172,561 matches
-
București la 27 februarie 1961, a Tratatului încheiat între Guvernul Republicii Populare Romîne și Guvernul Uniunii Sovietice cu privire la regimul frontierei româno-sovietice, de colaborare și asistență mutuală. Documentele din anii 1948-1949 au fost ratificate la data de 20 iunie 1961 la propunerea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej (pe atunci președinte al Consiliului de Stat) doar de către Consiliul de Stat al Republicii Populare Romîne. Din punct de vedere juridic, cele două înțelegeri bilaterale (protocolul și procesul verbal de predare) semnate între România și URSS sunt
Ostrovul Limba () [Corola-website/Science/320084_a_321413]
-
recunoască independența Lituaniei în schimbul unei alianțe ferme și permanente cu Germania, pe baza convențiilor privind afacerile militare, transporturile, vămile și moneda. Consiliul a acceptat, cu condiția ca Lituania să decidă singură în politica sa internă și externă. Germanii au respins propunerea. La 11 decembrie, consiliul a adoptat o rezoluție prin care accepta o „alianță fermă și permanentă” cu Germania pe baza celor patru convenții. Doar cincisprezece membri au votat în favoarea acestei rezoluții, dar toți douăzeci au semnat-o. Germanii și-au
Consiliul Lituaniei () [Corola-website/Science/320080_a_321409]
-
politică din Turcia se îndreaptă într-o direcție care nu le este favorabilă. Guvernul otoman nu intreprindea nicio acțiune pentru reprimiarea mișcării naționaliștilor. Pe 28 ianuarie, deputații otomani s-au întâlnit într-o ședință clandestină. Au fost făcute mai multe propuneri, printre care și cele de alegere a lui Mustafa Kemal în funcția de președinte al Camerei, (cerere amânată până când situația din țară ar fi permis ducerea ei la îndeplinire fără amestecul britanicilor), respectiv de acceptare a rezoluției Congresului de la Sivas
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
altitudine peste Los Negros. Piloții au raportat că nu există semne de activitate a inamicului și că insulele par a fi fost evacuate. Generalul George Kenney, comandantul Forțelor Aeriene Aliate din Zona Pacificul de Sud-Vest, a mers la MacArthur cu propunerea ca insulele neocupate să fie rapid preluate de o forță redusă. Kenney relata: „Generalul a ascultat o vreme, s-a plimbat de colo-colo în timp ce vorbeam, a dat din cap din când în când și apoi s-a oprit deodată și
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
București la 27 februarie 1961, a Tratatului încheiat între Guvernul Republicii Populare Române și Guvernul Uniunii Sovietice cu privire la regimul frontierei româno-sovietice, de colaborare și asistență mutuală. Documentele din anii 1948-1949 au fost ratificate la data de 20 iunie 1961 la propunerea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej (pe atunci președinte al Consiliului de Stat) doar de către Consiliul de Stat al Republicii Populare Romîne. Din punct de vedere juridic, cele două înțelegeri bilaterale (protocolul și procesul verbal de predare) semnate între România și URSS sunt
Canalul și golful Musura () [Corola-website/Science/320134_a_321463]
-
sub rezervele condițiilor din tratat. Tratatul stabilea expulzarea Imperiului Otoman din Europa. De asemenea, tratatul servea intereselor politice britanice. Se părea că Londra reușise să alunge „bolnavul Europei” în „patul de boală” din Asia Mică SUA, al căror Senat respinsese propunerile cu privire la trasarea granițelor Armeniei, a decis să nu participe în niciun fel la împărțirea Imperiului Otoman SUA dorea ca semnarea tratatului de pace să se facă cât mai rapid posibil, urmată de plata unor compensații financiare pentru cheltuielile militare pe
Tratatul de la Sèvres () [Corola-website/Science/320144_a_321473]
-
