KorAP: Find »[drukola/base=fura & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...682 683 684 ...720 >

17,991 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459

de gunoi și Îl doseam sub birou până când Îl puteam strecura acasă. Câteva butonașe pe calculator la eBay sau o mică vizită la o consignație de pe Madison Avenue și brusc salariul nu mi se mai părea atât de deprimant. Nu furam, gândeam eu, utilizam pur și simplu ceva care Îmi stătea la dispoziție. Miranda a sunat Încă de șase ori Între orele șase și nouă seara - Între miezul nopții și trei dimineața, ora ei - ca să Îi facem legătura cu diverse persoane

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
Andrea, cea mai bună prietenă a mea, care nu se poartă În felul ăsta de obicei. Andy, ți‑l prezint pe William. Acela a zâmbit binevoitor În vreme ce ne strângeam mâinile. — Atunci, aș putea să te Întreb de ce vrei să‑ți furi prietena de lângă mine, Ahn‑dre‑ah? m‑a Întrebat William cu o voce joasă care aproape că a repercutat În spațiul subteran. Poate Într‑un alt loc sau Într‑un alt moment sau cu altcineva aș fi observat zâmbetul lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651

acelui critic obosit); da, să se Întoarcă În atenția tuturor, să fie văzut cum se plimbă pe stradă, cum e o persoană de tot respectul; nu bea, nu fumează, nu-și Înjură colegii pe la cârciumi sau prin gazeturi, nu le fură premiile literare, când se află, ca din Întâmplare, În componența unui juriu, nici nu se laudă că el nu există decât pentru a face să avanseze progresul adevărului etc., etc.; eh, dar ce să mai vorbesc despre necazurile-mi cotidiene

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
lucru minunat, nu există ceva mai Înalt decât să fii poet!“, mai adaug; „Da, dar trebuie să fii mai realist!“, „Cum adică mai realist“, „Mai cu picioarele pe pământ“, enunță ea sigură și importantă, „De ce să fiu mai?“, „Pentru că Îți fură altul și ce-i al tău!“, „Ce-mi fură?“ „Pe mine, uite, tu-mi vorbești de matematică și Irimescu a trecut pe lângă noi și tu nici nu l-ai văzut, tu nu privești decât ce vezi În Închipuirea ta!“, „Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
fii poet!“, mai adaug; „Da, dar trebuie să fii mai realist!“, „Cum adică mai realist“, „Mai cu picioarele pe pământ“, enunță ea sigură și importantă, „De ce să fiu mai?“, „Pentru că Îți fură altul și ce-i al tău!“, „Ce-mi fură?“ „Pe mine, uite, tu-mi vorbești de matematică și Irimescu a trecut pe lângă noi și tu nici nu l-ai văzut, tu nu privești decât ce vezi În Închipuirea ta!“, „Și ce dacă a trecut? Ce importanță are Irimescu acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
Sunt atât de precauți unul cu altul; nici nu știu că răsare soarele, că Înflorește glastra de pe pervazul sălii de lectură. Dar soarele nu răsare, fiindcă este iarnă, glastra nu Înflorește, căci n-ar avea cum. Iată cum m-a furat retorica goală. Precis vreau să spun că azi am fost rău cu A., care se ținea pe urmele noastre și am trimis-o să citească În bibliotecă. „Avem de discutat literatură.“ Eram cu poetul Pituț. Ea m-a privit cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
din fața Muzeului de Istorie. „Ați văzut ce oase albe avea?“ „O fi vorba despre vreun sfânt care n-a putrezit, nici nu s-a Înnegrit prea tare...“ „Ba eu cred că e mai degrabă un hoț care a vrut să fure odoarele sfinte ale bisericii.“ „Sau e un călugăr asasinat.“ „De ce nu un boier?“ „Poate chiar fiul domnitorului, ucis ca să nu ia domnia de către adversarii familiei domnitoare.“ „O fi un spion trimis de către turci sau de frânci, sau de ăilalți, cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
te-nșel, din moment ce ești unicul cu care pot fi femeie“ (mâna mea lovește); „am să mă omor, ai să vezi, am să mă omor!“ (mâna mea ezită); „te asemănasem cu muntele; voi doi Giganți, dar tu ai vrut mi-l furi“ (mâna mea ezită); „tu singur ai dreptul să-mi ceri totul!“ (mâna mea se ridică); „tu ești atât de puternic, Încât niciodată nu mi-ai reproșat nimic“ (mâna mea ezită); „Îmi distrugi entitatea: de ce nu poți accepta compromisul?“ (mâna mea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
fost din nou fericită. Idealul meu de a Învăța se micșora În lumina orbitoare a dragostei care mă fascina. Cu timpul, Însă, am putut combina Învățătura cu gândurile, visurile de dragoste. Dar acum? O altă femeie vine să mi te fure, te dau de bunăvoie, vei lua cu tine sufletul meu, pe care Îl stăpânești pe deplin, dar În golul format se va forma o nouă iubire, tot pentru tine, pentru cine altul? De ce atâta iubire? De ce atâta nevoie de fericire

