17,957 matches
-
la Paris. Prea comode, de astă dată și plictisite, pentru a fi semnificative, sfârșiturile romanelor sale sunt banale și irită cititorul (“ Sfârșitul unei cărți nu este cu-adevărat sfârșitul ei. Nu ești obligat să explici totul”, sunt cuvintele lui Echenoz rostite Într-un interviu luat de Le Figaro În 1997) care, dacă ar putea comunica cu autorul imediat după ce ultima pagină a fost citită, l-ar sfătui să se lase de scris dacă tot nu are nimic important de spus. Adevărul
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
pe Cinghiz Aitmatov. Condiția scriitorului s-ar reduce de fapt, sugerează autorul, la aceea a individului exilat dintr-o patrie a originii aflată dincolo de puterea istoriei, un tărîm al “tinereții fără bătrînețe”, singurul În care cuvintele sunt capabile de a rosti adevărul: “...de aici sau de aiurea nu voi mai putea regăsi drumul mongol, nu mă voi putea exila decît În minciună, aceasta este probabil lecția, În loc de a divaga fudul despre aici și despre aiurea ar fi mai bine o dată pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
spectrul tatălui asasinat, informații care, de altfel, serviseră la montarea întregului scenariu. Rezultatele unui dispozitiv de supraveghere, sugerează Shakespeare, depind de pertinența informațiilor prealabile. Pe ele se întemeiază mecanismul supravegherii și tot ele determină insuccesul sau, dimpotrivă, reușita „capcanei”, cuvânt rostit deopotrivă de către Polonius și de către Hamlet. Supravegherea nu duce la aflarea spontană a adevărului, căci adevărul nu se dezvăluie „de la sine”: la Elsinor, oamenii sunt prea abili, prea versați în arta camuflajului. Ei nu se deconspiră niciodată, în ciuda spionilor ce
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
sa carte Problema formei în arta vizuală (1893), Adolf von Hildebrand sugera că sculptorul ar trebui să conceapă figura ca așezată între două panouri de sticlă paralele, astfel încât punctele sale exterioare să le atingă; tot el proclama: . Când regula este rostită în acești termeni, ea neagă însăși natura rotunjimii sculpturale. Totuși, este adevărat că multe sculpturi și-au recunoscut de-a lungul timpului dependența de privitor. Expunerea frontală a Paolinei Borghese de Canova (figura 20) se explică doar parțial prin necesitatea
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
e în lac.". Cuvintele, sub imperiul patimii poetului, devin pietre prețioase șlefuite cu migală într-un lung univers al tradiției. "Din mine cineva extrem irumpe,/ natura mea se face Dumnezeu/ De vină-s doar aceste pietre scumpe:/ Cuvintele ce le rostesc tot eu." Horia Zilieru "Orfeu îndrăgostit"E. P. L., 1956; "Fluierul", E. S. P. L. A., 1959; Florile cornului tânăr", E. P. L., 1961; "Orfeu plângând-o pe Euridice", Editura Albatros,1964; "Alcor", Editura Tineretului,1968; "Umbra paradisului", 1970; "Cartea pentru copilărie", Editura
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
un sân/ va sparge vinul de ocară, o adunare de destin" sau "Nu știu alții cum sunt/ dar eu când mă gândesc la ploaie, la vânt/ îmi dau lacrimile prin genunchi și prin coate/ de-atâta sensibilitate". "Indulgențele" (1969) se rostesc, cum spuneam, și în ritmul sprințar al "Horelor" lui T. Arghezi. "Toate lucrurile mor/ fiindcă stau într-un picior/ dacă ar fi și-ar fi ceva/ să le sprijine aș vedea". Poetica lui Ion Nicolescu se realizează la nivelul cuvintelor
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
lui prin ostroave." Deși ciclul care dă titlul volumului ("Ochiul lui Zamolxe") încheagă un sens, restul poemelor trăiesc prin haina sărbătorească a cuvântului, puterea lui de a semnifica rămâne însă izolată. În poezia lui Dan Mutașcu ideea întârzie să se rostească, iar cele rostite se repetă până la epuizare. Așa de exemplu "Numerele de aur ale ochiului lui Zamolxe" și "Zamolxe ziua și noaptea" vorbesc de existența milenară a universului aflat sub semnul lui Zamolxe; mii de ani semințiile stau sub semnul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
în relații ale permanenței, ca un act prelungit firesc în timp. Abia cu Tudor Arghezi, evocarea istorică va realiza arta în poeme de mare amploare. Poetul invocă legende biblice, motive folclorice, evocă martirajul eroilor naționali, și prin "Judecata de apoi" rostește osânda celor care au săvârșit masacrul din 1907. Poemul "1907" este un model de căutare a unei autenticități lirice, de investigație și cizelare superioară, în contrast cu rudimentaritatea estetică proliferantă în anii 1955 1960. Arghezi dă din nou exemplul fuzionării "slovei de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
