18,636 matches
-
făcut semn. Aha. Și opriți la semnul oricărui nătărău? A orică... Domnu... A oricărui individ care ar putea avea intenții negative, morbide, criminale sau chiar mai rău?!... Ce v-a convins să opriți? Uniforma. Daaa? Păi orice tâmpit poate face rost de o uniformă. Mie mi s-a furat până acum de două ori, iar una mi-a fost schimbată. din dulapul personal cu cifru și efecte, că chiar mă întreb câteodată, când mă îmbrac, dacă nu cumva îmbrac o uniformă
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
brațe și am oferit-o unei Ferme de Creștere a Porcinelor. Din nefericire am fost refuzat categoric pe motiv de destabilizare a efectivelor naționale de patrupede și în special a porcilor care deja sunt în număr prea mare. N-are rost să vă înșirui lista impresionantă de firme, instituții și persoane private care m-au refuzat sau m-au dat în judecată. Cert este că, așa cum vă anunțam, ne aflăm într-un Nou An și, cu vâsc sau fără vâsc, viața
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
holul de la intrare al Facultății de Arhitectură, m-a Întrebat dacă n-aș fi de acord să arăt totuși ce scriu și unui om care se pricepe, un critic literar. Cunoștea el unul. Ca să-mi explice cineva avizat dacă are rost să continui să mă chinuiesc cu litera, cu viața de noapte la biroul meu, sau ar fi mai bine să-mi văd de cadavre. Criticul era Mircea Martin. Nu auzisem de el, dar era sigur că putea să-mi schimbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
a Înțeles nimic, cum adică să Întîrzie o revoluție o oră, ce, e tren, nu vedea poanta, cînd la ei nici măcar trăsura nu Întîrzia o oră În urmă cu o sută de ani, așa că m-am lăsat păgubaș. N-avea rost. Trebuia să evadez dintr-o asemenea lume perfectă. Am Încercat cu artele plastice, cu plastilina, cu muzica, cu psihiatria, mi-am lăsat barbă, m-am ras În cap, am băut cu determinare, ca la carte, n-am mai băut, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
sentimentul eternității ce mă obsedează mai ales În „Cuvinte Înainte”, consider că l-am putea avea cu o condiție, genialitatea. Dacă nu sîntem genii, și e imposibil să fim, fără copii devenim atît de morți, Încît nu mai are nici un rost să Încercăm să avem sentimente sau orice altceva, gripă, de pildă. Pe de altă parte, groaza absolută și pînă-n ultima clipă a lui Eugen Ionescu În fața morții zgîlțîie și vatămă rău speranța În veșnicie chiar și a geniilor. Se pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
că ai mei nu sînt. Pentru viața mea de la balcon și pentru personaje am nevoie doar de cîteva segmente prelevate de la făpturi reale niciodată nu mi-am extras din realitate o vietate Întreagă ca s-o pun pe hîrtie, ce rost ar avea la care adaug fragmente psihosomatice fictive, și așa se naște, uneori cu mari dureri, un personaj de hîrtie, precum oamenii lui Golding, fiindcă tot aparținem aceleiași zodii. Și tot așa s-ar putea explica incompetența mea În psihologia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ca, de pildă, aceea de a sta. Ca să nu mai pomenesc că din punct de vedere literar o astfel de ocupație Înaltă ar fi sporit intensitatea estetică a firului epic. Dar, mă rog, acestea-s speculații. Și nu are nici un rost să te apuci să-L critici pe Primul Scriitor al lumii, sînt ani de cînd a scris romanul și, fiind El la Începutul carierei, poate nu a acordat prea mare importanță detaliilor ori unor aspecte psihanalitice. Trebuie totuși subliniat faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Început m-a surprins că nu-și Întrerupea deloc atacanții, nici măcar atunci cînd, de multe ori, aruncau cu excesivă forță silabe de fier În direcția celui care se-apăra ținîndu-și manuscrisul În dreptul ochilor. De fapt nici n-ar fi avut rost s-o facă. Pentru că indiferent de comentariile Învățăceilor, cuvîntul lui de Încheiere, uneori În total dezacord cu criticii furioși, era definitiv. Parc-ar fi fost Dumnezeu. Cu coroana respectivă de frunze. Și, ca și Dumnezeu, avînd atîtea pe cap, te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pe care-o reluasem de curînd, gîndul reconfortant al sinuciderii, coperta primei mele cărți, iepurele personal de la dispensar, silueta superbă a Mașei, ochii, părul, seringa cu care dormea sub pernă, cronicile pe care le-așteptam cu Înfrigurare prin reviste, năpîrlirea, rostul vieții. Greu de spus dac-am căutat o noimă acestei lumi pentru a mă salva, cred că n-am făcut decît s-o descriu ca să-ncerc să mă salvez. Știți cum e, fragile cititoare, abia aștepți să-ți povestești coșmarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
