19,447 matches
-
o realitate posacă, infuzându-i aerul subtil al jocului cinematografic. Astfel privită, povestea se transformă într-un de-a v-ați ascunselea amoroso filosofic, o hârjoană a sensurilor ce se cer căutate tocmai pentru că nu sunt deloc căutate ! și a simțurilor. Cele trei personaje principale participă la o badinerie a cărei miză este enormă (există ceva mai important decât dragostea ? !), ca și cum n-ar ști despre ce este vorba și fermecător de neatenți la miza/mizele politico-poltroniste din jur Și, chiar dacă finalul
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
a realității făcută din colajul de gesturi mărunt semnificative (întâlnirea cu un suporter stelist este antologică !). Nu toate momentele sunt convingătoare trezirea într-un tramvai la depou este un clișeu inutil. Dar Furia își duce la destinație mesajul-dinamită cu un simț al urgenței care-l face la fel de deranjant ca grenada aruncată-n poarta liceului ”Jean Monnet”... O comedie în locul dramei Când Nae Caranfil m-a rugat să prezint Filantropica la premieră, l-am refuzat : filmul tocmai primise șase premii UCIN, așa că
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
film al lui Daneliuc de după 89 ! în trena și în vâna Patului conjugal primul mare film al lui Daneliuc de după Revoluție , dar și cumva în continuarea celeilalte apocalipse românești care a fost Senatorul melcilor. Patul... avea scene colosale și un simț nemăsurat al grotescului, pe care-l transforma în enormitate definitivă ; Senatorul... avea forța derizoriului și a excesului semnificativ, care deveneau literă de evanghelie convulsivă. Sistemul... este, pare-mi-se, cel mai reușit din această trilogie a dezastrului de a fi
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
excelent găsit !) are multe lucruri bune : în primul rând, câteva interpretări foarte convingătoare (copiii mai ales, dar și veteranul Jean Constantin într-un rol la antipodul șușelor știute), o imagine (Marius Panduru) pregnantă și sugestivă, o scenografie ce reconstituie cu simț al detaliului atmosfera epocii etc. Povestea curge molcom, ca o gelatină cu molecule de intrigă, până spre final, când se precipită din cauza evenimentelor din Decembrie. Fiecare moment este la locul lui, dar ansamblul suferă de lipsa unei structuri închegate și
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
vreme accepta instaurarea sistematică a fricii față de politrucii înfipți în scaunele de inspectori, nimic nu poate să se schimbe în bine. „Dacă vă întrebați ce are de-a face un doctor cu învățământul o să vă răspund așa: sănătatea începe cu simțul responsabilității, atât al medicului, cât și al pacientului”. „O nație contează când nivelul general de educație și instrucție este ridicat!” „Schimbarea periodica a legii nu poate fi miza unor oameni preocupați de bunul mers al școlii românești. E miza unor
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
alimentație sănătoasă te ajută să nu te îngrași. Efectele consumului de alcool La început, consumul de alcool provoacă un efect de relaxare însoțit de euforie sau dezinhibare; consumatorul se simte extravertit și volubil deoarece alcoolul acționează asupra creierului scăzând neliniștea, simțul responsabilității și conștiința, prin urmare, cel care bea nu este stăpân pe actele sale și nici nu poate aprecia modificările ce au loc la nivel cognitiv și aptitudinal. Acest lucru este foarte periculos dacă consumatorul conduce mașina, pentru că nu este
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
Singura modalitate de a-i asigura supraviețuirea este de a opri totul, de a întoarce spatele societății industriale, dezvoltării în general și de a instaura un nou model de progres. Dacă aceste manifestări, atitudini, par a purta amprenta unui bun simț, punerea lor în practică este greu de făcut. Nu spunem nimic de mijloacele de a reuși. Problemă energiei este, în această privință, un foarte bun exemplu: suntem împotriva energiei nucleare pentru că emisiile radioactive ne amenință descendenții; împotriva combustibililor fosili din cauza
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
ca pedagog, ca cercetător și om de știință, prolific în multe domenii, sunt impuse de o aleasă competența și erudiție. Trebuie să subliniem exemplul deosebit de pilduitor al unui OM care și-a consacrat întreaga viață, cu neegalabila modestie și bun simț, nobilei cauze a societății în care a trăit. Fiu al satului Gugești, profesorul Petru Ir. Pogângeanu a fost întâiul absolvent al Școlii primare mixte care, după ani de învățătură, a ajuns primul absolvent al unei facultăți (1932) și primul cadru
