19,141 matches
-
târziu, Lituania primește un ultimatum din partea ministrului de externe nazist Joachim von Ribbentrop prin care se cerea cedarea regiunii Klaipėda Germaniei. Din nou Lituania este nevoită să cedeze, astfel că la 22 martie 1939 portul Memel (Klaipėda) revine Germaniei, ceea ce declanșează o puternică criză politică, iar Smetona este obligat să formaze un nou guvern, care, pentru prima dată după 1926, includea și membrii ai opoziției. Pierderea acestei regiuni reprezintă o substanțială pierdere economică și Lituania intră în sfera de influență a
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
(n. 25 iulie 1894, Obljaj, Bosnia - d. 28 aprilie 1918, Theresienstadt) a fost un sârb membru al Mâinii Negre și responsabilul pentru asasinarea arhiducelui Francisc Ferdinand, eveniment care a declanșat Primul Război Mondial. Născut în Bosnia sârbească într-o familie de țărani, Princip a fost cooptat într-o societate secretă sârbească numită Mâna Neagră, cunoscută și ca „Ujedinjenje ili Smrt” ("Uniune sau Moarte"). Societatea urmărea distrugerea influenței Imperiului Austro-Ungar în
Gavrilo Princip () [Corola-website/Science/304595_a_305924]
-
născut în 25 iulie, și a respins argumentația procurorilor. Princip a întreprins în închisoarea Theresienstadt mai multe tentative de suicid, ceea ce a dus la amputarea unei mâini. A murit în spitalul închisorii, bolnav de tuberculoză. Crima săvârșită de Princip a declanșat Primul Război Mondial.
Gavrilo Princip () [Corola-website/Science/304595_a_305924]
-
Arhidiecezei de București. Episcopul Joseph Schubert reprezintă în istoria Bisericii locale un exemplu de credință, de atașament și trăire creștină, un anumit tip de comportament pastoral, de noncompromis, și un anumit sistem de valori. Rămâne o victimă a represiunii anticatolice declanșată de regimul comunist.
Joseph Schubert () [Corola-website/Science/304608_a_305937]
-
Uniunii Sovietice sau unora dintre inițiativele sale politice. Chiar dacă formele lor de guvernământ pot fi similare, ele erau complet suverane față de URSS și mențineau cu aceasta numai anumite legături formale. Relațiile bilaterale erau uneori foarte tensionate, până la punctul de a declanșa conflicte armate. Ruptura chino-sovietică a dus la o fractură importantă în așa numita mișcare internațională comunistă, atunci când Republica Populară Chineză s-a îndepărtat de linia politică a așa-zisului Imperiu Sovietic. Înainte de ruptura de la sfârșitul deceniului al șaselea, Republica Populară
Imperiul Sovietic () [Corola-website/Science/304606_a_305935]
-
lucruri era speculată de propaganda legionară. La toate acestea a contribuit și scandalul legat de " Afacerea Škoda", care a compromis guvernarea Partidului Național-Țărănesc, ca și pe liderii săi, în frunte cu Iuliu Maniu, împotriva căruia, în martie 1933 s-a declanșat o uriașă campanie mediatică. Mișcarea Legionară provoca temeri la Paris, nu numai prin acuzele la adresa politicii economice aplicate în România, ci și prin faptul că era văzută ca principalul agent al politicii naziste în România. Ascensiunea politică, economică și militară
Nicadori () [Corola-website/Science/304640_a_305969]
-
