19,447 matches
-
două căsătorii dau naștere la diverse probleme majore în cursul anilor. Făcuse mai multe controale ginecologice și șapte medici îi spuseseră că nu va mai putea avea vreodată copii, având un uter infantil și R.H. negativ. În acel moment toate simțurile se amestecară cu un sentiment de răsculare în interiorul ei. Nici o furtună nu ar fi putut face atătea ravagii în acel moment. Îi atinsese o coardă sensibilă, știută numai de ea, iar acum ar fi vrut să își deschidă sufletul dar
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Dacă cineva i-ar fi zis acest lucru, cu siguranță nu l-ar fi crezut. Capul îi era greu ca o putină cu borș tulbure în plină fermentație. Acest întreg calvar era ascuns în ea, îl trăia fizic, prin toate simțurile ei. Dacă cineva cu mintea netulburată ca a ei în acea nefastă perioadă ar medita asupra acestui episod din viața ei, ar recunoaște cu adevărat că există o lumină în ea cu dorințe fără margini, cu puterea de a se
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
platou din sticlă sau sunt ca o floare care se scutură la primul vânt. Carlina oftă adânc și îi mulțumi Creatorului că îi ascultase rugăciunile și îi dăduse un prunc așa cum și-l dorise. Alin era de mic posesorul unui simț al afacerilor. Era sigur pe el încât credea că întreaga lume îi va fi la degetul cel mic. Impulsiv și cu tupeu din belșug părea că are toată lumea în buzunar. Era ca un pește viu, ca un mercur greu de
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
să nu se răzgândească, se urcă în tren și se duse direct la un geam pe care-l deschise suficient de mult încât să poată vedea afară. În timp ce văzul îi acaparase toată atenția devorând imagini ar fi vrut ca toate simțurile să-i înceteze a mai funcționa. Din tren, observă pomii ce se înălțau majestuos și drepți ce semănau cu niște santinele. Ramurile lor stăteau ascuțite în bătaia vântului care adia ușor. Era o adiere de primăvară ce-i amintea de
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
locul unde te-ai născut și crezi că te vei întoarce bogată fără să plătești vreun preț?!”. Suliți reci și mici îi străpungeau fără cruțare ceafa, le simțea în tot corpul ei încercat cu loviturile vieții. Pentru o clipa, toate simțurile incetară să mai funcționeze. Ochii i se umeziseră, dar nu plânse. În străfundul sufletului se auzi un geamăt, iar ea îl ignora încercând să-și continuie drumul. Închipuiți-vă dragi cititori că vă aflați întro țară străină, pentru prima oară
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
în capul ei. Trecuse de mult de patruzeci de ani, cu ce preț avea să treacă toți anii ce-i rămăsese de parcurs? Numai Dumnezeu știa ce plan avea cu ea. Se lăsă în cele din urmă o tăcere interioară, simțurile încetase să mai lucreze, iar ochii i se inchiseseră de oboseală. În străfundul lor i se arătau diferite imagini clare, iar altele neclare care se perindau ca niște fantasme ale nopții. Apoi, dintr-o dată totul se limpezise. Adormise. Dimineața era
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
tot timpul, iar privirea îi devenea amenințătoare și ascundea multe în ea. După o clipă, Alin se înfierbântă și mai mult în urma discuției, apoi pur și simplu si cu modestie prefăcută nu o mai luă în seamă. Un al șaselea simț pe care îl poseda din plin parcă îi spunea: ,, O casă goală fără mamă are ceva care te doare. Parcă e un ceas fără cadran. De ce oare când am putea să ne trăim viața ca-ntr-un Paradis cu flori
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
de a mai sta de vorbă cu el, așa cum o făcuse de atâtea ori. Dar cine s-o mai audă? Un demon al naibii de urât și viclean îl făcuse să se rupă de realitate, astupându-i urechile și oprindu-i toate simțurile, toată energia, blocându-i toți centrii energetici. Îl desprinse ușor de viața de care fusese agățat ca orice pământean în modul cel mai serios și de implicarea permanentă în toate problemele vieții. Acum își luase adio de la viață lăsând în urma
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
noi ca un felinar aprins. Amintirile copilăriei sunt ca o energie pozitivă care te pune în mișcare. Ea își amintea de zgomotul puternic al jocurilor, al zecilor de mii de voci ale naturii, de gingășia și frumusețea florilor, de toate simțurile și trăirile. Strălucirea și frumusețea copilăriei ne luminează și ne împodobește simțurile. E ca un secret al fericirii noastre chiar și atunci când trăim în umbra unei lumi bolnave, ne învață să descoperim liniștea în viața plină de bucurii și voioșie
