18,686 matches
-
retopit. Acolo mai găseam piese pentru dispozitivele pe care le construiam și la un moment dat apare un individ mai în vârstă care se ia de mine, începe să se agite și să-și exercite ,,autoritatea” . Eu nu spun nimic, tac din gură și mă retrag în hală, iar la un moment dat acesta țipă în spatele meu ,,mă, știi tu cine sunt eu?”. Am aflat după aceea; era directorul comercial al întreprinderii de stat ,,Tomiris S. A”. Atunci aș fi putut
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
întrebă : — Ei ? și cum vi se pare noul meu nume ?... Nu-i așa că-i mai frumos ? Nimeni nu-i răspunse. Praful stîrnit înainte de începerea orei se juca leneș prin aer. Tovarășea se uită prin clasă iscoditoare și, văzînd că toată lumea tace, își privi ceasul, spuse „biinee“ și începu lecția nouă. „Astăzi, copii, vom trece la înmulțire.“ Dănuț nu o mai asculta. Se gîndea cum trebuie să fie băr batul ei și era sigur că e brunet și în uniformă de militar
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
care fuseseră, să nu intre ai mei, cumva, la bănuieli). De la gară pînă acasă am discutat de complezență (ce mai făcuserăm în ultimul timp, unde sînt ai mei, cînd se întorc, ce tîmpenie zisese profa mea de biologie) și am tăcut o mare parte din drum. O dată ajunși în apartament, am pus în surdină o muzică mai slow (cred că era Eagles) și am început să discutăm despre expozi ție. Eu cam repetam ce scrisesem în scrisoare, fiindcă alceva nu mai
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
fost o jumătate de oră infernală (infernul, da), dar asta nu pentru că era groaznic de frig sau pentru că eram înconjurați de fauna aia, pe care de fapt nici n-o vedeam. A fost o jumătate de oră în care am tăcut aproape tot timpul și stăteam numai cu ochii pe ceas. Totuși, în inconștiența mea, am crezut că, după asemenea chestii, lucrurile pot merge mai departe. Fapt pentru care am continuat s-o sun pe Ioana, de la Pitești. Însă ea, indiferent
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
copiată din literaturile sanscrită, greacă, arabă, persană, etc. A fost o consternare. Fiecare lovitură ne atingea pe noi; în plin; căci fiecare din ele sfărâma convingerile, bucuriile și emoțiile noastre. Campania aceasta ne-a întristat și demoralizat peste măsură. Coșbuc tăcea. Toată lumea se ocupa de cazul său; toate revistele comentau atacurile aceste; toate cercurile literare luau atitudine... Poetul singur nu spunea nimic. Și-mi aduc aminte de un articol din "Viața" lui Vlahuță, semnat de Vlahuță însuși, care se ocupa de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
și care sublinia, cu o enervare stăpânită, strania tăcere a poetului. Vlahuță releva impresia produsă de campania lui Lazu; făcea, pe cât mi-aduc aminte, unele observații despre toate lucrurile aceste și termina cam așa: "toată lumea vorbește, toată lumea bârfește; poetul singur tace. Fericită natură!". Mai târziu lucrurile aceste au trecut. Cu ele, au trecut și aprehenziunea și tristețea noastră. Am înțeles curând de altfel că, în artă, sursa de inspirație n-are decât un rol secundar și că ceea ce dă valoarea lucrului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
succesului. Ieșirea mea n-avea nici un scop disimulat, nu acoperea nici o ambiție personală, era un act de credință dar era și un act de naivitate. În scurt, cuvântul meu nu putea avea nici un răsunet.... O știam. Și totuși n-am tăcut. Că n-am tăcut, nu înseamnă nimic. De altfel în afară de cele câteva articole scrise în această chestiune, care mă denunțau opiniei publice ca pe un rătăcit sau vizionar, și de câteva atacuri la adresa mea în alte ziare, n-a mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
avea nici un scop disimulat, nu acoperea nici o ambiție personală, era un act de credință dar era și un act de naivitate. În scurt, cuvântul meu nu putea avea nici un răsunet.... O știam. Și totuși n-am tăcut. Că n-am tăcut, nu înseamnă nimic. De altfel în afară de cele câteva articole scrise în această chestiune, care mă denunțau opiniei publice ca pe un rătăcit sau vizionar, și de câteva atacuri la adresa mea în alte ziare, n-a mai urmat nimic; istoria n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
