17,656 matches
-
români. Denumită "Moldova", după râul ce curgea prin zona în care se afla nucleul ei, marca a devenit și ea independentă după ce un alt lider român din Regatul Ungariei, Bogdan, a trecut Carpații și i-a îndepărtat de la putere pe urmașii lui Dragoș. Relațiile între Ungaria și cele două state medievale românești s-au intensificat odată cu primele incursiuni ale Imperiului Otoman în Țara Românească, în noiembrie-decembrie 1369. Vlaicu Vodă, ajutat de contingentele maghiare conduse de Ladislau de Dăbâca, i-a înfrânt
Relațiile dintre România și Ungaria () [Corola-website/Science/328923_a_330252]
-
cu povestea lui Adam și Eva. Ca urmare a păcatului comis, cei doi sunt alungați din Paradis și nevoiți să muncească din greu pe Pământ. Dumnezeu alege să-i ierte pe amândoi, astfel că păcatul lor nu este moștenit de urmașii lor. Așa cum putem vedea în versetul următor: Așadar, este evident că un om indiferent de cât de vinovat este, nu poate transfera aceea vină altuia. Astfel că o femeie care se implică într-o relație sexuală ilegală ”zina” suportă consecințele
Crimele de onoare în spațiul islamic () [Corola-website/Science/328987_a_330316]
-
fiu, Ludovic (877-879), care a murit căzând de la o fereastră a palatului, și o fiică numită Hildegarda (878-895). Ludovic mai avea un fiu ilegitim, Ugo (855/860 - februarie 880), fie cu fiica contelui Adalard sau cu vreo concubină. Nelăsând niciun urmaș, toate teritoriile sale au revenit fratelui mai mic, Carol cel Gras, care era deja rege al Italiei și împărat, care astfel a reușit să reunească întregul regat al francilor răsăriteni. Ulterior, Hildegarda s-a alăturat markgrafului Engeldeo de Bavaria în
Ludovic cel Tânăr () [Corola-website/Science/325341_a_326670]
-
SUA mituri antimasonice din ce în ce mai exotice, trecând prin "Protocoalele înțelepților Sionului", un fals dovedit, și culminând în prezent cu teoriile moderne ale conspirației, care au adăugat peste miturile existente ipoteze fantastice despre originea francmasoneriei într-o frăție antică a unor "„reptilieni”", urmași corciți ai unor extratereștri și ai oamenilor cei mai "„vicioși”". Naționalismul de tip nedemocrat, care își promovează neamul nu prin patriotism (iubirea pentru o țară, și pentru toți locuitorii ei; promovarea unui neam printre celelalte, în cadrul democrației), ci prin xenofobie
Persecuția francmasoneriei () [Corola-website/Science/325344_a_326673]
-
în timpul campaniei regelui Henric II-lea împotriva rebelului Henric de Schweinfurt. Succesorul lui Henric al II-lea, Conrad al II-lea a purtat două campanii, în 1031 și 1032, pentru a recuceri atât Luzacia Inferioară, cât și Luzacia Superioară de la urmașul lui Boleslav, Mieszko al II-lea. Din timpul domniei regelui Henric al IV-lea, de la 1056, Luzacia a fost reîncorporată în Sfântul Imperiu Roman, formând una dintre cele patru diviziuni ale Saxoniei Superioare alături de Meissen, "Ostmark" (Marca Saxonă de Răsărit
Marca de Luzacia () [Corola-website/Science/325363_a_326692]
-
și Dietrich "cel Asuprit" (1191-1221), sub care marca s-a extins și dezvoltat. În 1264, Henric al III-lea s-a implicat în Războiul de succesiune a Thuringiei, land în care unchiul său, Henric Raspe, a murit fără a avea urmași. Între 1243 și 1255, Henric al III-lea a obținut Pleisseland în jurul Altenburgului, ca o măsură preventivă. În 1307, încercarea împăratului Henric al VII-lea de a supune din nou pe markgrafii de Meissen a eșuat, odată cu înfrângerea sa în