sunt părinții părinților noștri: "Inima lor o știm după inima noastră." ("inscripție"). Eroii trecutului n-au murit în zadar. Iată-l pe poet din nou declarativ: "În Tatra n-au murit în zadar/ părinții noștri cei tineri, cerești/ iată-ne, rostim cu mândrie și clar/ Sunt, ești." În "Oase de oameni" tehnica se schimbă, poetul ajunge la manierism: Dar iată, nu mai știu nici un nume/ și atunci scriu pe monument/ Un soldat, un soldat român/ Un soldat, un soldat român/ Un
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
posibilă și exercitarea ei necesită din nou învestire cu har: "Și bolta uriașă a acestui falnic crin/ Pe crucea gurii mele să fie răstignită/ În graiul meu să fie picurat/ Cutremurul și frica fericită./ Între puhoaiele acestui necuprins/ Ce se rostesc departe în tăcere/ sa fiu cu fulgeru-nflorit/ Ce plămădește în deșert putere. Prea bucuros fiind, poetul dărui/ Valul de aur ce-i bătea în vine/ Întâiul nivel de jertfe deveni/ Crucificându-se pe sine". Creația este sacră, poetul oficiază ca
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
la toate trimiterile pe care le-a săpat în mintea noastră ura (sau teama) față de ei. De aceea, cred că sensul tare al eliberării de dușmani (las analiza acestui termen pe mai târziu) îl constituie absența urii (încă nu pot rosti cu convingere: iubirea). Spune-mi ce faci ca să trăiești, ca să-ți spun cum te definești! Slujba este punctul de legătură între a avea și a fi. * Scrisul pe o temă impusă mă obosește și deseori ceea ce rezultă nu prea are
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
o perspectivă universală asupra ființei? Doar prin renunțarea la particular (fie el național, comunitar ori alte forme de individualizare)? Aceste rânduri sunt expresia fugii după eu sau a dorinței de a vedea ce se ascunde în spatele orgoliului de a-l rosti. * Eul propriu este situat între "nu l-aș căuta dacă nu l-aș fi găsit" și "nu l-aș fi găsit dacă nu l-aș fi căutat" ("generându-l", poate, chiar în actul acestei căutări). * Aceste rânduri sunt la fel de banale
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
esențialul este să scrii o carte; acum cred că important este să fii citit, prin citit desemnând în special adecvarea ta la sufletul cititorului, faptul de a-i prezenta ceva în care se regăsește, gestul de a vorbi de tine, rostind ceva din noi. Voi încerca să nu-mi ascund eșecul după faptul de a nu fi înțeles, inadecvarea mea fiind singura cauză. * Tind să dau dreptate viziunii pragmatice: istoria este o continuă desfășurare de sisteme explicative asupra universului, având câștig
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
ceva autentic: dezvăluie o vocație. * Încerc aici o treptată dezvăluire de sens. Asta arată că m-am săturat de presimțiri, de convingeri întemeiate pe posibili. * Invidiez scrisul "firesc" al unor autori care îmi dau impresia că lucrurile nu puteau fi rostite altfel. E un scris ce devine "instituție", modalitate de rostire "oficială", ce creionează puncte de reper pentru existența unei limbi. Am senzația că prin ei limba ajunge la împlinire. Aceasta este forma ideală de patriotism! * Dragostea pentru meleagurile natale, atunci când
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
măsură noțiunile "eficiente", care să atingă problemele importante, și nuanțele. Renumele unui scriitor ține și de gradul adecvărilor sale la umorile contemporanilor. Dacă are șansa să depășească acest prag, va conta mai departe măsura în care el reușește să-și rostească cititorii sau, altfel spus, de gradul în care cititorii se regăsesc în rândurile sale. Miza, așadar, ar fi exprimarea subiectivității universale, dar într-o formă ce reușește să impresioneze fiece subiect. * Ceea ce deseori nu observăm este că Răul se conturează
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
exprimi. Ratarea oricăreia din cele două condamnă fie la monolog, fie la a-ți găsi tovarăși. * Naturalul din noi (în măsura în care el există) este ocultat de modelele culturale. Asta dacă nu vorbim de cultură ca despre un natural al omului. * Ne rostim cu bucurie gândurile de care suntem mândri, într-o firească afirmare de sine, uitând că ceilalți ne urmăresc expunerile cu atenția orientată spre identificarea unor fisuri care să le justifice lor stima de sine. În felul acesta ceea ce este mai
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
cu ei așteptată odată cu moartea, ci dintr-un sentiment de apropiere pe care ți-l dă noua raportare la timp. Diavolul constituie o strălucită invenție a omenirii menită să ascundă momentele de prostie, el fiind scuza ideală pentru proști. De câte ori rostim formula "Și-a băgat Dracul coada!" atunci când ceva nu merge dintr-o lipsă a noastră de cunoaștere?! Însă putem gândi în modalitatea aceasta atunci când avem o intuiție a posibilității lucrului făcut altfel, conștiința unei variante diferite, admiterea faptului că am
