18,636 matches
-
acum cu fiica dumitale, ferit de greul de aici, nu mai este teama să vorbești orice, cu oricine, ești fericit, sau cine știe. Toți așteptăm fericirea, altfel la ce-am mai dăinui pe fata acestui pămînt? Sau, poate altul e rostul Întîrzierii noastre aici. Scrie-mi numai mie: Ce-ai simțit cînd ai plecat de aici, cînd ai ajuns acolo În Tara Sfîntă unde au fost primite Tablele Legii din dăinuirea ta de mii de ani. Noaptea Îl visasem și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
să se ducă să vadă la vitrina interioară ce fel de prăjituri sînt și să comande ce va crede. „CÎte două!” precizai eu. Fiica se ridică de la masă, și În timp ce Începu să-și facă loc printre consumatorii ce ocupau fără rost intervalul dintre mese, mă adresai Anei, pentru a umple golul ce se ivise dar și pentru a-mi mărturisi satisfacția cu privire la rezultatul consultului medical, cu gîndul mai mult la tatăl ei care mă rugase, Îngrijorat, pentru acest serviciu. - Bine că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
pașale trăgînd din narghilele, eunuci, cadîne, toți și toate făcînd roată În juru-ne. Și doamna Pavel povestea... poate eu povesteam... 13. Diminețile trezite la rigoarea regulilor profesionale se succedau Într-o monotonie În care viața Însăși părea a fi fără rost. Căci ce rost, Îmi spuneam, puteau să aibă zilele acelea searbăd trecătoare, În care toate semănau, fiecare una cu alta, sub domnia unui cenușiu fără Întoarcere. Procesele, ceasornic al vieții sociale, se succedau cantonate În trei-patru zone, devenite plictisitoare, ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
narghilele, eunuci, cadîne, toți și toate făcînd roată În juru-ne. Și doamna Pavel povestea... poate eu povesteam... 13. Diminețile trezite la rigoarea regulilor profesionale se succedau Într-o monotonie În care viața Însăși părea a fi fără rost. Căci ce rost, Îmi spuneam, puteau să aibă zilele acelea searbăd trecătoare, În care toate semănau, fiecare una cu alta, sub domnia unui cenușiu fără Întoarcere. Procesele, ceasornic al vieții sociale, se succedau cantonate În trei-patru zone, devenite plictisitoare, ale codului civil, mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
și fără noi? Aplicăm legile, dar cînd ele sunt strîmbe cei mai mulți dintre noi, ajutați de un curaj neadus la clamare, le aplicăm forțînd interpretări În lumina principiilor Învățate la facultate, ce ne ajută a ne face că nu le Înțelegem rostul voit deviat sau abscons. - Dar În felul acesta, chiar fără voie, ajutați Întunericul și demagogia, iar tu, care crezi că ești pur! Eu de tine Întreb! Se Întoarse ușor În fotoliu și mă privi În ochi. - Sunt convins și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
el e mai toată ziua plecat cu treburile școlii, cu activitățile obștești; ne vedem În general serile tîrziu. De aceea rămîn mai tot timpul numai cu mama. Povestim, eu mai croșetez, Împletesc, citesc. Cam asta. Și zilele trec. Acesta e rostul lor: să treacă peste oameni. Și ne-amintim de una, de alta, de noi Însene, cele de atunci, care am fost și nu mai suntem, căci a trecut timpul peste noi. Mama a albit de tot; se vaită de oase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
să afli cu ce mă ocup, din ce anume trăiesc; simplu: fac ce-am făcut de-o viață: predau Într-un fel de școală particulară limba franceză, gramatică și literatură. Prietenii de la fosta Bibliotecă Franceză de la noi mi-au făcut rost de o garsonieră pe care-mi pare rău că n-o puteți vedea. Am o fereastră mare, lată, spre Bulevardul Saint-Germain, mi-am cumpărat draperii de catifea maro ca ale tale: lungi, tremurătoare, asemeni destinului, cum spuneai În una din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
se zăreau Alpii, a căror linie se distingea net la orizont. — Chiar mergem la ieslea găinilor? — Nu cred că ordinul sună chiar așa. Însă - Antonius îi adresă centurionului un zâmbet malițios -, cât timp eu vorbesc cu comandantul legiunii, tu fă rost de opt care, cazmale și coșuri pentru o sută optzeci de oameni. — Opt care? Ai de gând să aprovizionezi toată Pannonia? — Mai adu o sută șaizeci de castrapila, trei mii de picioare de sfoară și o mie de pila cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