Marca de Meissen () [Corola-website/Science/325377_a_326706]
-
murit în 1011 și a fost înmormântat în Biserică Sfanțului Mihail din Lüneburg. În 990, Bernard s-a căsătorit cu Hildegarda (d. 1011), fiica a contelui Henric I "cel Viteaz" de Stade (d. 976). Cu aceasta, el a avut următorii urmași: și probabil:
Bernard I de Saxonia () [Corola-website/Science/325382_a_326711]
-
Logenahe (n. 832-d. 860). El a devenit pe rând conte de Oberlahngau (886), Hessengau (897), Gotzfeldgau (903), Wetterau (905) și Wormsgau (906). El a reușit să unească întreg teritoriul actual al landului Hessa, pe care l-a lăsat ca moștenire urmașilor săi din ceea ce va deveni Ducatul de Franconia. La începutul carierei sale, Conrad s-a aflat într-o stare de vrăjmășie cu Henric de Franconia și cu Adalbert, ambii din familia Babenberg. Principala reședință a lui Conrad s-a aflat
Conrad de Thuringia () [Corola-website/Science/325409_a_326738]
-
care a primit danii de la marele logofăt Lupu Stroici. Într-un document din 20 august 1616 se menționează faptul că biserica cea mică a fost ctitorită de mitropolitul Anastasie Crimcovici, de marele logofăt Lupu Stroici și de soția lui, Pascalina. Urmașii logofătului Stroici menționau la 22 august 1641 că mănăstirea a fost construită de Lupu Stroici și de mitropolitul Anastasie Crimca. Mitropolitul Petru Movilă a afirmat într-un manuscris că marele logofăt Luca Stroici i-ar fi dat în secret lui
Biserica Dragomirna Mică () [Corola-website/Science/325435_a_326764]
-
după ce Otto al III-lea se impusese asupra lui Henric. În ceea ce îl privește, Eckard a fost nevoit să îl reinstaleze pe episcopul Thiadric de Praga în scaunul său. Atunci când, în ianuarie 1002, Otto al III-lea a murit fără urmași direcți și principii germani s-au reunit la Frohse (astăzi, parte componentă din Schönebeck) pentru a alege un nou rege, Eckard a pretins chiar coroana Germaniei pentru sine, mai ales în condițiile în care ruda lui Otto din Dinastia Ottoniană
Eckard I de Meissen () [Corola-website/Science/325465_a_326794]
-
au semnat un pact de pace, neagresiune și asistența mutuala, « pentru eternitate », întărit cu un mariaj dinastic (Ramses al II-lea a luat în căsătorie două surori ale regelui hittit, participante și ele, probabil, la zămislirea celor cca. 200 de urmași prezumtivi ai regelui egiptean). După bătălia de la Kadesh, a început elaborarea unui tratat de pace care a fost definitivat abia în 1.259 î.e.n. (anul 21 al domniei lui Ramses al II-lea). Acest pact mutual, primul mare tratat internațional
Bătălia de la Kadesh () [Corola-website/Science/325923_a_327252]
-
îngropate în sol, unde sunt consumate. Uneori pot apărea lupte pentru gogoașe, între gândacul care a fabricat-o și alții mai „leneși”. Gogoașele de bălegar pot fi fabricate în perechi, formându-se cupluri care încep să acumuleze hrană împreună pentru urmași. Ponta este depusă în galerii cu adâncimi de 10-30 cm ce se termină cu o cameră specială. În această cameră are loc și acuplarea. Stadiul de ouă durează 5-12 zile, larvar - 30-3 zile, pupa - două săptămâni. În Egiptul Antic, "" a
Scarabaeus sacer () [Corola-website/Science/325943_a_327272]
-
Franței cu centrul la Rouen (în prezent Normandia de Sus), iar în schimb l-a recunoscut drept stăpân pe regele Franței și s-a convertit la creștinism. Acest acord a pus bazele Ducatului Normandiei, care a devenit posesie ereditară a urmașilor săi. În timpul domniei sale s-a dovedit a fi un conducător activ și un legiuitor înțelept: el ia forțat pe normanzi la un mod de viață stabil și a stabilit o justiție strictă. Rollo a murit probabil în anul 931, iar