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
de azi, am să pierd mult din putere... Nu mai pot conta pe soartă. Lăsați, tovarășe Vlădeanu, rîde domol prim-secretarul, nu-i chiar așa... Toți sîntem tovarăși de muncă și trebuie să rezolvăm fiecare situație ivită cu un înalt simț de răspundere, în chip tovărășesc. Succes! Îmi strînge mîna, apoi strînge mîna lui Vlad și pleacă. Inginerii îl urmează. Brîndușa se uită un timp fix în ochii lui Vlad, parcă îi spune ceva, buzele îi tremură ușor, ochii i se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
crîșmă! Îl prind de braț prietenește: Nu pot, zău! Mă așteaptă prietena. Dacă te iubește, o să-ți ierte un chef. Sînt obosit, și gripa asta... Vă așteaptă și pe dumneavoastră doamna... Din fericire, nu mă mai. Cum așa?! Femeile au simțul șobolanilor: părăsesc corabia imediat ce-o simt scufundîndu-se... Eah!... Hai, domnule, să bem! Măcar un pahar... Nu pot, zău! Altă dată... La revedere! îi spun întinzîndu-i mîna. Cu bine! îmi urează Don Șef, strîngîndu-mi mîna, apoi îmi deschide portiera. Să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
temperamentului aprig - pe care le-a demonstrat o dată în plus, în ciuda bătrâneții, în zilele grele ale exproprierii „rămășițelor moșierești“ din 1949 -, trăsături care au fost moștenite de Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu. Tatăl, Gheorghe Bălăcioiu, era un boier cult, excentric și lipsit de simț practic, atras de ideile socialismului utopic. Se pare că și-a împărțit din proprie inițiativă o mare parte din moșie țăranilor, ceea ce l-a scutit de orice problemă la răscoala din 1907, însă i-a lăsat săraci pe moștenitorii săi
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
abandonat proiectul, trebuind să se mute cu soția și copiii în casa de oaspeți din curte și să asiste la slujbele de Paște în aer liber, în cimitirul fostei biserici; nu este exclus ca o parte din această lipsă de simț al economiei să fi trecut și în sângele fiicei lui, căreia i s-a reproșat adesea firea cheltuitoare - dar, constrânsă de comunism, ea a învățat la bătrânețe să renunțe la standardele materiale și la libertățile la care ereditatea ei o
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
conduce până la capătul culoarului, în dreptul unei scări. Încep să cobor treptele și dau peste un gnom - mă rătăcisem în aripa de endocrinologie - de vreo 12-14 ani, nebun și bâlbâit. Îl întreb: «Pe unde pot să ies?» (Eu și nemaipomenitul meu simț de orientare.) Îmi spune, bâlbâindu-se și țopăind: « Un pas, un pas... ha-hai, pi ici». Cobor după el și ajung în subsol. Mă întorc spre el: Ia ascultă, de ce m-ai adus pe aici?» Îmi răspunde: «La papà». Îl cert
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de frică, de spaimă, de disperare, de dezastru definitiv. Și, alături de credință, este în noi o ură talmudică, o cumplită, inumană dorință de răzbunare atroce. V 23 februarie 1949 [...] Zău, cred că-mi supraestimezi talentul literar și că, în pofida puternicului simț critic cu care ești dotată, vezi în mine o scriitoare, când eu, de fapt, sunt doar o mamă care-și adoră fata, care ar fi în stare să-i scrie zi și noapte, noapte și zi, ca să am această impresie
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
împreună. (Poate, cu excepția incidentului când eu am zugrăvit baia și niște vopsea aurie a nimerit pe costumul lui cel nou. Dar asta nu se pune, pentru că Luke a recunoscut pe urmă că a exagerat total, că orice om cu minim simț de observație ar fi văzut că vopseaua nu se uscase încă.) Acum că stau să mă gândesc, poate că ne-am ciondănit o dată vag, în legătură cu faptul că îmi cumpăr prea multe haine. Poate că Luke a mai deschis câteodată ușa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
un măr din castronul de fructe. Aveți noroc. — Știu. Mă uit la el cu nevoia bruscă de a-i face o confidență. Știi, Luke și cu mine suntem atât de des pe aceeași frevență, că uneori parcă... avem un șaselea simț. — Serios? Danny se uită fix la mine. Pe bune? — Da. Știu ce o să spună și, cumva, simt când e prin preajmă... — Ca Forța din Războiul stelelor? — Cred că da. Ridic vag din umeri. E ca un dar. Nu îl analizez
