17,527 matches
-
avea să amintească de stilul vechilor case românești, stil cunoscut sub denumirea de neoromânesc. Casa servit drept locuință familiei Oprea Soare, până în 1945, când casa a fost rechiziționată de către Partidul Socialist. În martie 2008, casa reintră în posesia moștenitorilor imobilului. Arhitectul monumentelor de cultură declarate prin Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1160 din anul 1955 - publicată de Academia R.P.R. - precum „Arcul de Triumf, Palatul Băncii de Investiții din București, Palatul Ministerului Construcțiilor, Palatul Administrativ Craiova” , Petre Antonescu face din Casa Oprea
Hanu’ Berarilor () [Corola-website/Science/332862_a_334191]
-
1160 din anul 1955 - publicată de Academia R.P.R. - precum „Arcul de Triumf, Palatul Băncii de Investiții din București, Palatul Ministerului Construcțiilor, Palatul Administrativ Craiova” , Petre Antonescu face din Casa Oprea Soare din București un edificiu somptuos, pomenit și apreciat de arhitecții contemporani. Datorită deosebitei valori arhitectonice și peisagistice, încă din anul 1955 imobilul a fost inclus în lista monumentelor istorice unde se află și în present, trecând de la poziția 282, inițială, la poziția 1715, pe care se află în prezent (Cod
Hanu’ Berarilor () [Corola-website/Science/332862_a_334191]
-
deosebitei valori arhitectonice și peisagistice, încă din anul 1955 imobilul a fost inclus în lista monumentelor istorice unde se află și în present, trecând de la poziția 282, inițială, la poziția 1715, pe care se află în prezent (Cod LMI = B-II-m-A-18000). Arhitecții Maria Cotescu și Dinu Antonescu consemnau faptul că „autorul s-a inspirat din ceea ce a putut considera pe atunci ca valabil pentru a fi păstrat sau adoptat în tradiția pământeană a acestei arte, (...) prin cele câteva exemple luate în mod
Hanu’ Berarilor () [Corola-website/Science/332862_a_334191]
-
brută de Bușteni. Întinderea și forma terenului a permis o plantație destul de importantă pentru punerea în valoare a unei arhitecturi care cere o asemenea încadrare.” Alex Lepadatu, Ministru al Culturii în guvernul Vintilă I.C. Brătianu, spunea într-o conferință pentru arhitecții români despre Casa Oprea Soarea că se înscrie în lista de „clădiri private, particulare, prin care au dovedit că se poate prea bine crea o arhitectură civilă cu caracter național care să satisfacă în totul cerințele vieții moderne: lumină, igienă
Hanu’ Berarilor () [Corola-website/Science/332862_a_334191]
-
le polveri"), partea dinspre est a clădirii a suferit pagube considerabile așa că a trebuit să fie demolată. Reconstrucția a durat până în 1449. În 1579, în locul "caxa du canevo" a început construirea "teza longa de la Tana", după un proiect realizat de arhitectul Antonio da Ponte, deja celebru pentru realizarea podului Rialto, chiar dacă a trebuit să țină cont de observațiile nobilului Marcantonio Barbaro, expert arhitect, prietenul lui Andrea Palladio și senator influent, proveditore al Arsenalului între 1583 și 1585. El a exprimat îndoieli
Rio della Tana () [Corola-website/Science/333545_a_334874]
-
În 1579, în locul "caxa du canevo" a început construirea "teza longa de la Tana", după un proiect realizat de arhitectul Antonio da Ponte, deja celebru pentru realizarea podului Rialto, chiar dacă a trebuit să țină cont de observațiile nobilului Marcantonio Barbaro, expert arhitect, prietenul lui Andrea Palladio și senator influent, proveditore al Arsenalului între 1583 și 1585. El a exprimat îndoieli cu privire la luminozitatea interioară a clădirii și la costul estimat de realizare a bolților ce acopereau navele, iar Senatul a aprobat modificarea proiectului
Rio della Tana () [Corola-website/Science/333545_a_334874]