Iacobești și bogata bibliotecă a familiei Popovici din Vatra Dornei. Tot ca o acțiune de binefacere, în 1879 în Cernăuți se înființase Școala catolică episcopală “Isahachian” pen-tru orfanii din Bucovina, Basarabia și Galiția. Cînd, în 1895-1896, sultanul Abdul Hamid a declanșat masacrarea armenilor din Imperiul Otoman, cavalerul Varteres von Pruncu, conducătorul coloniei din Cernăuți, locțiitor de primar și membru în Consiliul orășenesc, s-a adresat împăratului Austro-Ungariei, rugîndu-l să expedieze ajutoare pentru supraviețuitori. Alte personalități armene care au devenit funcționari înalți
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
nu numai în România, ci în toate țările foste aliate cu Germania și care au ajuns sub influența sovietică în urma Tratatului de la Ialta din 1945. Aceste deportări pot fi considerate printre altele și drept o răzbunare împotriva celora care au declanșat dezastruosul război. Ele au încălcat însă dreptul internațional. În timp ce prin Procesele de la Nürnberg organizate de Aliați în 1945-1946, capii puterii naziste au fost condamnați la închisoare sau chiar la moarte, unul din principalele capete de acuzare fiind deportarea populației civile
Deportarea germanilor din România în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/304659_a_305988]
-
noi cereri greu de satisfăcut de autoritățile centrale, astfel încât Hitler să poată să aibă justificarea intervenției în conflict. Imediat după "Anschluss" (absorbirea Austriei în Al treilea Reich) din martie 1938, Hitler s-a autoproclamat apărătorul etnicilor germani trăitori în Cehoslovacia, declanșând "Criza Sudeților". Naziștii, împreună cu aliații lor germani din Sudeți, cereau încorporarea regiunii în Germania Nazistă, pentru a-i salva de opresiune pe germanii cehoslovaci. În vreme ce guvernul cehoslocac a hotărât mobilizarea armatei, puterile apusene au făcut presiuni asupra autorităților de la Praga
Sudetenland () [Corola-website/Science/304647_a_305976]
-
Reichsstatthalter" (1 mai 1939-4 mai 1945). Sudetenland era formată din trei districte: Eger (capitala la Karlsbad), Aussig (Aussig) și Troppau (Troppau). La scurtă vreme după anexare, a început persecutarea evreilor care locuiau în Sudetenland. După numai câteva săptămâni a fost declanșat marele pogrom "Kristallnacht". La fel ca și în restul Germaniei, cele mai multe sinagogi au fost incendiate, iar mulți evrei au fost trimiși în lagăre de concentrare. În anii care au urmat, ocupanții au transportat în lagărele morții peste 300.000 de
Sudetenland () [Corola-website/Science/304647_a_305976]
-
zona mai înainte amintită și din alte ținuturi ale Prusiei în 1944 și1945. Evacuarea a început sub amenințarea ofensivei sovietice. ea a fost completată conform deciziilor luate la Potsdam în legătură cu expulzarea germanilor din afara teritoriilor Germaniei postbelice. Armata Uniunii Sovietice a declanșat ofensiva în Prusia Răsăriteană în octombrie 1944, dar după două săptămâni a fost întreruptă temporar. Sovieticii de sub comanda lui Ivan Cerniakovski au reluat ofensiva pe 13 ianuarie 1945. Acest atac a fost încununat de succes. După aceea, Ministerul German al
Evacuarea Prusiei Răsăritene () [Corola-website/Science/304657_a_305986]
-
rostit celebra frază a discursului în ciuda obiecțiunilor Departamentului de Stat și ale Consiliului Securității Naționale. Pe 18 octombrie 1989, liderul est-german Erich Honecker a demisionat, iar pe 9 noiembrie, noile autorități est-germane au simplificat procedurile de călătorie ale cetățenilor țării, declanșând un proces care avea să se încheie cu demolarea Zidului.