administrative și politice ale regiunii. Primele schițe ale granițelor Kurdistanului au fost propuse în 1919 de Șerif Pașa, reprezentantul „Societății pentru Înălțarea Kurdistanului” ("Kürdistan Teali Cemiyeti"), la Conferința de pace de la Paris. Șerif definea astfel granițele regiunii: Niciuna dintre aceste propuneri nu a fost inclusă în Tratatul de la Sèvres, care prevedea înființarea unui Kurdistan mult mai puțin întins, aflat doar pe teritoriul Turciei de azi. Nu erau cuprinse în Kurdistan regiunile locuite de kurzi în Iran, în Irak (aflat sub control
Tratatul de la Sèvres () [Corola-website/Science/320144_a_321473]
-
Krum a invadat Tracia bizantină, ocupând Develt și a forțat populația din cetățile apropiate să fugă la Constantinopol. De pe aceasta poziție de forță, Krum a oferit bizantinilor reactivarea tratatului de pace din 716. Noul împărat Mihai I Rangabe a respins propunerea, mai ales din cauza clauzei referitoare la schimbul de dezertori. Pentru a exercita o presiune mai mare asupra împăratului, Krum a asediat și cucerit în toamna anului 812 orașul Mesembria (Nesebar). În februarie 813, bulgarii au atacat Tracia, dar au fost
Krum () [Corola-website/Science/320223_a_321552]
-
romano-catolic. Unii politicieni britanici au încercat de câteva ori să o aducă pe Sofia în Anglia pentru a-i permite să-și asume guvernul imediat în cazul morții reginei Anne. Principesă electoare era dornică să se mute la Londra, dar propunerea a fost respinsă, o astfel de acțiune ar fi jignit-o mortal pe regină care se opunea puternic la existența unei rivale în regatul ei. Anne ar fi fost conștientă de faptul că Sofia, care era activă și plină de
Sofia de Hanovra () [Corola-website/Science/320271_a_321600]
-
el nu mai vorbea de aproape 20 de ani. Papa Leon al XIII-lea, urmând sugestiile ducelui de Norfolk, a hotărât să-l ridice pe Newman la cardinalat. Această distincție era remarcabilă, întrucât Newman nu era decât un simplu preot. Propunerea a fost făcută în februarie 1879, iar anunțul public a fost primit cu mare aprobare în toată lumea anglofonă. John Henry Newman a fost creat cardinal la 12 mai 1879. Prezent la Roma, Newman și-a subliniat opoziția constantă față de liberalism
John Henry Newman () [Corola-website/Science/320290_a_321619]
-
opoziție vocală, incluzând amenințări cu moartea. De aceea, comisia a amânat procesul de decizie pentru încă câțiva ani buni, și de abia în 2007 a trecut la implementarea hotărârii luate în 2006, care reflectă actuala situație, dar care reprezintă inversul propunerii inițiale. Ca o simplă observație, se poate menționa grija extremă (aproape paranoidă) a comisiei NM PRC de a evita escaladarea conflictelor legate de desemnarea scindării prefixului 505 în 575 prin alegerea prefixului vacant atunci, 575, care diferă de 505 doar
Prefix telefonic 505 (Statele Unite ale Americii) () [Corola-website/Science/320329_a_321658]
-
ale unei organizații." După opinia NRC, elementul de analiză este reprezentat de capabilitățile tehnologice ale organizației. Ca o consecință a acestei definiții, finalitatea managementului tehnologiilor este de a organiza congruența între portofoliul de tehnologii și obiectivele și țintele organizației. Conform propunerii NRC, managementul tehnologiilor ar putea fi considerat ca "intersecția" a două discipline științifice: ȘTIINȚA și TEHNOLOGIA pe de o parte și MANAGEMENTUL, pe de altă parte, ceea ce permite îmbinarea competențelor tehnice cu cele manageriale. Se urmărește astfel să se exporte
Managementul tehnologiilor () [Corola-website/Science/320333_a_321662]
-
interfețelor cu utilizatorii, apoi un proces de proiectare detaliată care identifică modul în care fiecare subsistem va fi construit sau achiziționat. Este condusă o serie de teste pentru a asigura că subsistemele, sistemul și cerințele business-ului sunt satisfăcute. Diferitele propuneri de definire a conceptului de managementul tehnologiilor evidențiază faptul că nu există deocamdată un consens asupra definiției, că este vorba de un domeniu emergent sau în faza de dezvoltare conceptuală. De altfel, într-o cercetare recentă, T.Talonen (2008) emite