de șarpe. Coșul conținea circa o sută de ouă, care, normal s-au spart. Supărată de cele întâmplate a cerut să-i plătim toata paguba, dar când șia dat seama că e vinovată că nu citise tăblița de pe poartă, a tăcut și s-a făcut nevăzută luând cu ea doar coșul. La omleta surpriză s-au repezit păsările din curte iar cocoșul făcea cea mai mare gălăgie. În iunie 1953 împlineam șase ani și pentru prima dată mi s-a ținut
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
camerei, ne-a recitat minunate versuri cu o dicție de invidiat, reușind să aștearnă pe moment liniștea în întreaga încăpere. Aplauzele nu s-au putut abține, felicitându-l pe cel care a putut să ne facă pentru un moment să tăcem. Pentru câteva clipe, fără să băgăm de seamă, sculptorul Gheorghe Durac dispăru din cameră întorcându-se însoțit de două sticle de 2l cu vin. Își făcuse cu greu loc pentru a ajunge în mijlocul camerei și cu vocea lui impunătoare anunțase
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
bucure lacome. Și să-și amintească... SÎnt la o vîrstă cînd cunosc, poate, toate consecințele la care face aluzie răspunsul lui Oedip. Olimpul Cum bine a zis un grec, observa un filosof, oamenii ne Învață să vorbim, iar zeu să tăcem. Trebuie făcută o excepție pentru Hermes Zeu al elocinței, Hermes era de asemenea și patronul negustorilor și călătorilor și chiar al escrocilor. Deși nu văd ce legătură poate exista Între aceste tagme. El este, după expresia lui Horațiu, „elocventul nepot
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
răspunsul dat de el sfinxului...) Tiresias, bătrîn nebun și complice cu zeii, Întinde toiagul și separă ceea ce e ascuns În lucruri de aparențe (...M-am mai Întors pe muntele Cyllene, dar niciodată n-am mai dat peste șerpi. Muntele era tăcut și simțind cum dogorea soarele mi l-am Închipuit scăldat de lumină pînă În vîrf. Ultima dată m-am așezat pe o stîncă și am stat astfel multă vreme. M-am gîndit la toate, pe urmă am ațipit și atunci
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
zeița era parcă urmarea surîsului sau. Se năștea din el ca Afrodita din spuma mării. Apoi plecau Împreună Încet și se opreau Într-o poiană unde În loc de iarbă creștea, În fire subțiri, lumina În mijlocul unei păduri Întunecoase. Se culcau alături tăcînd continuu. Nici n-o mai vedea pe zeiță. O simțea numai lîngă el cu părul luminos și rece despletit peste pieptul lui. Și deodată Își da seama că nu-și mai auzea inima. Iată ce-a refuzat Ulise În insula
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
multe ori, încât se simți foarte ușurat și începu să se însănătoșească. Pe corabie se făceau la vedere tot felul de murdării și mârșăvii pe care el le înfiera cu strășnicie. 44. Spaniolii care călătoreau cu el îl sfătuiră să tacă, deoarece marinarii aveau de gând să-l părăsească pe vreo insulă. Dar Îi plăcu Domnului nostru ca ei să ajungă repede în Cipru, unde coborând de pe corabie, merseră pe jos spre un alt port numit Salinele 2, la o depărtare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
tot ce făcea, cu siguranță nu ar mai fi existat încruntarea și nedumerirea aceea. Închipuiți-vă că atunci când vă vine soțul acasă și se răstește la tine din te miri ce, tu nu trebuie să rămâi pe poziție și să taci, ar trebui să spui ceva, să-i abați mânia, dar când el este atât de răutăcios cu tot ceea ce faci tu și atât de nemilos uneori te sperie, îți este frică și te temi de el. Ești ca o bucată
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
care se aflau numai ei doi. Răsuflarea o simțeau întretăiată și plină de emoții. Aveau emoții ca atunci când te afli sub o cascadă uriașă, iar stropii mari și reci vin peste tine și-ți inundă sufletul de plăcere. Clipele erau tăcute, dar renunțară și unul și altul a se mai privi în secret. Ea își dorea ca dragostea întâlnită săi fie o ștafetă de lumină în viața ei, să nu fie o bijuterie împrumutată, neîngrijită sau ca o măsea stricată după ce
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
se împotrivi, dar nu atât cât ar fi vrut. Era primul lor sărut, un sărut mai mult furat și grăbit. Îi șopti la ureche un „te iubesc” și ridicându-și totodată o șuviță de păr parcă lăsată intenționat să cadă. Tăceau amândoi. El avea privirea tăioasă ca a unui diamant, iar tăcerea lor spunea foarte mult. Carlina simțea că obrajii îi iau foc. Își duse palmele amândouă pe față, se fâstâci, iar pofta de a vorbi părea să o fi părăsit