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
oricum, la vederea ta, Petre, simțurile mele se răscolesc dureros, inima Îmi va spune că doar pe tine te-am iubit cu adevărat... Petre, te implor, nu pleca! Măcar o dată măcar Încă o Îmbrățișare, iar apoi poate să mi te fure orice femeie, Petre, o Îmbrățișare! Atât! Apoi vei pleca, Îți vei continua viața ta, viitorul tău, mă vei uita, poate am fost una dintre cele multe, dar eu, Petre, te voi purta În gând ca pe o icoană sfântă, iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
simțurilor fără sens. După ce soarele Îmi Înfigea mii de ace În epidermă, intram În apă și, Înotând contra curentului, treceam din nou pe malul unde ne erau hainele, ne Îmbrăcam și plecam. Odată, cineva, un copil de țigani, ne-a furat hainele, când eram pe malul opus și a trebuit să Înotăm În mare forță, apoi să alergăm după el goi până aproape În dreptul călugărițelor, ca să-l prindem. Ele se distrau, ieșite la ferestrele chiliilor și bătând din palme. Ne-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
afară. Era Înspăimântată pentru libertatea sa; un egoism feroce: să nu fie angajată cu nimic, să rămână mereu disponibilă pentru orice; incapabilă de cel mai mic sacrificiu, să nu fie obligată să aibă grijă de cineva, să nu i se fure „gheața“ sau „fisura ei albastră“. „Și nu ți-a fost teamă de operație?“ „Muream de frică!“ „Și?“ „Nu puteam risca alternativa“ „Înseamnă că nu mă iubești deloc“ „De ce?“ „Era copilul meu, prin el m-ai ucis și pe mine!“ „Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
sub ochi, striuri roșii foarte numeroase Îmi străbat corneea Într-un păienjeniș Îngrijorător. Am senzația unui om bolnav, mă simt Îmbătrânit, obosit. O transpirație extrem de iute exală de sub subțiorile mele, de acolo de unde mi-au fost smulse aripile. „Am fost furat de partea mea Îngerească“, Îi spun lui Bazil, „de aceea mă mișc stingher printre voi, nu-mi găsesc locul. Sunt incomod și vă sfârtec cu sabia cuvintelor, sunt inuman“. „Numai o femeie te poate umaniza“, spune el, „dar cine să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
Însă dacă ea Înțelesese exact și, mai ales, dacă apreciase just bizarul meu comportament; dar dacă mă consideră un prost? Nu mi-a spus ea odată să nu mai fiu „poet“ și să cobor cu capul pe pământ, fiindcă Îmi fură altul ce-i al meu? Dar pe mine nu mă interesează altceva, nu mă pot coborî la ființa de carne; eu nu o văd altfel, vreau s-o păstrez așa, pură, neatinsă de alterare. Îmi dau seama că așa gândeam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
cât citesc mai mult, mă Îndepărtez de moarte. Dar dacă mă apropii? (duminică) Merg cu Constantin D. să văd tablourile lui Țuculescu; se află Într-o magazie undeva lângă Poșta Centrală. „Nu se știe ce va mai rămâne după ce vor fura toți“, spune el. E un fel de coridor pe care sunt Îngrămădite pânze de mărimi diferite și din perioade diverse de creație. Mă las prins de motivul ochilor, o obsesie ce traversează permanent opera artistului, dându-i o coerență aparte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
tufe de liliac Înflorit. Liliacul e semnul meu erotic. Atunci când Înflorește, ies la vânat, mă furișez printre Margaretele ce se lasă mângâiate de boarea vântului de primăvară; ah, iar n-am văzut când s-a topit zăpada, iar am fost furat de viață. (acum) La seminarul special de literatură universală, o contrazic pe Vera C. În legătură cu procedeul anticlimax-ului la Shakespeare; deși eu doar mi-am exprimat o altă părere, ea mă reclamă la decanat și la rectorat că am insultat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
te-a umilit și te-a Înșelat cu prietenii tăi. Tremuri când mă prefac că te iubesc. N-ai simțit niciodată repulsia din mine? N-ai simțit că toată masca mea de dragoste e de fapt un pretext ca să-ți fur ceea ce ai tu mai bun În sânge: experiența de alpinist? Ai acumulat-o greu, frântură cu frântură, crispare alături de exaltare, suferință alături de extaz. Și eu am venit să-ți răpesc pas cu pas comoara aceasta pe care numai tu o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
alături de exaltare, suferință alături de extaz. Și eu am venit să-ți răpesc pas cu pas comoara aceasta pe care numai tu o ai. Bietule om mărunt, cum te-nșeală pe tine toată lumea... Și cum te calc În picioare, ca să-ți fur crâmpeiul de cer ascuns În tine... Dar eu vreau un cer infinit, și de aceea vei rămâne doar amintirea unui singur crâmpei de senin, o, din păcate, nimic mai mult... 10 martie 1965 (miercuri) Lui Martin. Între zidurile de granit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
fugeam din grup ori de câte ori colegii voiau să combine o imagine colectivă, o „amintire“, ziceau ei. A fugi de mașina fotografică era o formă de apărare instinctivă; obiectivul ei se insinuează În tine, Îți pătrunde În intimitatea ființei, vrea să-ți fure secretul, să te expună nud Înaintea celorlalți, care să te admire, să te scormonească avizi cu privirile lor curioase, să-și dea cu părerea, să te achiziționeze, să te conserve „așa“, În acea atitudine pe care diabolica mașină ți-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
fie Într-un fel martori ai acestei Întâmplări unice (momentul fotografierii), fie și prin delegat; vai, observ că eu nu mă văd prea bine din cauza mâinii drepte a dansatoarei, care mă acoperă pe jumătate; ca să vezi, domnule, toanta asta mă fură, Îmi răpește dreptul meu de a fi imortalizat; ah, am să fac scandal, am s-o reclam: dar ce crede ea? Că am venit să casc gura degeaba, să mă uit la ea cum se scălămbăie măturând gheața cu fundul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942

