17,151 matches
-
interesantă pentru elucidarea schimbării de registru, Petru Comarnescu subliniază faptul că sculptorul se inspiră din prima fotografie a artistului la tinerețe. Oscar Han plănuia un ansamblu alegoric, din care fac parte două Elegii din 1933 și 1934, care trebuiau să înconjoare soclul statuii. Un moment edificator pentru interpretarea în cheie simbolistă a figurii eminesciene îl constituie proiectul pentru un monument Eminescu realizat de sculptorul Dimitrie Paciurea. De-a lungul întregii cariere artistice a lui Dimitrie Paciurea există obsesia unui monument dedicat
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
amprenta unei androginii subversive, un "Eminescu-gorgonă". "Marele Paciurea, mergând pe linia obedienței absolute față de dicteul propriei sale fantezii bântuite de himere, făcuse un Eminescu-gorgonă, un cap spectral, de umbră a hadesului, țâșnind lumini din bezna bolgiei lui cu șerpi dantești, înconjurat de alte umbre, contorsionate pe soclu, de Ugolini tragici, amintire a lui Rodin din Porțile Infernului și a sclavilor michelangiolești"273. Cu referirea la macheta monumentului Eminescu, același binom tensionat este revendicat într-o cheie psihologist-sociologizantă de către Petru Comarnescu. Sculptura
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care corespunde și preocupărilor artistice ale soției sale, Cecilia Cuțescu-Storck, Întristare (Cahgrin) (1907-1908), Femeia cu pisica (1907-1908), Proiect de monument funerar (Amintiri Triste) (1914-1916), Femeie plângând (1915), Dănțuitoarele (1916), Durere (1917), Spre infinit (1924), Mister (1926): Pentru ea, care se înconjura în palatul ei, cu operile lor, au lucrat ei cu toții. Pentru ea Spaethe lucra o Sfîntă Byzantină, o Florentină sau acel lampadar Fiat Lux o femee cu o cruce în mână, care se lumina iar Storck acea Evă, Tentație, Salomea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
efectului carnavalesc al juxtapunerii femeii și șarpelui, clișeu al demonologiei populare, într-o ecuație plină de subînțelesuri lubrice. Tema este reluată în 1907, dar de data aceasta femeia, cu aceeași expresie de lascivitate, se află în picioare, iar reptila îi înconjoară corpul lăsându-i dezvelit bustul și odihnindu-și capul pe umărul ei, cu gura deschisă ca pentru a ataca. În Senzualitate (1891), șarpele încolăcește corpul femeii-Melusină, trecându-i printre coapse asemeni unui gigantic penis, în timp ce privirea ei se păstrează în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
XIX ceea ce se întâmplă cu personajele. În tabloul prerafaelitului Millais, aceasta nu are încă stranietatea pe care i-o conferă estetica simbolistă. Ofelia lui Pallady se plimbă pe marginea unui lac, cu un buchet de flori în mână, florile o înconjoară din toate părțile. Pe malul celălalt se văd umbre difuze, siluete albe, inconsistente, elfice. Acest efect de difuzie îndepărtează și mai mult dimensiunea contignetului de care Ofelia se înstrăinează. De aici rezidă un sentiment al insolitării, într-o lectură simbolică
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și de Whistler în același sens al epurării figurilor sale de corporalitate, a spectralizării lor. Florile par să se imprime în țesătura rochiei care devine ușor translucidă. Ofelia este asemenea unei umbre topindu-se în acest câmp floral, care o înconjoară. Ea păstrează o relație metonimică cu florile pe care le ține cu un gest absent, nu există tablou care să omită detaliul floral. Pallady exagerază puțin statura ei pentru a realiza un efect de longilinitate. Despletită, cu picioarele goale în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ar dori s-o ferească de impuritatea locului în care se află, el pășește printre flăcări amenințat de gurile deschise ale Cerberului sau ale altor demoni care au luat o formă igniferă. Asemeni haloului auratic al sfinților, capul său este înconjurat de un nimb luminos, încununat de lauri și de părul asemeni unei cozi de cometă. Poetul dobândește aura demoniilor romantice aduse la incandescența rece a sensibilității decadente, a unei frumuseți blestemate. Coborârea lui Orfeu în Infern nu este străină de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și a lunii, îmbrățișare asistată de un cor de îngeri. Cum putem observa, Klimt conferă poeziei semnificația orfică și redempționistă totodată a muzicii. Cuplul este încadrat în rama alcătuită de siajul făcut de cei doi aștri, iar părul femeii le înconjoară picioarele. Cu ajutorul unei anime benevolente, Cavalerul poate înfrunta "forțele ostile", reprezentate în parte de cele trei Erinii care supravegheau pedepsirea conotată sexual a umanității în Jurisprundența, la care se alătură gigantul Polifem cu un aspect simiesc și o serie de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a unor rochii prețioase. Florile țes un arabesc în jurul femeilor din panourile sale decorative, unde, uneori, în fundal, se profilează orașul, cu o geometrie particulară -, cu chioșcuri, cu calcane, un oraș dintr-o pânză fermecată. În Primăvara (1901), pictorul înfățișează înconjurată de flori o femeie cu flori în păr, într-o atitudine gânditoare. Tabloul este străbătut de o creangă precum o nervură fină, o vascularizare a sa, iar două treimi din spațiul pânzei este invadat de flori. Rochia formează, la rândul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