-
(în ) este o clădire mică, , care se află la baza campanilei din piața San Marco a orașului italian Veneția. a fost construită după proiectul arhitectului Jacopo Sansovino, între 1537 și 1549 pentru a înlocui o clădire mai veche, ce data probabil din secolul al XIV-lea. Fațada conține trei arcade între coloanele cărora, în patru nișe, sunt amplasate statui de bronz sculptate de Sansovino, reprezentând
Loggetta () [Corola-website/Science/333552_a_334881]
-
Gentile Bellini "Procesiunea în Piață Sân Marco") și destinată a adăposti locuințele procuratorilor din "citra", cei mai mari magistrați. Aceasta, deteriorată parțial de incendiul de la începutul secolului al XVI-lea, a fost demolată și reconstruită după un proiect al unui arhitect necunoscut, fiind vehiculate numele lui Mauro Codussi, Giovanni Celestro și Scarpagnino. Lucrarea a fost încredințată în 1517 lui Guglielmo dei Grigi și Bartolomeo Bon cel Tânăr și a fost finalizată în 1538, aparent cu ajutorul lui Jacopo Sansovino. În partea superioară
Procurațiile () [Corola-website/Science/333567_a_334896]
-
de consilieri (de la 317 în 1264 la 1017 în 1311) și, prin urmare, a necesitat transferul Maggior Consiglio în jurul anului 1301 în Sala Senatului. În 1309, imediat după aceasta restructurare ai cărei autori ar fi putut fi Pietro Basejo sau arhitectul Montagnana, citat de Sansovino și de Temanza sală s-a dovedit prea mică și s-a deschis un șantier în aripa de sud, care a fost imediat demolată și apoi restaurată în 1340. Prosperitatea economică din timpul dogelui Giovanni Soranzo
Palatul Dogilor din Veneția () [Corola-website/Science/333578_a_334907]
-
de proporții a izbucnit la 20 decembrie 1577 în Sala dello Scrutinio: au fost distruse mai multe opere de artă, iar acoperișul de plumb s-a topit. După ce diferitele instituții guvernamentale au trebuit să-și găasească un nou sediu, cei mai multi arhitecți chestionați, printre care Palladio, Francesco Sansovino și Rusconi, au evidențiat probleme structurale dificile, în principal pe colțul dinspre Ponte della Paglia. Opiniile contradictorii au dus la o restructurare ce a durat patru ani și a constat în înlocuirea unor structuri
Palatul Dogilor din Veneția () [Corola-website/Science/333578_a_334907]
-
acest prilej, pereții interiori sunt împodobiți cu o pictură nouă, în stil realist, occidental, datorată lui Carol Pop de Szathmary. Este unicul ansamblu murală de pictură religioasă păstrat de la acest maestru al artelor dinainte de Unire. Se păstrează contractele dintre ctitor, arhitect, constructor (Atanase dulgher) și pictori (Ioan, Mincu și Costache, influențați de pictorul italian Giuliani). 1847 Martie 23 - Focul cel mare avariază biserica (aoperișul și o parte din interior), fiind necesară reconstrucția/refacerea. 1847-1852 - se desfășoară refacerea bisericii, sub privegherea Episcopului
Biserica Sfântul Dumitru - Poștă () [Corola-website/Science/333597_a_334926]
-
în anul 1716 intră în posesia iezuiților. În anul 1766 vechea biserică gotică este demolată, iar în anul 1773 preotul Ignatius Wagenseil cere sprijinul împărătesei Maria Tereza pentru reconstruirea bisericii. Lucrările au început oficial la 3 iunie 1776, sub coordonarea arhitectului Karl Joseph Lamasch ce avea ca plan proiectarea unei biserici în stil baroc. Pe data de 29 septembrie 1782 noua biserică a fost sfințită de către Ignațiu Batthyány, episcopul Transilvaniei.Cu toate acestea lucrările s-au încheiat abia în anul 1787
Biserica Romano-Catolică Sf. Petru și Pavel din Brașov () [Corola-website/Science/333628_a_334957]
-