Rollo () [Corola-website/Science/325966_a_327295]
-
Bucovina. A primit titlul de "doctor honoris causa în Teologie" în 1879. Este autorul a numeroase lucrări de referință în domeniul teologiei: Omiletica Bisericii drept credincioase răsăritene(1875), prelegerile de Liturgică, litografiate, care au fost prelucrate, completate și editate de urmașul său la catedră, Dr. Teodor Tarnavschi și cursul de Pastorală care de asemenea a rămas în manuscris litografiat (prelucrat și editat mai târziu în partea a doua a lucrării lui Dionis Ieremiiv). A alcătuit primele manuale de Liturgică, Omiletică și
Vasile Mitrofanovici () [Corola-website/Science/326012_a_327341]
-
După căderea Regatului longobard în 774 (ca urmare a asediului Paviei), teritoriul a trecut sub dominația francilor conduși de Carol cel Mare. Coroana de fier a regilor longobarzi ("Corona Ferrea") a fost utilizată pentru încoronarea regilor longobarzi, dar și de către urmașii acestora ca regi ai Italiei, vreme de secole. Sursele primare pentru regii longobarzi anterior cuceririi france sunt anonima "Origo Gentis Langobardorum" din secolul al VII-lea și "Historia Langobardorum" a cronicarului Paul Diaconul din secolul al VIII-lea. Primii regi
Regatul Italiei medievale () [Corola-website/Science/324870_a_326199]
-
1042. Se pare că Leon era fiul unui duce din familia Docibilienilor, probabil al ducelui Grigore de Gaeta. Mai întâi în aprilie sau august 1012, după moartea vărului său Ioan al IV-lea, Leon a ocupat tronul în opoziție cu urmașul legitim, fiul lui Ioan, Ioan al V-lea, pe atunci un copil, și împotriva regenților aceluia, Emilia, mama lui Ioan al IV-lea, și Leon, unchiul și tutorele moștenitorului de drept. Leon I a ocupat funcția în septembrie, însă în
Leon I de Gaeta () [Corola-website/Science/324888_a_326217]
-
III-lea al Germaniei, moment din care prestigiul familiei a crescut. Marchizatul a intrat politicile italiene ale lui Conrad, dar și în cele ale Bizanțului, în vremea împăratului Manuel I Comnen, a constituit un precedent al poziției pro-imperiale (ghibeline) a urmașilor din Montferrat și s-a implicat în cruciade. Conrad de Montferrat (sau Conrad I al Ierusalimului) a fost un nobil italian, unul dintre participanții majori la Cruciada a treia. El a devenit "de facto" rege cruciat al Ierusalimului, prin căsătoria
Marca de Montferrat () [Corola-website/Science/324911_a_326240]
-
acestui sat au fost învinuiți că au prădat în munți pe Dobromir, marele ban al Olteniei, la trecerea în Transilvania, în ziua de 18 noiembrie 1587. Din această pricină, locuitorii Crasnei, din oameni liberi devin Rumâni. Ei au fost dați urmașilor legali ai lui Calotă, marele slujer, și Gheorghe Logofăt. De la aceștia, satul Crasna ajunge în posesia lui Dumitru Filișanul din Filiași, care o stăpânea în anul 1615. După 21 de ani, în anul 1636, biserica din lemn a fost înlocuită
Schitul Crasna () [Corola-website/Science/324905_a_326234]
-
captare de izvoare. După tipologia conductelor descoperite în orașul Suceava, cele găsite în satul Ipotești aparțin secolului al XV-lea, respectiv al XVI-lea și arată că această amenajare poate fi datată în vremea lui Ștefan cel Mare sau a urmașilor săi imediați. Prima atestare documentată a satului Ipotești apare în 1586, când într-un document în limba slavonă se vorbește despre vătămanul/hotarnicul Simașco din Epotesci. Referirile din secolul XVII sunt însă mult mai numeroase. Astfel, un document din 1638