Dărâmați acest zid () [Corola-website/Science/304677_a_306006]
-
în Germania sau Austro-Ungaria. La sfârșitul anului 1915, cea mai mare parte a frontului a ajuns pe un aliniament care nu s-a mai schimbat în mod semnificativ până la prăbușirea Imperiului Rus din 1917. În 1916, rușii au încercat să declanșeze o contraofensivă de proporții sub conducerea generalului Alexei Brusilov. Atacul concentrat asupra porțiunii de front apărată de austro-ungari, a fost la început un succes spectaculos. Până în cele din urmă, un contraatac german victorios au oprit înaintarea rușilor. În 1916, România
Frontul de răsărit (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/304694_a_306023]
-
în sprijinul căreia au intervenit militar, pe parcursul războiului, Franța, Olanda, Danemarca, Suedia - cu regele Gustav Adolf și Transilvania. De partea cealaltă, principele elector Maximilian I de Bavaria a organizat, în anul 1609, coaliția intitulată Liga Catolică, proimperială. Războiul a fost declanșat prin incidentul din Praga, când doi reprezentanți ai împăratului și notarul acestora au fost aruncați pe fereastră ("defenestrați") de stările cehe nemulțumite. Aceasta a fost scânteia începerii războiului care a urmat. Frederic al V-lea ("Regele de o iarnă"), cel
Războiul de Treizeci de Ani () [Corola-website/Science/303487_a_304816]
-
Europa, Mazzini și corespondenții săi Antonio Ghiglione și Luigi Canessa. Mulțumită susținerii lui Giuseppe Stefano Grondona, a devenit președinte al celulei de pe continentul american a organizației "". El a aderat și la loja masonică "Asilo di Vertud". În septembrie 1835, a declanșat o acțiune separatistă care a dus la formarea (1836), ceea ce a provocat reacția Imperiului Braziliei. Garibaldi s-a declarat pregătit de a lupta pentru apărarea ideilor umanitare și, la 4 mai 1837, a obținut o din partea guvernului din Rio Grande
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
uluitoare. Toată lumea s-a ridicat în picioare și s-a aplaudat prelungit și entuziast.” După revenirea în Italia, la 24 septembrie 1867, Garibaldi a fost arestat în timp ce pleca din Florența, capitala de atunci, către frontiera cu Statul Papal, ceea ce a declanșat manifestații violente. I s-a fixat domiciliu obligatoriu în insula sa Caprera, de unde a evadat în octombrie pentru a-și relua lupta. A organizat noua expediție către Roma (a treia) adesea denumită „”, de această dată din Terni: a cucerit cetatea
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
între fii la moartea tatălui. Situația se comlică și mai mult atunci când, în urma unei a doua căsătorii a lui Ludovic cel Pios, se naște Carol, căruia tatăl său voia să-i lase un regat, practic micșorând moștenirea celorlalți trei. Aceasta declanșează un război între cei trei fii și Ludovic, care este învins și deposedat, Lothaire devenind noul împărat. În fine, datorită puternicelor conflicte dintre cei patru frați, care căutau să-și impună fiecare dominația asupra celorlalți, se ajunge în fine la
Dinastia Carolingiană () [Corola-website/Science/303585_a_304914]
-
fost dislocată o forță de menținere a păcii multinațională ONU. În 1967, Egiptul și-a întărit prezența militară în Sinai, a reînceput blocada asupra Eilatului, iar pe 16 mai a cerut forțelor ONU să părăsească regiunea. Ca răspuns, Israelul a declanșat războiul de șase zile, în care armata egipteană a fost învinsă, iar Israelul a preluat controlul întregii peninsule. Canalul Suez, al cărui mal estic era acum controlat de evrei, a fost închis. În timpul războilui de Yom Kippur, forțele egiptene au
Peninsula Sinai () [Corola-website/Science/303601_a_304930]
-
o treime din Colorado, și porțiuni mici din Kansas, Oklahoma, și Wyoming la guvernul federal, în schimbul pentru asumarea de 10 milioane dolari a datoriei republicii vechi. Texasul a participat la război după alegerile din 1860. Alegerea lui Abraham Lincoln a declanșat declarația de independență a Carolinei de Sud. Un stat în considerare Convenția de secesiune a fost deschisă în Austin pe 28 ianuarie 1861. La data de 1 februarie, printr-un vot de 166-8, Convenția a adoptat o Ordonanță de secesiune