au dat reprezentații trupa Fani-Tardini din Galați (1876), trupa Pechea Alexandrescu din Iași, (1880), iar mai tarziu trupa Teatrului Național din București, în frunte cu Aristizza Romanescu și Iancu Brezeanu. Clădirea Teatrului Tineretului a fost construită între anii 1929-1947 (proiectant arhitect F.E. Droz, antrepriza Carol Zâne). Petru Lalu, G. Măcărescu și N. Ioaniu, intelectuali și primari ai orașului, au fost autorii proiectului de construire a „Teatrului Național din Piatră Neamț”. După alte surse, construcția Teatrului Național, astăzi Teatrul Tineretului, a fost
Teatrul Tineretului din Piatra Neamț () [Corola-website/Science/333693_a_335022]
-
Măcărescu și N. Ioaniu, intelectuali și primari ai orașului, au fost autorii proiectului de construire a „Teatrului Național din Piatră Neamț”. După alte surse, construcția Teatrului Național, astăzi Teatrul Tineretului, a fost începută în 1930 și l-a avut ca arhitect pe Roger H. Bolomey (născut la Broșteni, dintr-o familie de origine elvețiană) și același antreprenor, Carol Zâne . Inaugurarea noului edificiu va avea loc la 24 octombrie 1942. La început clădirea a fost închiriată, prin licitație, Cooperativei Muncă și apoi
Teatrul Tineretului din Piatra Neamț () [Corola-website/Science/333693_a_335022]
-
de șah, sau cadrilat, sau ortogonal, este, în urbanism, un tip de organizare a orașului în care străzile sunt rectilinii și se întretaie în unghi drept, creând insule de formă pătrată sau dreptunghiulară. Adjectivul "hippodamic" este un derivat al numelui arhitectului antic grec Hippodamos, considerat ca unul dintre părinții urbanismului și ale cărui planuri de amenajare erau caracterizate prin străzi rectilinii și largi care se întretaie în unghi drept. Calificativul "milesian" provine de la orașul de naștere a lui Hippodamos, Milet. Denumirea
Plan hippodamic () [Corola-website/Science/333753_a_335082]
-
este un monument istoric și de arhitectură situat în B-dul Nicolae Bălcescu din București. Lăcașul de cult servește drept sediu al Parohiei Romano-Catolice "Preasfântul Mântuitor" din Arhiepiscopia Romano-Catolică de București. Biserica Italiană a fost construită între anii 1915-1916 după planurile arhitecților Mario Stoppa și Giuseppe Tiraboschi. Comunitatea italiană din București, după ce s-a anunțat soșirea unui preot italian în capitală, s-a hotărât să construiască o biserică proprie cu sprijinul Ambasadorului Regatului Italiei la București, Baronul Carlo Fasciotti. Stilul construcției este
Biserica italiană din București () [Corola-website/Science/333773_a_335102]
-
de emițătorul radioului care avea o putere de 2 Kw. În scurt timp, sediul s-a mutat în turnul Primăriei Sectorului 1 din Bd. Banu Manta și pentru că echipa trebuia să trăiască, manageriatul și partea economică au fost preluate de arhitectul Virgil Ruta și el legat de Club A, unde fusese director în anii ‘80 și de actrița Valeria Sitaru. Prima aprobare pentru emisie a fost dată de către, premierul de atunci, Petre Roman. Echipa Radio Nova 22 s-a întărit prin
Radio Nova 22 () [Corola-website/Science/333781_a_335110]
-
a fost emisă teoria sfericității Pământului. Această teorie a fost explicată mai târziu de Aristotel, elev al lui Platon, prin vestitul exemplu al dispariției la orizont a catargului unei corăbii. Hippodam din Milet (498 î.Hr. - 408 î.Hr.) a fost un arhitect grec, urbanist, fizician, matematician și filozof. A fost primul teoretician al arhitecturii și urbanist din școala pitagoreană, care a pus bazele orașului în dimensiuni regulate ("Campus Initialis"). Se pare că primul său oraș model a fost Pireu. Este considerat "„tatăl
Istoria geodeziei () [Corola-website/Science/333025_a_334354]
-