Ipotești, Suceava () [Corola-website/Science/324914_a_326243]
-
din regatul din nord în exil, astfel creându-se bazele legendelor în jurul soartei enigmatice a „triburilor pierdute ale lui Israel”. Samaritenii spun că ei sunt descendenții supravietuițorilor triburilor pierdute, deși li se crede că ar fi fost în mare parte urmași ai coloniștilor asirieni. O revoltă israelită (724-722) a fost învinsă după asediul și capturarea Samariei de către Sargon al II-lea. Regele asirian Sennacherib a încercat, dar a nu a reușit să cucerească Iudeea. Surse asiriene pretind că el i-a
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
devenit singurul stabiliment religios din Imperiul Roman care nu conținea efigia împăratului. Din 37 î.Hr. si până în 6 AD, regatul ebraic a fost condus de dinastia irodiană sau a Antipatrizilor de regi clienți, provenind din Edom. Irod cel Mare și urmașii săi au făacut ample lucrări de construcții la templul din Ierusalim (vezi: Templul lui Irod), făcându-l, după cat se crede, una dintre însemnatele edificii religioase din lumea antică. în ciuda faimei sale, în perioada asta iudaismul rabinic, fariseu, condus de
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
și s-a sfârșit în anul 7010 (=1502), iar al domniei sale anul patruzeci și șaselea curgător, luna septembrie 14”. Dedesubtul pisaniei, s-a amplasat o placă din marmură cu traducerea inscripției. Faptul că a rămas în sfatul domnesc și sub urmașii lui Dragoș și chiar ai lui Bogdan I, Volovățul probabil avea o anumita autoritate: era vechi, din Carpați. După dispariția lui Stanislav de Elova, este consemnat că stăpân al Volovățului boierul Giurgiu, fiul cel mic al lui Dragomir Albul, tot
Volovăț, Suceava () [Corola-website/Science/324936_a_326265]
-
Regatul Ungariei (Croația aflându-se în uniune personală cu Ungaria) și parte de către Republica Veneția. Ducele Conrad I a fost succedat de către fiul său, Conrad al II-lea, care apare tot ca "dux de Dachawe" și care a murit fără urmași direcți în 1182. În aceste condiții, posesiunile sale comitale din Dachau au fost preluate de către vărul său Otto I de Wittelsbach, din calitatea sa de duce de Bavaria, numit în aceasta de către împăratul Frederic "Barbarossa" după depunerea Welfului Henric Leul
Ducatul de Merania () [Corola-website/Science/324951_a_326280]
-
înverșunatul conflict dintre Imperiu și Papalitate, Otto al II-lea de Merania a fost în cele din urmă alungat, în 1247. El s-a retras la castelul Niesten din apropiere de Weismain, în principatul-episcopat de Bamberg, unde a murit fără urmași în anul următor. Titlul de "duce de Merania" nu a mai fost utilizat, dat fiind că nu mai existau posesiuni rămase sub protecția Imperiului: mărcile de Istria și Carniola trecuseră sub dominația Patriarhatului de Aquileia, iar moșiile de origine ale
Ducatul de Merania () [Corola-website/Science/324951_a_326280]
-
ajutat la urcarea la domnie a lui Nicolae Mavrocordat în 1716. În semn de recunoștintă, domnitorul l-a adus cu sine la București, l-a făcut sfetnicul său și l-a scutit de dări atât pe el, cât și pe urmașii săi. Isaac, bunicul lui , a fost sfetnic al mai multor domnitori fanarioți și mai ales al lui Nicolae Mavrogheni care s-a folosit de serviciile lui pentru a putea obține firmanul de numire de la sultan. Tatăl lui Davicion Bally, Avraham
Davicion Bally () [Corola-website/Science/324972_a_326301]