alarmante Într-un moment delicat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
revenea rolul de procuror și conducerea se achitase cu zel de această sarcină. Rákosi era așadar pe cale să devină o piedică, un impediment anacronic pentru proiectele sovietice. După negocierile sovieto-iugoslave la nivel Înalt de la Moscova din iunie 1956, părea o provocare să menții la putere În Budapesta un stalinist nereformat, sinonim cu vremurile tulburi de altădată, cu atât mai mult cu cât trecutul și intransigența-i prezentă Începeau să provoace proteste publice În Ungaria. În ciuda eforturilor lui Rákosi - În martie 1956
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Edward Heath referindu-se la succesul mediatic al adversarului său, liderul laburist Harold Wilson, televiziunea „putea fi abuzată de orice șarlatan capabil să o manipuleze cum trebuie. Așa s-a dovedit În deceniul următor”. Ca mediu vizual, televiziunea reprezenta o provocare directă pentru cinema. Nu numai că oferea divertisment alternativ pe ecran, dar mai putea să aducă filme de lung metraj În casele oamenilor, astfel Încât aceștia nu mai erau nevoiți să iasă din locuință decât pentru ultimele apariții. În Regatul Unit
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Jean-Paul Sartre (sau britanicul Harold Pinter În ultimele decenii): America era tărâmul puritanilor isterici, sclavi ai tehnologiei, standardizării și conformismului, lipsiți de originalitatea gândirii. Asemenea pericole culturale aveau de-a face mai mult cu ritmul schimbării În Europa decât cu provocarea sau amenințarea reprezentată de America. Așa cum adolescenții europeni identificau viitorul cu o Americă pe care nu prea o cunoșteau, la fel Învinuiau părinții lor America pentru dispariția unei Europe care nu existase de fapt niciodată: un continent sigur pe identitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de țărani din Sud transformați În jandarmi prost plătiți. Pentru oricine Își amintea trecutul recent al Italiei, aceste accese de violență nu puteau să sfârșească decât rău. În timp ce În Franța studenții flirtau cu ideea că autoritatea publică este vulnerabilă la provocări populare, iar instituțiile solide ale gaullismului Îi lăsau să se amăgească În această iluzie, radicalii din Italia aveau toate motivele să creadă că pot distruge Republica postfascistă - și abia așteptau să Încerce. La 24 aprilie 1969 au fost puse bombe
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
obligau autoritățile la reacții represive prin actele lor voluntare de violență reală - nu știau ce fac. În luna martie a anului următor, În timp ce liderii studenților radicali Îndemnau fără preget la confruntarea cu „regimul” de la Bonn, iar guvernul amenința să răspundă provocărilor violente din Berlinul de Vest și de oriunde altundeva, Habermas - căruia i s-au alăturat Grass, Walser, Enzensberger și Hochhuth - a făcut apeluri repetate la rațiunea democratică, cerând deopotrivă studenților și guvernului să respecte legalitatea republicană. O lună mai târziu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
violent și eficace de poliție, dar ele au Încărcat și mai mult atmosfera momentului, sugerând că statul comunist nu era imun la dispoziția rebelă a studenților din Vest. Novotný, ca și Gomu³ka În Polonia, nu știa cum să răspundă acestor provocări. Privat de opțiunea antisemită, el i-a cerut ajutorul lui Brejnev pentru a Înfrunta opoziția locală. Sosit la Praga În decembrie 1967, liderul sovietic a dat doar recomandarea obscură ca președintele cehoslovac să facă ce crede de cuviință: „E treaba
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În stradă” nu riscau, de fapt, mai nimic. În anii ’70, viitorul a devenit dintr-odată sumbru. Dacă Europa de Est, după invazia de la Praga, abia mai sufla În Îmbrățișarea frățească a patriarhilor Partidului, Europa de Vest părea să fi scăpat frâiele ordinii publice. Provocarea nu venea din partea stângii convenționale. Moscova era evident mulțumită de echilibrul internațional din acești ani: Watergate și căderea Saigonului au diminuat prestigiul Americii, În vreme ce Uniunea Sovietică, lider mondial În producția de țiței, a fost avantajată de criza petrolului. Dar apariția
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
au ucis pe șeful brigăzii antiteroriste din Genova; În octombrie 1978 l-au asasinat pe directorul general al afacerilor penale din Ministerul de Justiție de la Roma. Două săptămâni mai târziu, Formazione Comuniste Combattenti au asasinat un cunoscut procuror general. Dar provocarea lansată de teroriști la adresa statului avea, prin Însăși amploarea ei, unele dezavantaje. Partidul Comunist Italian s-a declarat ferm și fără ezitare de partea instituțiilor republicii, punând punctul pe i: chiar dacă teroriștii anilor ’70 Își aveau originea În mișcările populare
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
semioficiale și clandestine. Poliția politică prefera represiunea: În 1984, Într-un caz devenit notoriu, ea a organizat - pour décourager les autres - răpirea și asasinarea părintelui Jerzy Popie³uszko, un cunoscut preot radical. Dar Jaruzelski și colegii săi Înțelegeau că astfel de provocări și confruntări nu mai aveau nici un efect. Funeraliile lui Popie³uszko au adunat o mulțime de 350.000 de oameni; departe de a speria opoziția, incidentul a revelat amploarea sprijinului popular - legal sau nu - pentru Biserică și Solidaritate. La mijlocul anilor ’80
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sârbi, Kosovo avea o semnificație istorică: era ultima fortăreață a Serbiei medievale În calea oștirilor turcești și locul unei bătălii istorice În 1389. Pentru unii intelectuali și politicieni sârbi, preponderența albanezilor În regiune era așadar o amenințare demografică și o provocare istorică - și amintea de faptul că În Bosnia Învecinată musulmanii deveniseră majoritari În locul sârbilor. Aceștia din urmă păreau că pierd teren În defavoarea minorităților altădată supuse, care beneficiaseră de egalitatea federală aplicată riguros de Tito4. Kosovo era deci o problemă potențial