la Bedriacum sub comanda lui Antonius Primus. I-am spus lui Allius Cerpicus să vină să te informeze imediat ce sosesc mesagerii noștri din miazănoapte. Ce se va întâmpla dacă Antonius Primus învinge? — Nimic. Nu se va întâmpla nimic. N-are rost să ne temem de Antonius Primus și de cei câțiva răzvrătiți. Nu trebuie să ne temem nici de Vespasianus, ilustrul tău frate mai mic, care a avut trufia să-i pună pe soldații lui să-l aleagă împărat. Împăratul cui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
stăm? și își răsp unde : Stăm destul de bine. Pe când liberalii (partidul domnului Ni stor din Bucovina) se ceartă pentru ministere și gheșefturi, partidul averescan s-a rupt în două iar celelalte partide mai mici, apro ape nu mai știu ce rost au pe lume, partidul țărănesc și-a întărit organizațiile sale în toate țările din Româniaʺ. Apoi vorbește despre intrarea dlui Matei B. C anta cuzino, fost ministru de justiție, în Partidul Țărănesc, publică cererea deputaților din Partidul Țărănesc de chemare
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
afirmația în cazul Clapa Gheorghe (p.119) că, prin anii 1960, solida clădire a Liceului „Gh. Roșca Codreanu”, atunci Școala medie serală nr.2. a fost rasă „o vreme de pe fața pământului”, iar în cazul N.N. Tonitza (p.414) explicarea rostului și a împ rejurărilor în care s-a constituit „Grupul celor patru”, din care a făcut parte și bârlădeanul, mai ales că „grupuri de opinie” în a rtă au fost mai întotdeauna, era necesar să și găsească măcar asterisc. Tot
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
în aceeași lege, pentru a fi mai strânși uniți, mai pregătiți sufletește, mai gata la nevoie. Numai cine cunoaște dragostea nemăsurată de țară pe care o avea Hamangiu, numai cine cunoștea pasiunea care-l frământa pe dânsul, numai acela înțelege rostul gândului și l uptei lui. În fața acestei voințe oțelite, nimic nu se putea împotrivi. Ce importanță putea avea faptul dacă sistemul preconizat de dânsul era mai puțin bun sau ar fi dat naș tere la dificultăți? Ce importanță putea avea
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
să cuprinzi imaginile de mercur vinovat, ce se clatină în lumea aburită de platină. Străină și rece trece prin lumea de sus, peste fire, ca o amintire cine s-o înțeleagă când vine cu frânturi din ce a fost cu rost, în numele învingătorilor cu har, într-o lume de mărgăritar? Vitrinele Lilienei Au dispărut din casele de rând, au rămas expuse în galerii ca niște căpitani lăsați la vatră. În aerul lor de piatră, în această clipă, văd un înger sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
norii zugrăviți, cu luna aspră fără sunet în ureche, este greu să mai vină nătângă la altă pereche. * * * Toate au fost vremelnice și iubirea și prieteniile: unii au murit de tot, alții m-au uitat; ce să mai caut fără rost în viața mea, ca o lucrare de examen, ce a răspuns punctajului desuet. Privesc înainte, aseară am pierdut un dinte, fără să mai pot schimba glasul subțire și fluierat, în ceașca de cafea, așezată lângă celelalte, dar nimeni n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
povestea e un dar! Atâta timp am pierdut în spațiul iernii. Au mai venit opt decenii! Dacă mai rămâneam bolnavă în pat, aș fi citit mai mult, trecutul îmi era mai apropiat, nu ar fi atât de anemiat, stors fără rost și fără adăpost. M-am trezit într-un haos și într-o risipire, cu întrebări și răspunsuri neputincioase cu idei mincinoase... Cine știe adevărul imaculat, proaspăt ca mărul rupt din copac? Mirosul e un balsam, o ploaie ce spală semnele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
sunetele celor vii și celor morți; clopotele au rămas cu marginile de cer, cântec de lebădă suav sau de gheață? L-a auzit cineva în ploaia de ceață? * * * După război o duceam prost, eram săraci, umblam de colo, colo, fără rost. O generație de creație fără iluzii trecea dincolo de granit, arzând mocnit, la nesfârșit. Ce să mai spunem noi, cu hainele roase de molii, veșminte cumpărate din talcioc sau în rate, spuneau părinții trăgându-și plămânii; nu mai erau stăpânii vremurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