dreptate, domnule Mișu, apoi s-o începem de la început, că așa se cuvine. Fă-i dumneata dreptate țăranului, nu zic, dar mai întîi nu lăsa de batjocură pe cei care au slujit statul o viață întreagă, și nu I-au furat, și nici învîrteli n-au făcut, și au ajuns la bătrânețe ca vai de păcatele lor! Tănăsescu era ieșit numai de un an la pensie și avea o nevastă cu douăzeci și cinci de ani mai tânără ca dânsul. Cum Mișu nu

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
pleșuvă, pustie, cu pământul răscolit de brazde printre care firicelele de grâu de toamnă, abia răsărite, păreau niște plăpânzi fulgi verzui pe un trup înfrigurat. ― Uite, aci șade Platamonu, arendașul moșiilor Nadinei și a lui Gogu, zise iar Grigore când fură în satul Gliganu, arătând la stânga o curte mare, împrejmuită cu uluci, în mijlocul căreia, ascunse de coroanele veștede ale copacilor, se întrezăreau clădiri albe cu acoperișuri de țiglă. Pe poarta deschisă larg, tocmai atunci ieșea un bărbat cu fața prăjită de

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
meu! Miron Iuga deveni grav și mohorât auzind jelania arendașului, spre deosebire de Grigore, care avea pe față numai batjocură. Bătrânul compătimea pe Buruiană c-a suferit atâta pagubă, totuși mai mult îl îngîndura faptul în sine. Dacă țăranii au ajuns să fure în grup o cantitate așa de considerabilă, chiar să nu fi fost cât spune arendașul, e semn rău. Când fură unul, treacă-meargă; îl prinzi sau nu-l prinzi, n-are importanță. Un caz izolat. Când se adună însă mai mulți

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
pe Buruiană c-a suferit atâta pagubă, totuși mai mult îl îngîndura faptul în sine. Dacă țăranii au ajuns să fure în grup o cantitate așa de considerabilă, chiar să nu fi fost cât spune arendașul, e semn rău. Când fură unul, treacă-meargă; îl prinzi sau nu-l prinzi, n-are importanță. Un caz izolat. Când se adună însă mai mulți pentru prădăciune, atunci se schimbă lucrurile. ― Uite rezultatele vorbelor de clacă cu care ați împuiat urechile țăranilor! făcu Miron apăsat

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
le-ați băgat în cap toți gărgăunii au început fapte d-astea. Și e numai începutul! Fii sigur că vor urma altele și mai urîte! ― Să nu exagerăm lucrurile, tată, zise Grigore cu o ușoară ironie în glas. Au mai furat țăranii și altă dată, și de la alții. Ei și? Parcă nu se fură de când lumea? De ce să tragem concluzii atât de negre dintr-o întîmplare atât de obișnuită? Bătrânul Iuga nici nu socoti de trebuință să-i mai răspundă. Sofismele

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]