Texas () [Corola-website/Science/303610_a_304939]
-
oculte" și acuzându-l de trădare de patrie, uneltire împotriva securității interne și externe a Republicii Populare România - spionaj în favoarea unor puteri capitaliste -, instigare la trădare de patrie, deținere ilegală de aur și valută străină etc. Punctul culminant al persecuției declanșate împotriva episcopului și Bisericii Catolice din Banat, o dată cu instaurarea regimului totalitar comunist, l-a reprezentat arestarea la 18 iulie 1950, în casa parohială din Carașova, a bătrânului episcop diecezan. A urmat arestarea în noaptea de 9 spre 10 martie 1951
Augustin Pacha () [Corola-website/Science/303643_a_304972]
-
pentru toți oamenii. Erau cunoscuți ca oameni pașnici, muncitori și de o mare puritate morală. O aripă a lor, hutteriții, se opuneau deținerii de proprietate privată și practicau comunitarianismul. Anabaptiștii revoluționari, răspândiți în Germania și în Țările de Jos, au declanșat revolta de la Münster (1535-1536), anunțând instaurarea Împărăției lui Cristos pe pământ, ce urma să aibă capitala la Münster. După alungarea episcopului catolic și a opoziției, liderii revoltei au condus orașul spre o multitudine de excese. Orașul a căzut sub asediul
Reforma radicală () [Corola-website/Science/303655_a_304984]
-
pașnică pentru unirea cu patria-mamă. Majoritatea populației armenești din zonă reclamau presiunile exercitate pentru "azerificarea forțată" a regiunii. Pe 20 februarie 1988, deputații armeni din Sovietul Național din Nagorno-Karabah au votat în favoarea unirii cu Armenia. În scurtă vreme s-au declanșat rebeliuni naționaliste atât printre armenii majoritari în zonă cât și printre minoritarii azeri. În 1988, Armenia Sovietică a suferit o lovitură cumplită în urma unui cutremur devastator. Toate aceste fapte au împiedicat unificarea pașnică a teritoriilor armenești. Armenia a fost una
Republica Sovietică Socialistă Armenească () [Corola-website/Science/303701_a_305030]
-
lui au atacat și închis într-un hambar un grup de hughenoți omorând 74 și rănind 104. Ducele a denumit masacrul un accident regretabil și a fost ovaționat pe străzile Parisului în timp ce hughenoții cereau răzbunare. A fost fitilul care a declanșat războiul civil în Franța. În următorii treizeci de ani Franța se va afla într-o stare de război civil sau armistițiu armat. În termen de o lună Luis de Bourbon, prinț de Condé și amiralul Gaspard de Coligny adună o
Caterina de' Medici () [Corola-website/Science/303755_a_305084]
-
1936, teritoriul RSS Uzbece a fost mărit prin absorbția RSSA Karakalpak, pânăîn acel moment parte a RSS Kazahă. Teritorii mai mici au fost schimbate între Kazahstan și Uzbekistan după încheierea celui de-al doilea război mondial. În 1928, a fost declanșat procesul de colectivizare a agriculturii, încheiat pe la mijlocul deceniului al patrulea. În perioada 1937-38, în timpul epurărilor staliniste, mai mulți cetățeni uzbeci au fost executați sau trimiși în lagărele de muncă ale Gulagului. Printre cei care au fost judecați și executați pentru
Republica Sovietică Socialistă Uzbekă () [Corola-website/Science/303796_a_305125]
-
de Urgență (Государственный Комитет по Чрезвычайному Положению, ГКЧП), au încercat să preia puterea la Moscova. Puciștii au anunțat că Gorbaciov era bolnav și urma să fie eliberat din funcția de președinte. Gorbaciov era în vacanță în Crimeea, când s-a declanșat tentativa de lovitură de stat și a fost arestat acolo. Vicepreședintele Uniunii Sovietice, Ghennadi Ianaev, a fost numit președinte interimar. Printre cei opt membri ai Comitetului se aflau președintele KGB-ului, Vladimir Kriucikov, ministrul de interne, Boris Pugo, ministrul apărării
Tentativa sovietică de lovitură de stat din 1991 () [Corola-website/Science/303807_a_305136]