te acceptă așa cum ești, faci acum parte dintr-o clasă superioară pentru c-ai cîștigat concursul. În capitolul următor se lasă tăcerea și izbucnesc Întrebările, neliniștea, te Întrebi cum ți-a ieșit eroul, dacă-i viu și dacă avea vreun rost să-ți iasă, el fiind oricum de mult mort În mintea ta, Îngropat Într-un modest cimitir al eroilor necunoscuți din lobul temporal, despre care neurologia modernă a descoperit că nu știe absolut nimic din ce face, Însă uneori atîrnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nopți, el cîștiga de vreo trei ori mai mult ca mine, numai din bacșișurile la pensii, făcea mișcare, era brunet, avea geantă de piele. Au urmat sîcÎielile Marianei care, tot În timpul nopții, cînd eu mă gîndeam la poștaș, gemea fără rost găsind cele mai stînjenitoare rime În momentele cele mai delicate, numai din plăcerea de a ironiza premiul și meseria mea, spunea meserie cu ghilimele ascuțite și adormea ca un prunc Într-un minut cu sînii dezveliți, Înalți, sforăind amar. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
alterații, evocă foarte bine cadența unui pluton de execuție Îndreptîndu-se spre locul execuției. În mintea ascultătorului prind contur liniile sumbru-albăstrui ale unui șir de puști (sau ale unei spînzurători, Însă În acest caz plutonul de execuție nu-și mai are rostul). Prin bubuitul percuției, eroii negativi intelectualii ce vor să mutileze țara pentru a Înhăța puterea sînt conduși pe ultimul drum de o linie melodică funebră Înfiripată la țambal. Fragmentele tropăite ale frazei de Început vor fi reluate periodic și viril
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
că se Înjură normal, În contrapunct, ăsta fiind pigmentul nostru și-al unor fraze dintotdeauna firești la Daneliuc, Într-o cinematografie bolnavă de dialoguri nefirești. Este, după părerea mea, primul film unde aceea a mă-sii sursa vieții, leagănul plăcerilor, rostul și ținta noastră, inclusiv a acelora care nu-și găsesc rostul pe lume, nu l-au fi căutat unde trebuie nu sună vulgar pentru că sună natural și, mai mult, nu este gratuită, e ca țărișoara noastră, caldă, suculentă, centrată, strîmtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
al unor fraze dintotdeauna firești la Daneliuc, Într-o cinematografie bolnavă de dialoguri nefirești. Este, după părerea mea, primul film unde aceea a mă-sii sursa vieții, leagănul plăcerilor, rostul și ținta noastră, inclusiv a acelora care nu-și găsesc rostul pe lume, nu l-au fi căutat unde trebuie nu sună vulgar pentru că sună natural și, mai mult, nu este gratuită, e ca țărișoara noastră, caldă, suculentă, centrată, strîmtă, depinde de simțurile și orientarea filozofică a receptorului. Și asta În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
a amintit de scena cu meșterii zidari ai lui Tarkovski, cărora li se scot ochii În pădure. Și mai crudă decît la Tarkovski, tocmai pentru că nu e explicită. Sau, altfel, pentru că surprinde, pune semnul mirării În pupila lui Mitică. Neavîndu-și rostul Într-o asemenea lume. Ar mai fi și căința românească a lui Vișan Înfricoșat de gîndul morții În bucătărie, rugăciunea spusă disperat printre oale, cu fața ascunsă de castroane, Îngenuncherea care nu poate fi nici ea decît falsă, de suprafață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
dat imaginile, sînt imagini cu ceea ce știi cu certitudine că s-a petrecut, doar că din alt unghi filmate, imagini cu ce poți presupune că se va petrece, altele evident onirice, și unele cărora nu le găsești În nici un chip rostul, te chinui, Mallory se Înspăimîntă brusc, liniștește-te, Îi spune el stînd la volan, e doar un vis, asta-i cea mai bună replică a filmului, resortul și explicația lumii, și te liniștești, În fața sau În spatele televizorului ori a pînzei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
În omul de la hotel, fără surpriză, pe nepotul fostului lui amant din Geneva. Pascal recunoaște În Cintra scriitorul celebru despre care vorbesc ziarele, apoi, după cîteva clipe de stinghereală, iese din cadru. Destul de repede și În pofida predicțiilor proprietăresei, Arielle face rost de bani prin singurul mijloc pe care-l cunoaște, se Împrietenește cu Pascal, discuțiile dintre ei nu revelează nimic, cuvinte obișnuite ciocnindu-se unele de altele ca-n Manualul Inchizitorilor lui Antunes. Într-o seară portocalie iau masa Împreună la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