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
v-ați atașat de grupul potrivit, e bine să vă amestecați în vorbă ca și cum v-ați pricepe; pentru asta vă recomand să aveți pregătite de acasă câteva replici neutre, care să nu vă angajeze, eventual rețineți și repetați ultimele cuvinte rostite de gospodinele respective. Exemple: aprobați sau dezaprobați din cap, în funcție de mesajul nonverbal al gospodinelor pe care le spionați; vă puteți însoți gesturile de replici convingătoare precum: „Desigur, e grozav“ sau „N-am pomenit așa ceva“. Vă mai sfătuiesc să urmăriți prin
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
două ori o istorie și tot nu prițepe", referindu-se bineînțeles la Trahanache. Personajul este grotesc, îngroșat, trăsăturile fiind amplificate cu ostentație. După "închiderea urnelor", la festivitatea închinată candidatului și condusă de Cațavencu, Dandanache, îndemnat de Zoe și Tipătescu să rostească discursul politic prin care să se adreseze alegătorilor, este incapabil să rostească ceva inteligibil, fluent sau logic, uitând chiar motivul pentru care se afla aici și pentru care luptase (si dăi si luptă, si luptă si dăi") cu atâta sârg
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
Trahanache. Personajul este grotesc, îngroșat, trăsăturile fiind amplificate cu ostentație. După "închiderea urnelor", la festivitatea închinată candidatului și condusă de Cațavencu, Dandanache, îndemnat de Zoe și Tipătescu să rostească discursul politic prin care să se adreseze alegătorilor, este incapabil să rostească ceva inteligibil, fluent sau logic, uitând chiar motivul pentru care se afla aici și pentru care luptase (si dăi si luptă, si luptă si dăi") cu atâta sârg: "în sănătatea alegătorilor...care au probat patriotism și mi-au acordat (nu
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
morții, văzând în moarte o lege a firii, o trecere firească în elementele naturii veșnice. Ciobanul moldovean dovedește că dispune de o extraordinară capacitate de înțelegere și pătrundere în tainele existenței umane, exprimându-și indirect o profundă dragoste de viață. Rostind ultima dorință testamentară, baciul o roagă pe mioară să păstreze secretul morții pentru mama sa, vrând s-o cruțe de o mare durere sufletească. Este în acest gest o dovadă copleșitoare a respectului filial dus până la venerație și manifestat printr-
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
naționale. Voi pregăti cu minuțiozitate, pentru a nu rămâne nimic neîndeplinit, neprevăzut, nehotărât, În urma mea. Și cum vreau să cred că voi avea mintea Întreagă În pragul marelui meu drum, când ultimul cuvânt pe care sper că Îl voi putea rosti, cu o adâncă smerenie, va fi mulțumesc. Să-ți fie sfârșitul binecuvântat și nu mă uita”. Aici se Încheie corespondența lui G. D. către cel mai apropiat prieten al său, În care Îi relatează intenția, pregătirea și actul morții. Această
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
de vînt. încolo nici un zgomot nu despica tăcerea prin care însuși zgomotul pașilor mei pierea, ca zgomotul impalpabil al unei ființe nemateriale. Și revenindu-mi gîndul tors o seară întreagă în taciturnia unei visări de izolat, nu-mi auzii cuvîntul rostit cu glas tare și căruia cineva îi răspunse răspicat în auzul meu: «Nu-i adevărat»”.1) „Bucata” lui Bacovia: „Enervat de această lungă agonie a unui veac suspect; umilit, mai mult ca totdeauna, de ironica reflexiune a unui poet din
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cultural-socială a Fundațiilor Culturale Regale, despre însemnătatea Restaurației etc., omagiind personalitatea regelui. Bacovia (care rămăsese cu gîndul la pomelnicul de la începutul mesei - n. m.), în tot timpul cît a vorbit D.Mareș, aprinzînd lumînarea înfiptă în colăcelul din fața sa, a rostit în surdină, sacadat, «Veșnica lui pomenire!» La plecare, șeful de secție Gheorghe Antohi, care îl fixase cu privirea fără întrerupere, m-a întrebat: -Cine-i nebărbieritul și posomorîtul ăla care a stat lîngă dvoastră și care tot timpul cît a vorbit
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de jandarmi a fost trecut Anghelov! - n. aut.). Bulgarii și rușii sînt bolșevici, și noi avem ordine să-i prindem pe toți bolșevicii și să-i trimitem acolo unde să li se cînte și lor «Veșnica pomenire!». -Dacă Bacovia a rostit «Veșnica pomenire!» n-a făcut-o pentru că ar fi bulgar și bolșevic. Dînsul fiind o fire duioasă și sentimentală, a fost pătruns de rostirea cîntării «Veșnica lui pomenire!» de la începutul mesei, apoi cam toropit de vinul așa bun, servit de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]