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
și se retrase din jocul lui făcând câțiva pași în direcția paharelor de pe masă. Fiecare băuse câte puțin din pahare. El observă o mică șovăială la ea. - Ce-i cu tine? Ți-e frig ? Tremuri. Nu ți-a plăcut? Ea tăcu și se uită la el cu acea privire care spune totul. Zări în ochii lui o strălucire ce străpungea orice întuneric. - Trebuie să recunoști că uneori ești prea posesiv. Nu am aer să mai respir. - De ce spui asta? Și în
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
într-o continuă mișcare, ca fuga unei adieri de vânt. Toate lucrurile aveau acum o altă semnificație, un alt preț. Aveau mai multă valoare. Se uita peste tot, cu ochii mari deschiși ca și cum ar fi fost străină de toate. Erau tăcuți amândoi mergând unul lângă altul, fiecare cu gândul lui. Dacă cineva i-ar fi putut citi sufletul ar fi descoperit că ascundea mai multe decât lăsa să se vadă la suprafață. Nimic nu mai era la fel. Fiecare zi îi
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Mă doare capul. Parcă aș avea o cârpă în creier care mocnește ca un foc, iar când mă doare prea tare îmi vine să strâng pe cineva de gât. Apoi șovăi să îsi mai destăinuiască gândul întreg pe mai departe tăcând. Carlina ieși din dormitor și se așeză pe un scăunel în fața unei oglinzi. Se privi mult timp în oglindă, iar cu o mână își ridică părul sus, să vadă dacă îi șade bine așa. Își trecu degetele prin părul mătăsos
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
fi studenți navetiști mergeau în aceeași direcție cu ea. Grupul de tineri făcea destulă gălăgie. Erau prinși într-un joc de cărți. Răsunau din când în când hohote de râs. Carlina ar fi vrut ca în acel moment tinerii să tacă, dar era imposibil. Vis-a-vis, pe canapea erau doi bătrâni, soț și soție care o priveau foarte curioși văzându-i așa cum erau, niște fugari. În clipa aceea ar fi vrut să doarmă dar ochii îi rămăseseră închiși doar câteva minute ca
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Uneori, adevărul se amesteca cu minciuna preschimbând totul într-o indiferență. Nu știa să fi fost iubirea ...păcatul ei. Nu știa ca degete străine să-i fi gâtuit iubirea. Tăcerea ei nu avea glas iar strigătul durerii o îndemna să tacă. Nici îngerii câteodată nu vin în ajutor când zborul îți este frânt. Nu stricase casa nimănui și nici nu îi furase cineva cu vorbe ușoare sentimentele de femeie. Nu a acceptat nicicând vre-un Don Juan. Iubirea trecuse cu viteza
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
în ulei părea nepăsător. Toate bibelourile formau, parcă, o expoziție deschisă la vedere. Lustra din cristal în forma unei coroane de pom cu frunze mari, alungite peste inimioarele unor pere radia o lumină strălucitoare. Casetofonul Honda cu cele două boxe tăcuse de mult și îi amintea de zilele pline de veselie când Carlina dansa cu copiii ei. Perdelele albe și bogate în falduri erau acoperite pe părțile laterale cu un material din pluș grena cu un tiv ce părea făcut la
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
mele, dar tu ești specială. M-am gândit că ne-am putea asocia. Îți jur că n-o să regreți niciodată! Carlina continuă să fie uimită de atitudinea lui. Era ca o insectă suflată de pe o frunză ce cade pe pământ. Tăcu. Nici un răspuns. Pur și simplu nu pricepea de ce se oprise la ea. Dar de ce nu accepta? Avea nevoie de un ajutor bărbătesc la urma urmei. Nu-și arătase Leon oare afecțiunea cum se pricepuse mai bine? Și totuși nu-și
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Ajunsă de oboseală se așeză jos, își puse capul pe un bolovan și adormi. Nu observase mușuroiul de furnici de sub acel bolovan. Se trezi cu zeci de semne de la aceste vietăți. O jumătate de oră mai târziu se afla singură, tăcută în dormitorul ei, simțind nevoia de liniște și refuzând să comunice cu cineva. Un an de zile mai târziu, Carlina se îmbolnăvi de bronhopneumonie și aproape că era să se stingă din viață. Divinitatea o ajutase. Trezită din amintiri, îl
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]