Managementul tehnologiilor () [Corola-website/Science/320333_a_321662]
-
reprezintă termenul ebraic pentru Dumnezeu. În 1986, David Langford a publicat un eseu al lui Nick Lowe, în care acesta propunea "un mod de a găsi plăcerea în cărțile lui Donaldson. (Inutil să spun că asta nu implică citirea lor.)" Propunerea implica un joc numit "Cursa încleștării", în care fiecare jucător deschidea un volum din "Cronicile lui Thomas Covenant" la o pagină oarecare; câștigător era desemnat primul care găsea cuvântul "încleștare". Lowe descria acest joc ca fiind unul "rapid" - "în general
Cronicile lui Thomas Covenant, Necredinciosul () [Corola-website/Science/320367_a_321696]
-
un citat din Sonetul 73 al lui William Shakespeare. Versiunea românească a apărut în 1994 la editura Pygmalion, în traducerea lui Mihai Samoilă. Traducerea fidelă a pasajului din Sonetul 73 ar fi fost lipsită de sens în afara contextului, astfel că propunerea traducătorului pentru titlu a fost Cântec de lebădă, deoarece păstra lirismul și sensul tragic al citatului și respecta confortul cititorului, căruia i se oferea un titlu accesibil, ușor de ținut minte și de comunicat. Alegerea titlului ediției românești a aparținut
Unde, cândva, suave păsări cântătoare... () [Corola-website/Science/321017_a_322346]
-
cu centralele nucleare și să construiască încă două reactoare la Centrala Nucleară Darlington. Bruce Power, singura companie de energie nucleară privată din Canada, a propus să se construiască două reactoare pe fostele terenuri ale combinatului siderurgic Stelco din Nanticoke. Această propunere a fost refuzată de Guvern. În prezent, un regulament sub Actul de Protecție a Mediului stipulează faptul că Ontario nu va mai folosi cărbunele pentru a produce electricitate după 31 decembrie 2014. Nanticoke este planificat să treacă pe biomasă. Deși
Centrala electrică Nanticoke () [Corola-website/Science/321020_a_322349]
-
2003, parcul a devenit proprietatea omului de afaceri Costică Constanda, care a obținut terenul din la schimb pentru alte terenuri pe care le cumpărase de la foștii proprietari. În iunie 2007, senatorul Marius Marinescu a înaintat Biroului Permanent al Senatului României propunerea legislativă privind declararea de utilitate publică a terenurilor-proprietate a lui Costică Constanda, situate în București, zona "Parcul Bordei". Alături de senatorul Marius Marinescu, inițiatorul legii, au semnat, în calitate de co-inițiatori, și senatorii Ion Iliescu, fost președinte al României, și Nicolae Văcăroiu, fost
Parcul Bordei () [Corola-website/Science/321061_a_322390]
-
situate în București, zona "Parcul Bordei". Alături de senatorul Marius Marinescu, inițiatorul legii, au semnat, în calitate de co-inițiatori, și senatorii Ion Iliescu, fost președinte al României, și Nicolae Văcăroiu, fost premier al României, președintele Senatului la acea oră. Un an mai târziu, propunerea legislativă a fost adoptată și de Camera Deputaților, apoi promulgată de președintele României și publicată în Monitorul Oficial, devenind Legea nr.170/2008 privind declararea de utilitate publică a terenurilor situate în București, zona "Parcul Bordei". În martie 2008, consilierii
Parcul Bordei () [Corola-website/Science/321061_a_322390]
-
a cerut preluarea rapidă a Regiunii Sudete de al Treilea Reich sub amenințarea războiului. Cehii, așa cum a pretins Hitler, îi masacrau pe germani. Chamberlain a prezentat cererea guvernelor britanic și francez; ambele au acceptat. Guvernul cehoslovac a rezistat, argumentând că propunerea lui Hitler va ruina economia națională și va duce la punerea întregii Cehoslovacii sub controlul Germaniei. Marea Britanie și Franța au emis un ultimatum, oferind o garanție din partea Franței condiționată de acordul Cehoslovaciei. Pe 21 septembrie, Cehoslovacia a capitulat. Oricum, în