anumit tip de femeie, cu o notă de androginitate, un anumit decupaj capilar scurt, urmând fidel forma capului, o anumită alură a corpului și un anumit pigment meridional. În Ritm, femeile apar așezate pe un fel de rotondă, un postament, înconjurate de câțiva arbori cu tulpini groase, ficuși, dar cu un aspect fitomorf de lăstari uriași, de o senzuală suculență și cu frunze cărnoase care incorporează în vegetal o aparență de corporalitate, așa cum îi plăcea să constate lui Des Esseintes la
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Oscar Wilde, focalizând momentul climactic al sărutului mortifer, iar veșmântul de pietre prețioase care o lasă dezgolită pe această făptură malefică deschide posibilitatea unei influențe din pictura lui Moreau. "Pe marmora poleită a curtei unui palat oriental, curte ce se înconjoară de înșiruirea sveltă a unor svelte colonade, s-a așezat albă și goală sub găteala podoabelor de pietre prețioase, perversa Salomee... Și călăul cu sabia picurând de sânge i-a adus într-o tavă de argint capul livid al Sfântului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
contrast violent, ireductibil cu mizanscena maladiv-voluptuoasă a sacrilegiului. Nicolae Vermont ne face părtași la ponderea malefică a acestui chiasm pe care-l realizează prin gestul sacrileg vestala impudică, recomandând capul sfântului martirizat ca obiect al satisfacției sale erotice. Florile care înconjoară pe platou capul tăiat într-un sens decorativ-licențios, asemeni unei coroane de lauri, sunt menite să confere un caracter burlesc ororii, plonjând în abisul blasfemiei. Avem aici o raportare la sensibilitatea decadentă, care comandă contrastele violente, cu o notă blasfemică
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
într-un format foarte mic. Cu o grație ilustrată gestual, dansatoarea Salomeea apare ca una dintre țigăncile pe care Vermont le pictează des, în chip de florărese sau țărănci. Pe o masă se află tava cu capul sfântului Ioan Botezătorul, înconjurat de un nimb trasat ca un cerc fin, formalism care-și află ecoul în cerceii dansatoarei, în cupele de mătase care-i cuprind sânii, în mânerul tipsiei pe care se află capul sfântului Ioan și nu în cele din urmă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
simbolic al propriei sexualități oferite lasciv. Pictorița nu surprinde în act sau în intenție acest sărut sângeros al unei imposibile uniuni, capriciu de o senzualitate maladivă, revendicare eșuată, neputincioasă, a puterii de seducție a nimfetei. În pictura Ceciliei Cuțescu-Storck, Salomeea înconjoară cu un braț capul Sf. Ioan și își lipește fața de obrazul lui. Sfântul nu mai are nimic din acea frumusețe stilizată, imberbă, de efeb-androgin, ca la Beardsley, trecută poate prin filtrul unei sensibilități homoerotice și nici acuratețea trăsăturilor la
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
intenționată elongație la un El Greco. Expresia ei nu evocă în niciun fel dorința nerealizată sau frustrarea, ci suferința, o suferință atât de puternică, ce a trecut de la cutumiara manifestare feminină a suferinței prin bocet, la tăcere. Capul Sfântului Ioan este înconjurat de o dublă mângâiere, cea a mâinii care-i atinge fața și cea a obrazului Salomeei, acolade pioase care configurează o circularitate maternală. Nu mai aveam acea confruntare de efect hipnotic, ca în cazul Apariției lui Gustave Moreau sau a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
bolta paradisiacă unde păsările cântau ascunse în frunzișuri, în crengi de ficuși sau de smochini, ce se împleteau între ghirlande de flori de salcâm. Totul apărea ca un arabesc cu tonuri închise pe fondul unui cer de fildeș jur împrejur, înconjurat de un brâu aurit în relief, care îl despărțea de plafon și susținea seria de lunete triunghiulare cu subiecte figurale, tratate decorativ. În spațiile dintre lunete pusesem păsări cu aripile deschise, părând că susțin plafonul însuși ca o dantelă"597
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