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
care te pune în mișcare. Ea își amintea de zgomotul puternic al jocurilor, al zecilor de mii de voci ale naturii, de gingășia și frumusețea florilor, de toate simțurile și trăirile. Strălucirea și frumusețea copilăriei ne luminează și ne împodobește simțurile. E ca un secret al fericirii noastre chiar și atunci când trăim în umbra unei lumi bolnave, ne învață să descoperim liniștea în viața plină de bucurii și voioșie. Ea are legile ei oferindu-ne mai mult curaj și speranță. Dimineața
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
să-l primești cu toată dragostea, sa-i zâmbești chiar și atunci când sufletul îți plânge, să te uiți într-o oglindă să vezi cum arăți, să-ți aranjezi ținuta, iar casa să-ți fie ca o farmacie, să ai bunul simț și cei șapte ani de acasă.” Își aminti cum taică-său îi spusese: „Când privești un copac îl vezi înalt și drept, iar când bate vântul el își apleacă vârfurile în toate direcțiile arătându-ne câtă flexibilitate are și câtă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
acest context pierdea uneori șirul calendarului, iar obrajii deveneau uneori palizi și trași. Când i se lipeau ochii de oboseală îi clătea cu apă rece, iar lucrul aceste îl făcea de câte ori era nevoie. Privea prin ochii minții, folosea al șaselea simț și își punea în mișcare toate posibilitățile necesare unui profit existențial. Viața o privea ca pe o lumină divină fără să-i privească și latura întunecată. De multe ori anotimpul îi părea același, dar știa cu siguranță ce anotimp era
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
și cerul și pământul participă la bucuria lui, însă Carlinei i se păru că ochii lui albaștri erau amari și plini de o timiditate care ascundea mai multe decât lăsa să se vadă. Un freamăt de bucurie îi trezise toate simțurile când îl auzise zicând: - N-am tremurat niciodată în fața unei femei ca acum. Nu știu ce mi se întâmplă. De când te-am văzut mă simt ca un boxer când câștigă o competiție la ultima numărătoare. Carlina, la rândul ei, se gândi să
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
am pe nimeni în familie să-i placă alcoolul. - Eu vreau să beau totuși ceva tare. De exemplu un coniac cu Coca-Cola. - Băuturile alcoolice sunt niște dușmani ai omenirii, în unele cazuri. Sunt parșive și foarte subtile când îți cuprind simțurile. Dintr-o privire rapidă, Carlina prevedea cele mai negre consecințe cu acest personaj. Blondul băuse băutura lui preferată, iar ea achită presupusa datorie. Nemaigăsind în acel moment alt subiect de discutat, ea se scuză după care se retrase. Fără a
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
lui, împins de dorință, începu să bea primul pahar după care și-l turnă pe al doilea așezându-se cât mai aproape de ea. Carlina stătea pe un colț de canapea, gânditoare, strângând la piept o pernuță. Lăsase șampania nebăută, iar simțurile încetară să-i mai funcționeze la parametri normali. Leon o luase prin surprindere, o strânse ușor la piept, având intenția să o sărute când un fulger însoțit urmat de un tunet, zgudui toate geamurile hotelului. Acum nu se putea vedea
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
până dincolo pe teritoriul străin. Dinții le clănțăneau ca un burghiu în plină funcțiune, riscând ca la un moment dat să-și piardă hainele. Acele ghețarilor de pe râu le furnicau tot corpul, aducându-i aproape de inconștiență, blocându-le aproape toate simțurile. Unul dintre ei, sleit vizibil de putere și de frig dădea semne de disperare, mormăind ceva printre dinți, ceva ce nu se putea înțelege. Alin murea de nerăbdare să ajungă dincolo de fâșia interzisă. Când ajunseseră acolo, ochii lor înguști aruncau
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