Acordul de la München () [Corola-website/Science/321070_a_322399]
-
noaptea, Adolf Hitler, Neville Chamberlain, Benito Mussolini și Édouard Daladier au semnat Acordul de la München. Acordul a fost anunțat oficial de Mussolini, deși, de fapt, planul așa numit italian fusese pregătit de ministerul de externe german. Era aproape identic cu propunerea făcută la Godesberg: armata germană urma să ocupe în întregime Regiunea Sudetă până la 10 octombrie și o comisie internațională urma să decidă viitorul zonelor care constituiau obiectul disputei. Cehoslovacia a fost informată de Franța și de Marea Britanie că ar putea
Acordul de la München () [Corola-website/Science/321070_a_322399]
-
va deveni următoarea țintă pentru expansiunea nazistă, ceea ce s-a și întâmplat, aparent prin disputa asupra Coridorului Polonez și asupra Orașului Liber Danzig. Aceasta a dus la semnarea unei alianțe militare anglo-poloneze și la refuzul guvernului polonez de a negocia propunerile germanilor cu privire la Coridorul polonez și la statutul orașului Danzig. Prim-ministrul Chamberlain s-a simțit trădat de ocuparea Cehoslovaciei de către naziști și a înțeles că politica sa de satisfacere a pretențiilor lui Hitler a eșuat, astfel că a început să
Acordul de la München () [Corola-website/Science/321070_a_322399]
-
pe 2 martie o notă verbală guvernelor Greciei și Imperiului Otoman, prezentând posibilile soluții ale „Chestiunii Cretane”. Astfel, Creta ar fi putut să devină un stat autonom sub suzeranitatea sultanului. Poarta a răspuns trei zile mai târziu, acceptând în principiu propunerile, dar, pe 8 martie, guvernul elen a respins soluția marilor puteri, pe care o considera nesatisfăcătoare, insistând în schimb pentru unirea Cretei cu Grecia. Venizelos, ca reprezentant al rebelilor cretani, s-a întâlnit cu amiralii marilor puteri pe un vas
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
când Liga l-a invitat pe Venizelos să preia conducerea mișcării Venizelos s-a îndreptat către Atena și, după ce s-a consultat cu liderii Ligii Militare și cu reprezentanții partidelor politice, a propus un nou guvern și refomarea Parlamentului Elen. Propunerile sale au fost considerate primejdioase pentru scena politică elenă atât de rege cât și de politicienii greci. Temându-se de escaladarea crizei, regele George I a convocat în cele din urmă un cosiliu de coroană și a recomandat liderilor politici
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
au fost considerate primejdioase pentru scena politică elenă atât de rege cât și de politicienii greci. Temându-se de escaladarea crizei, regele George I a convocat în cele din urmă un cosiliu de coroană și a recomandat liderilor politici acceptarea propunerilor lui Venizelos. După mai multe amânări, regele a accepta în cele din urmă să-l numească pe Stephanos Dragoumis (propunerea Venizelos) la conducerea unui nou guvern, care să conducă țara în perioada în care Liga era dizolvată iar Grecia se
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
crizei, regele George I a convocat în cele din urmă un cosiliu de coroană și a recomandat liderilor politici acceptarea propunerilor lui Venizelos. După mai multe amânări, regele a accepta în cele din urmă să-l numească pe Stephanos Dragoumis (propunerea Venizelos) la conducerea unui nou guvern, care să conducă țara în perioada în care Liga era dizolvată iar Grecia se pregătea de alegeri. La alegerile din 8 august 1910, aproape o jumătate din locurile din parlament au fost cucerite de
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]