atâtea clipe. Un cer de stele dedesubt, Deasupra-i cer de stelePărea un fulger nentrerupt Rătăcitor prin ele. Și din a chaosului văi, Jur Împrejur de sine, Vedea, ca-n ziua cea de-ntâi, Cum izvorau lumine; Cum izvorând Îl Înconjor Ca niște mări, de-a-notul... El zboară, gând purtat de dor, Pân' piere totul, totul; Căci unde-ajunge nu-i hotar, Nici ochi spre a cunoaște, Și vremea-ncearcă În zadar Din goluri a se naște. Nu e nimic și totuși
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
unui proiect de irigație care să susțină culturile ce urmau să fie introduse. Aceasta prespunea însă o schimbare radicală a drepturilor de proprietate asupra pământului, în sensul că pământul folosit la comun urma să fie transformat în ferme agricole private, înconjurate de garduri. După cum bine se știe, populațiile agricole muncesc mult mai mult decât cele pastorale. Combinat cu faptul că păstorii și, în general, populațiile seminomade îi disprețuiesc pe cei angajați în agricultură, în rândul grupului-țintă s-a dezvoltat o veritabilă
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
un domn căpitan de infanterie, numit Stihi 175, supraveghind pe un număr de 15 evrei cari săpau o groapă. Pe lângă acești evrei cari săpau groapa, mai erau și alții, bărbați, femei și copii, cari stăteau culcați pe iarbă. Aceștia erau înconjurați de un număr de 10 ostași înarmați dintr'un regiment de infanterie română, iar mai la o parte, un grup de ostași din armata germană. Pretorul arătând căpitanului Stihi ordinul nostru de a lua în primire populația evacuată din Sculeni
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
pentru arestații comuniști, teroriști, cei care au activat contra trupelor noastre, etc. Să se stabilească un cartier al orașului care să fie transformat în ghetou unde să fie strânși toți evreii de orice sex și vârstă. Acest ghetou să fie înconjurat cu sârmă ghimpată, baricade, etc. și să fie păzit puternic. Pentru aceasta am luat contact cu Primăria și cu delegatul populației neevreiești urmând a se fixa acest cartier pentru ghetou; principial am ales cartierul Moldovanca funcționarilor. În nici un caz să
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
Nr. 306.1281577, Marele Stat Major propune următoarele: I. Creiarea unui semn distinctiv vizibil, care să fie purtat de toți evreii din toată țara fără excepție de vârstă și sex (Steaua lui David). II. Creiarea de zone de izolare (ghettouri) înconjurate cu sârmă ghimpată în toate orașele din Moldova, unde se găsesc evrei. Aceste ghettouri vor fi organizate acolo unde evreii locuiesc în majoritate, iar pentru a se asigura gruparea lor să se construiască și barăci tip militar, unde să fie
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
un studiu de specialitate. Privită însă în întregul ei, evacuarea tuturor evreilor din zona de operațiuni nu pare posibilă în mod radical. Pentru aceasta Secția I-a a Marelui Stat Major propune următoarele: 1. Crearea unei zone de izolare (ghettouri) înconjurată cu sârmă ghimpată, în toate orașele din Moldova, unde se găsesc evrei. Aceste ghettouri vor fi organizate acolo unde evreii locuiesc în majoritate, iar pentru a se asigura gruparea lor, este necesar să se construiască și barăci tip militar, unde
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
de Externe, Ana Pauker, se opunea acestei nunți, sub pretexte financiare, dar motivul era mai curînd faptul că regele ar fi ajuns astfel în centrul atenției 401. Comuniștii îi cerură să abdice. Pe 30 decembrie, soldații comuniști și poliția secretă înconjurară Palatul Kiselef, cerînd abdicarea regelui. Mihai nu avea de ales. În cîteva ore a abdicat, declarînd: "Rămîne ca poporul român să aleagă noua formă de stat"402. În timp ce regele Mihai își făcea bagajele pentru a pleca în Elveția, guvernul Groza
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
născocise fiica sa: "Nu bea din apa asta"1330. Pe 24 iulie, Nixon a urmărit amerizarea lui Apollo 11. A doua zi își începu popasul asiatic al călătoriei sale în jurul lumii, oprindu-se în Guam, în drum spre Manila. Fiind înconjurat de reporteri, președintele acceptă să susțină o conferință de presă neoficială, pentru a enunța ceea ce devenise cunoscut sub numele "doctrina lui Nixon". Ideea de bază a acesteia era că deși Statele Unite aveau să-și onoreze în continuare angajamentele luate față de
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
întreținea relații strînse de prietenie cu Harry Barnes, ambasadorul american din România. Așteptîndu-se la necazuri din partea autorităților, istoricul îi dăduse lui Barnes un exemplar din eseurile pe care le scrisese cu cîteva zile în urmă. După arest, poliția română a înconjurat Ambasada Americană, lăsîndu-i să intre doar pe angajați. Bucureștiul i-a comunicat lui Barnes că este dispus să-l elibereze pe Georgescu, în schimbul lucrărilor pe care istoricul i le dăduse ambasadorului. El a refuzat să le predea și astfel Georgescu
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]