În urmă cu cîțiva ani, pe urmă timpul trecuse ca la cimitir și, Într-un sfîrșit, se hotărîse să lase totul baltă, să părăsească Elveția și conturile din bănci și să vină aici, În acest oraș pe moarte, n-are rost să caute Luis-Miguel prea mult, lucrurile nu au În realitate coerența din romane, nu se aprind dimineața ca portocalele din manualul lui Antnio, uneori se petrec pur și simplu, fără nici o justificare. Cum tot aparent fără sens pare răpirea Ariellei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Cum tot aparent fără sens pare răpirea Ariellei de către Henriques, În vederea unui portughez joc amoros În trei (al treilea partener fiind o bătrînă hidoasă, ivită nu se știe cînd dintre volumele lui Bosh). Deși invizibil, singurul personaj care are un rost precis, prin multiplicare, este Pessoa. Portugalia: 92 de mii de kilometri pătrați cu tot cu Azore și Împinsă continuu de-o mie de ani de Spania Înspre ocean, ea agățîndu-se de graniță cu Îndîrjire, o țară mai eminamente agrară decît a noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Mimouni (Villa Mauresque, Franța, 1992). O creație rafinată despre dispariția iluziilor și a sensului vieții, al morții, și, pînă la urmă, chiar al lui vanity fair, despre absența explicațiilor, motivațiilor, justificărilor Într-o lume abandonată a abandonului, despre lipsa oricărui rost al Înseși meditației complexe care se dovedește a fi filmul. O meditație asupra morții, singurătății, ratării și plictiselii ratării, totul desfășurîndu-se mai mult În tăcere, fără multe cuvinte, fără cutremur, fără țipăt, fără spectacol, În spirala vătuită a unei imense
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Vivien Leight a supraviețuit multor dopuri, unele metalice, și l-a ajutat pe Elia Kazan să fie recunoscut pentru Întîia oară drept un creator de capodopere. După Pauline Kael, nici o actriță, de la Lilian Gish pînă-n momentul despre care vorbim fără rost, nu mai reușise să redea Într-o manieră atît de devastatoare fragilitatea și ridicolul femeii Îmbătrînite și alcoolice sub lună, mai precis ridicolul și stupiditatea poetică etern feminină. Femeia din pricina căreia ne Îndrăgostim și ne sinucidem Într-un fel sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
scena predicii În stradă) ori snopește calm În bătaie peștele amărît al lui Lulu. Lancaster emană atîta forță, atîta virilitate În stare pură, Încît te face să uiți flagranta lui lipsă de subtilitate, așa ceva nici nu și-ar mai avea rostul, fiindcă-n ultimă instanță este vorba de-un actor care umple ecranul, cu o statură colosală. Interesant modul cum abordează Brooks problema predicatorilor amatori Însă cinstiți (deși nu este foarte clar dacă Elmer crede ori ba, Însă chiar aici stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
the Spotless Mind de M. Gondry.) Nu doar un antitalent complet, bestial, incalificabil, apucat de cele mai atroce grimase la tot pasul și tocmai cînd credeai c-ai scăpat, dar chiar un simbol al vremii În care ne zbatem fără rost. Noroc cu William Hurt, care rămîne cu dresoarea de cîini. Dar Edward nu mai latră cînd i se năzare, ai cumplita impresie că ți-ai pierdut auzul și-atunci apare Jean Simmons din celălalt film și ți-l redă integral
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
actoricesc - de regizor ce să mai amintesc, sper că l-au mîncat ăia doi cu fălcile lor din filmul cu rechini -, te Întrebi, tot după jumătate de oră de spectacol și un secol de cinema sărbătorit acum patru ani, ce rost a avut sărbătorirea. Un al treilea film ce nu poate fi urmărit pîn’ la capăt decît dacă ești foarte beat și morbid este Salvador, prezentat pe teletext drept cel mai bun film avînd ca subiect America de sud. Cu toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
transformată-n țipăt casant, are prieteni bizari unul cîntă la trompetă melodii imposibile, altul putrezește din cauza lenei , nu „protestează” așa cum crede regizorul, deoarece nici o clipă nu-i trece prin minte ideea, iar dacă i-ar trece nu i-ar găsi rostul, protestul e ceva de prost gust mecanic, pentru adulți, iar Oskar pare a fi un soi de cameră de luat vederi inteligentă care povestește ce se-ntîmplă-n lume și mai ales ce se va Întîmpla. Nu el este personajul, noi sîntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]