unde a rămas o minune de pripas! Știu că purtam o rochie de stambă țesută cu celofibră, era luată ca pâinea pe cartelă cu puncte, poveștile mărunte, parcă nici n-ar fi fost, nimeni nu le mai știe; mai are rost să afle cum erau bunicile îmbrăcate? Spunea inginerul Calciu de lângă mine. Despre talcioc, târgul cu piese rare am aflat din Scrinul negru: ceștile de mătase paharele de velur, oglinzi venețiene și cărți uitate, îmbrăcate din piele aleasă, nu mai erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
m-a descântat. Cei optsprezece ani mă insultă. Peste portretul de acum, peste ochii mei a trecut vreme prea multă! * * * A mai trecut o vreme, a mai trecut un ceas, tot așteptăm să vină și să ne cheme cel care rost mai are în ultimul popas. Tristețea-n agonie se strămuta în mine în plină zi cu soare și cu brățări de aur. Era licoarea urii, iubirea suferindă, în chin te îmbăta ca un pahar cu vin, dar ce frumos era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
Ne-a mumificat! Înstrăinați de tot, într-o lume de-un cot. Pentru canonizare a rămas Isus crucificat modelul împărat. * * * Să te hrănești din propria rană, spunea Seneca, în goană după gânduri și idei! Cât am învățat, nu a avut rost, dacă scriu despre umbra mea și despre mine îngemănate ca niște șerpi decolorați. Sunt simplă și fără relief, cui îi pasă de lumea mea aspră? Este bine că am tăcut atâția ani; mâinile de sticlă subțiri, s-ar fi spart
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
zbor, ne va fi ușor? Ne vom iniția mereu sub ceața lăsată de Dumnezeu! Faustic ne vom răsuci după soare cu osiile în spirale amețitoare. Din statuie în statuie, istoria scrie despre discipoli și urmași, prezervând lumina tragică trăită cu rost a celor ce au fost. Aceasta este lecția, fata mea! * * * Zbor în jos, tot mai aproape de pământ, nu mai pot să mă desprind de iarbă și de legământ; mă voi căuta deasupra, în aerul aspru, când răsare luna cu zgomot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
o femeie cu un vas de alabastru cu mir foarte scump; și pe cînd sta El la masă, ea a turnat mirul pe capul Lui. 8. Ucenicilor le-a fost necaz, cînd au văzut lucrul acesta, și au zis: Ce rost are risipa aceasta? 9. Mirul acesta s-ar fi putut vinde foarte scump, și banii să se dea săracilor." 10. Cînd a auzit Isus, le-a zis: "De ce faceți supărare femeii? Ea a făcut un lucru frumos față de Mine. 11
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
cer transcrierea Palatului, șoselei și Ceahlăului pe numele meu de fată care era Popescu. Aici nu serviți cafele ? G. Nu. N. Păcat. Mi-ar fi plăcut să vă refuz dar neputând, din lipsă de cafea, ce-ar fi să faceți rost de una ca să pot, efectiv, să vă și refuz. G. Domnișoară, v-ați expus ce aveați de expus, acum ce mai avem de așteptat ? N. Cafeaua. Apropos de canini, mi-am adus aminte că și eu posed o mușcătură, mânca
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Fără martori, de unde să știm că bancnota este într-adevăr găsită, cum declarați sub prestație de semnătură, și că nu e furată sau, mai rău, că nu vă aparține? Dumneata mă crezi tâmpit. Păi dacă era a mea n-avea rost s-o declar ca găsită. Asta s o crezi dumneata. Orice sumă trebuie declarată pentru a fi impozitată corect și total, conform legii și normelor respective. Oricum eu pot s-o trec la venituri și să anunțăm Fiscul. De ce să
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
de identitate ar trebui să scrie Scalpatu, Belitu, Julitu, Rașchetatul, Lustruitul și orice altceva, necum Pletosu. Finalul întâmplării nu este în nici un caz cel la care vă gândiți dumneavoastră, iubiți cititori. Iar dacă deja știți care este varianta nu are rost s-o mai pomenim și trecem la celelalte minunate avantaje pe care le puteți obține printr-o prezență de sută la sută în fața urnelor. După cum știți, după votare, vi se aplică pe buletin o ștampilă perfect rotundă, rotundul fiind în
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
unui distins realizator de programe pe calculator privind armonizarea ritmurilor biologice cu cele cosmice și guvernamentale. Onorariului insignifiant i se mai adăugau cei cincizeci de mii pentru broșura “ Mestecați rar și cu înghițituri mici. Arta supraviețuirii la agatârși”. N-are rost să vă mai plictisesc cu nenumăratele experiențe cărora le-am pătruns intimitățile și mă voi opri la cititul destinului pe talpa tălpii, o zguduitoare revelație care nu m-a costat decât o votcă și două țigări plus promisiunea întărită notarial
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]