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cu un pulover de lână cu model, de care avea prinsă o broșă uriașă cu diamant. Cât despre mama lui Tarquin, ce să mai zic - ea era și mai și. Nu știu, sincer, de unde o fi reușit Suze să moștenească simțul ăsta al stilului pe care îl are. — Bex, crezi că poți tu să te duci la ea și să ai grijă să nu-mi apară aici cu cine știe ce rochie de grădinărit hidoasă? zice Suze. Pe tine o să te asculte. Sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Are treizeci și cinci de ani și e avocată la o mare corporație, și tocmai a fost detașată cu serviciul la Hong Kong pentru un an. O să-mi cam fie dor de ea. Îmi place să vorbesc cu ea, deși nu are cine știe ce simț al umorului. Cred că i-ar plăcea foarte mult să aibă - dar, din păcate, pur și simplu nu înțelege la ce folosesc glumele. — Bună, Elise! spun mirată. Aveai programare la mine? Credeam că pleci azi. — Mâine. Dar am vrut să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
eu stau pe un taburet, aprobând din cap și făcând câte un comentariu absent din când în când, cu mintea la subiectul mami. Mi se pare că sunt vârâtă în povestea asta până la gât și că mi-am pierdut orice simț al proporțiilor. Oare o să leșine când o să-i spun de Plaza? N-o să leșine? Nu-mi dau deloc seama ce reacție va avea. Pe bune, uite cum a fost de Crăciun. Credeam că mami o să fie devastată când o să-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
aprilie Primire instrucțiuni pentru refacere amendamente testament 150 USD 24 aprilie Primire intrucțiuni pentru refacere testament 150 USD 30 aprilie Primire instrucțiuni pentru refacere amendamente testament 150 USD Total: 1050 USD Cu mulțumiri Paisprezece OK. Esențialul e să-mi păstrez simțul proporțiilor. Pe bune, hai s-o spunem p-aia dreaptă, fiecare nuntă are hopurile ei, nu? Nu poți să te aștepți ca totul să meargă ca uns. Tocmai am cumpărat o carte nouă, cu titlul O mireasă realistă, care îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
care Îl răspândește lumea măruntă din rândurile lor, se datorează Înghesuielii din casele lor și sărăciei” <endnote id="(455, II, p. 284)"/>. Evident, În epoca premodernă, murdăria nu era nici pe departe „un vițiu propriu al poporului evreesc”. Carențe ale simțului curățeniei sunt atestate din plin la mai toți europenii. Românii nu au făcut excepție. Unii călători străini prin Țările Române au fost necruțători În această privință : „Există puține case valahe În care să domnească ordinea și curățenia. Numai un călător
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
sondaj de opinie efectuat În 1998 În Transilvania a arătat faptul că stereotipuri similare au supraviețuit până În zilele noastre : ungurii cred că „românii sunt murdari” <endnote id="(471)"/>. O imagine asemănătoare Își făcuseră mulți nemți În secolul al XIX-lea : „Simțul curățeniei e străin românilor” <endnote id="(299, p. 127)"/>. În 1856, de exemplu, glosând pe marginea stării de murdărie a locuitorilor dintr-un sat românesc, socialistul german Ferdinand Lassalle a asemuit-o cu cea a evreilor, care erau, chipurile, modelul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ne dau bănuți./ Ei se spală numai joia,/ Și se’mpreună vinerea»” <endnote id="(813, p. 34)"/>. Relația evreului cu banul a devenit un subiect și În literatura cultă. La Calistrat Hogaș, de pildă - acest „scriitor minor mare”, cu „toate simțurile iritate”, cum l-a definit G. Călinescu -, relația este aproape senzuală. Simțurile tejghetarului evreu vibrează desfătate În prezența monedei-ființă : „Jidovul o luă, o Întoarse, o suci, o sună pe tejghea, o cercetă aproape de para lumânării și, după ce se Încredință că
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
endnote id="(813, p. 34)"/>. Relația evreului cu banul a devenit un subiect și În literatura cultă. La Calistrat Hogaș, de pildă - acest „scriitor minor mare”, cu „toate simțurile iritate”, cum l-a definit G. Călinescu -, relația este aproape senzuală. Simțurile tejghetarului evreu vibrează desfătate În prezența monedei-ființă : „Jidovul o luă, o Întoarse, o suci, o sună pe tejghea, o cercetă aproape de para lumânării și, după ce se Încredință că nu e nici ștearsă, nici de plumb, Îi dădu drumul În cicmigea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
În gura unui imaginar prieten englez : „Crezi că putem lăsa liberi și nepedepsiți pe cei care distrug cu băuturi otrăvitoare, zi cu zi și oră cu oră, puterea și sănătatea unui bun și folositor muncitor, Îi tâmpesc mintea, Îi amorțesc simțurile până-l reduc În stare de dobitocie, enervându-l până la delirium tremens, și-i fac o viață de suferințe și dureri, de o mie de ori mai rea decât moartea ? Noi nu putem răbda să fie societatea noastră esploatată de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]