El văzuse atunci ruinele unei mici capele și și-a dorit să o achiziționeze pentru a o repara și transformă în loc de odihnă. În anul 1895 medicul suedez a cumpărat vechea capelă, care se află în ruine. a fost construită fără arhitecți profesioniști după principiul «cât mai mult aer și cât mai mult soare posibil». În timpul lucrărilor de restaurare au fost descoperite vestigiile unei vile române; acestea au fost înglobate în noua construcție, iar numeroase vestigii arheologice au decorat clădirea și grădinile
Villa San Michele () [Corola-website/Science/333131_a_334460]
-
bacalaureatul de la finalul clasei a cincea a Școlii gimnaziale din Belgrad, ea trece de examenul de admitere la Facultatea de Inginerie din Belgrad, iar în anul următor intra la Școala de Arhitectură din Alger (Algeria), unde își obține diplomă de arhitect în anul 1968. În paralel, studiază urbanismul la Institutul de Urbanism de la Universitatea din Alger și, în același an 1968, își ia diplomă în urbanism. După absolvire, lucrează pentru ECOTEC (Alger), alături de echipa arhitectului Oscar Niemeyer. În 1970, se mută
Ksenia Milicevic () [Corola-website/Science/333143_a_334472]
-
Algeria), unde își obține diplomă de arhitect în anul 1968. În paralel, studiază urbanismul la Institutul de Urbanism de la Universitatea din Alger și, în același an 1968, își ia diplomă în urbanism. După absolvire, lucrează pentru ECOTEC (Alger), alături de echipa arhitectului Oscar Niemeyer. În 1970, se mută în Argentina și lucrează ca arhitect pentru S. M. din Tucuman, în partea de nord a țarii. Se înscrie la Secția de Arte Plastice a Universității din Tucuman, pe care o absolvă în anul 1975
Ksenia Milicevic () [Corola-website/Science/333143_a_334472]
-
studiază urbanismul la Institutul de Urbanism de la Universitatea din Alger și, în același an 1968, își ia diplomă în urbanism. După absolvire, lucrează pentru ECOTEC (Alger), alături de echipa arhitectului Oscar Niemeyer. În 1970, se mută în Argentina și lucrează ca arhitect pentru S. M. din Tucuman, în partea de nord a țarii. Se înscrie la Secția de Arte Plastice a Universității din Tucuman, pe care o absolvă în anul 1975. Prima sa expoziție solo are loc în anul 1970 la S. M. în
Ksenia Milicevic () [Corola-website/Science/333143_a_334472]
-
1959, realizează inventarul plantelor decorative lemnoase din Iași și din împrejurimi, extinzând în următorii ani cercetarea asupra tuturor plantelor din Moldova. Leocov a coordonat primul plan istoric de regularizare a albiei râului Bahlui, alături de viitorul profesor Laurențiu Palade și de arhitectul-șef al orașului, Veisa. Realizarea sa cea mai notabilă este dezvoltarea, pe actualul amplasament din dealul Copoului, a Grădinii Botanice din Iași. Leocov a preluat, neremunerat, funcția de director în anul 1973: ""Mi-au spus că au nevoie de mine
Mandache Leocov () [Corola-website/Science/333275_a_334604]
-
Napoli) și Portici (de pe pantele Vezuviului). Palatul se află pe locul unei clădiri mai vechi, în care a locuit fostul vicerege Don Pedro de Toledo, marchiz de Villafranca. Construcția actualei clădiri a fost începută în secolul al XVII-lea de către arhitectul Domenico Fontana. Palatul era destinat a-l găzdui pe regele Filip al III-lea al Spaniei cu prilejul unei vizite care nu a mai fost efectuată în această parte a împărăției lui, în schimb l-a adăpostit inițial pe viceregele
Palatul Regal din Napoli () [Corola-website/Science/333266_a_334595]
-
urmă să părăsească România. Ea a renunțat la Palatul Regal din Mamaia și la alte proprietăți din România în schimbul achiziționării de către statul român pe numele ei al Vilei Sparta din Florența. Clădirea a fost construită în perioada 1923-1926, după planurile arhitectului Mario Stoppa.
Fosta vilă regală din Mamaia () [Corola-website/Science/333295_a_334624]