echipă. E o faptă măreață, e un adevăr. Ascultă-ți inima și spune-mi dacă simți o atracție pentru mine. Te rog! - Nu fi așa grăbit. Lasă-mi timp să mă gâdesc. E o chestiune care ține și de bunul simț. Abia ne-am cunoscut și gata, ne și agățăm unul de gâtul celuilalt. - N-am prejudecăți. Și n-am nevoie de anumite reguli. Vreau doar să fim noi doi împreună. Înțelegi? Pe măsură ce ideea încolțea, aerul din încăpere se umplea cu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Am mai multă putere și nu obosesc. Nicky se îmbrăcă repede și ieși pe ușă afară lăsând-o nedumerită de atitudinea lui. La rândul ei își aplică o terapie proprie. Își făcu un duș alternativ pentru a-și liniști toate simțurile. Își dădu seama singură că nu putea să intervină între părinții ei. Era drept că era geloasă și egoistă, disprețuind legătura lor de suflet cu alte persoane. Lăsă gândurile să cutreiere nestingherite, întrebându-se din ce sunt unii oameni creați
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
zi, mai devreme sau mai târziu, părinții ei își vor găsi un nou început. Era un vis și nevinovate iluzii de copil. Se spune că cei care iubesc cu sufletul au o filozofie a lor. Se manifestă printr-un puternic simț al izolării față de ceilalți și uneori le place să se retragă în singurătate. Victoria nu avea nici un motiv să se refugieze și nici să poarte pică. Își dădu seama cu timpul de felul în care stăteau lucrurile și se mulțumi
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
care chestionează cu echilibru și profesionalism rolul jucat de Radio Europa Liberă între 1977 și 1989. în restul plutonului (trei titluri uitabile) este un dezastru fără nuanțe, cu excepția îngerului necesar, lungmetrajul de debut al cuadragenarului Gheorghe Preda, care amestecă un simț vizual remarcabil cu un scenariu ridicol. Trei topuri Topul meu al celor mai bune 10 filme românești pînă în 1989 : 1. Reconstituirea (Lucian Pintilie) ; 2. Pădurea spânzuraților (Liviu Ciulei) ; 3. Probă de microfon (Mircea Daneliuc) ; 4. Secvențe (Alexandru Tatos) ; 5
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
ei la ”cald” de la Cannes !), fie că încearcă în mod voluntar să ne inducă în eroare, punând flou acolo unde ar trebui să fie șarf ! Scuzați-mă, am poate o naivitate de novice în această chestiune sau, într-adevăr, un simț hiperdezvoltat și probabil nevrotic al ordinii , dar nu cred că mai trebuie adăugată confuzie la lumea și așa prea confuză în care trăim... Nu cred că trebuie pactizat cu cei care provoacă sau întrețin această confuzie ! Nu pot să mă
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
să povestească fluid, fără sincope această mică istorie de familie care se varsă la un moment dat în istoria mare, aceea pe care o cunoaștem cu toții. Este un film făcut cu mână sigură, ochi exersat în a decupa cinematografic și simț remarcabil pentru detaliul dramatic (vezi imaginea repetitivă a vaporului). Foarte important, cei doi protagoniști micuțul Timotei Duma și tânăra Dorotheea Petre sunt personaje charismatice, care ”duc” filmul. Dar unde îl duc este mai puțin evident... Ar fi putut să fie
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
este aceea din titlul filmului. Intră în scenă domnul Bebe, care poate să rezolve situația și chiar o rezolvă, dar nu înainte să pretindă (dată fiind depășirea sarcinii) plata în natură... Ce e mai bun în filmul lui Mungiu (un simț perfect al realității, jocul impecabil al actorilor, ritmul de du-te-vino care va deveni în scurt timp cu sufletul la gură) se oferă încă de la primele cadre (excelent lucrate de Oleg Mutu). Suntem așadar într-un thriller rupt din viață thriller
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
interviu în seara dinainte, mi se propusese să intru în direct chiar în minutele în care ar fi trebuit să urc în tren !), mobilul a sunat încontinuu... De ce nu l-ai închis ? , m-au întrebat prietenii de la Paris, oameni cu simț practic și mult umor. Pentru că promisesem să intru în câteva directuri, le-am răspuns eu rușinat. Numai că, în afară de directuri, mai intram și în tuneluri, așa că a fost un coșmar. Și totuși, cum naiba să mă plâng ! ? Am multe păcate
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
vânturilor potrivnice (și n-au fost puține) au susținut Patul conjugal încă de la premieră. Tip incomod, zbârlit uneori, cu motive bine întemeiate (vezi ”vântul de Libertate” !) contra criticii, Daneliuc plătește cu prețul unor cronici defavorabile o personalitate tăioasă și un simț al replicii ascuțite care se regăsesc, din fericire, și în filmele sale. Ca orice mare orgolios (dar care creator, vorba aia, nu e ?), nici Daneliuc nu e scutit de tămâieri interesante sau, la antipod, de „raderiș acerbe (și nemeritate) ; și
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]