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
minciunile” sovietice, dar totodată și de influențe străine moștenirii rusești, Îndeosebi de cele ale „sioniștilor”. În numai câțiva ani, Pamiat și-a extins aria preocupărilor la politica naționalistă, folosind istoria neglijată și „ultragiată” a Rusiei ca pe o armă Împotriva provocărilor externe și a intrușilor „cosmopoliți”. Politica amintirilor neonorate - chiar dacă ele diferă În detaliu sau chiar se contrazic - era ultimul liant dintre fosta matrice sovietică și posesiunile ei imperiale. Toate aceste țări aveau resentimente față de subaprecierea de către comunitatea internațională a suferințelor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
376; revoluția sexuală 366; revoluția Teoriei 368-370, 442-443; sfârșitul iluziilor 439; Uniunea Sovietică 389-392; viziunea lumii 365 generația ’70; ca eră post439; cinismul 442-443; crize economice 417-426; cultura 439-440; cultura pop 442-443; legătura dintre represiunea socială și cea sexuală 440; provocări sociale 426-439; punk rock 442-443; terorism - vezi terorism genocid - vezi Holocaust Genscher, Hans-Dietrich 608, 656 Georgia; declararea independenței 600; mișcarea de independență 596 Geremek, Bronis³aw 539 Gerhardsen, Einar 338 Germania; acordurile cu Aliații din Vest 123; antisemitism 738; asasinarea echipei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
împlini scopul final, dezmembrarea statului român. Maghiarii, prin ei înșiși, fățiș, s-au dovedit neloiali chiar atunci când au jurat loialitate și indivizibilitate statului roman, când au primit funcții de miniștri. Nu vreau să deschid răni, ci doar să răspund la provocări. Noile prefaceri în societatea românescă și între popoare rămân antagonisme pururea nestinse și ne cer multă înțelepciune și mult calm. Planul de dezmembrare a României continuă conspirativ. Ungurii vor să mai facă un stat maghiar în inima României și să
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
Efectele utilizării în perioada puerperală a PGF2α ( Proliz, Prosolvin), (14 și 28 zile postpartum și Gn Rh (Receptal), (10 și 20 zile postpartum la vacile cu distocii și retenția anexelor fetale trebuie luate în considerare ca fiind o metodă de provocare a unei ciclicități mai timpurii la aceste vaci prin stimularea involuției uterine și grăbirea reluarii ciclului estral postpartum (RUGINOSU ELENA, SOFRONIE MARIANA, CONSTANTINESCU M. DAN 1998). Adoptarea unei tehnologii prin asocierea administrării unui premix vitamino-mineral 3% pentru perioada de repaus
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
op. cit., p. 21. footnote> (schema 8). Schema 8. Componentele conceptului de resursă<footnote Ibidem, p. 22. footnote> Ca o definiție restrânsă, managementul resurselor umane poate fi socotit ca având drept obiect „managementul muncii”<footnote Ibidem. footnote>, prezentând operațional dimensiunile și provocările. După părerea noastră, se cuvine a înțelege managementul resurselor umane ca exprimând o „realitate” mult mai bogată și diferențiată, atât sub aspectul conceperii sale teoretice, cât și ca activitate practică (schema 9). Schema 9. Definiția dimensiunilor și a proprietăților managementului
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
în anii 1990 este realizarea misiunii comerciale, grație unei noi viziuni a managementului resurselor umane, în care șeful de personal este considerat a fi principalul factor care facilitează progresul”<footnote Ibidem, p. 54 (*este vorba despre societatea Motorola). footnote>. Noi provocări (schema 27) vin să pună în evidență rolul nou al șefului de personal, noua viziune care se implementează în strategia de a ansamblu a unei firme. Managerul resurselor umane se diferențiază, „tocmai prin strategia sa de a-și formula tipul
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
tipul de acțiune. Putem vorbi de „patru tipuri de caracter de manageri”<footnote Macobby, Michael, „Managerii de ieri și de azi”, Sinteza, nr. 90, București (editată de Ambasada SUA în România până în 1992), 1992, p. 10. footnote>: Schema 27. Noile provocări pentru șeful de personal „Meșteșugarul” cu strategia „a pune preț pe făurirea produselor de înaltă calitate și pe rezolvarea problemelor”; „Luptătorul din junglă”, care „este o întruchipare a eticii spiritului de inițiativă a secolului al XIX-lea”<footnote Ibidem, p.
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
difuz, a unei stări de discomfort, de nemulțumire latentă care califică perioadele de criză. Această atmosferă își găsește expresia cea mai elocventă în decadentism, însă conținutul ei civic se dizolvă într-un climat estetizat. Nu este prima oară când o provocare politică primește un răspuns cultural, estetic, iar din acest punct de vedere, analiza raportului dintre politică și cultură în Viena finiseculară, analiză realizată de Carl Schorske 18, relevă multiple similitudini. Un aer de familie decadent îl au operele care înregistrează
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
schimbarea de paradigmă cu un reflex deriziv, parodic, însă fără intenție satirică. Imaginea Atenei este frontală, zeița fiind înarmată până în dinți cu armele tradiționale, specifice hoplitului, coiful și lancea. Astfel echipată militar și orientată postural, Atena pare să lanseze o provocare, însă provocarea reală se regăsește la nivel simbolic și se află în mâna ei. Zeița întinde către spectator sau doar recomandă printre celelalte embleme care-i compun recuzita războinică, printre care chipul-medalie al Meduzei placat pe armură în dreptul pieptului, o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]