17,832 matches
-
și au declanșat asediul acesteia, care a durat peste o sută de zile. Bătălia a schilodit armata austro-ungară, a distrus o porțiune mare din corpul de ofițeri bine pregătiți și a slăbit Austria. Deși și rușii au fost zdrobiți în bătălia de la Tannenberg, victoria de la Lemberg a făcut ca aceasta să nu aibă un efect devastator asupra opiniei publice rusești.
Bătălia Galiției () [Corola-website/Science/333827_a_335156]
-
mare tiraj, și patru plachete de versuri pentru copii: Cântă vara la fereastră (Editura Ion Creangă, București, 1989); Luneta de rouă, (Editura Alpha, Târgu-Mureș, 1990, ediția a II-a, Editura Ardealul, 2003, ediția a III-a, Editura Ardealul, Târgu-Mureș, 2011); Bătălia cu gâscanii (Casa de editură „Mureș”, Târgu-Mureș, 1991); Insula lui Robinson (Casa de editură „Mureș”, Târgu-Mureș, 1993). Încununarea activității sale consacrate filosofiei o reprezintă decernarea, în timp, a celor 3 prestigioase premii ale Academiei Române, cel mai înalt for științific al
Eugeniu Nistor () [Corola-website/Science/333824_a_335153]
-
pe tron a lui Ioan Vodă cel Viteaz (februarie 1572), Ieremia Golia a fost numit pârcălab al Cetății Hotinului și a primit două moșii și mai multe averi. El a fost un om de încredere al domnului, luptând împreună în Bătălia de la Jiliște din 24 aprilie 1574, între oastea domnului Moldovei și armata pretendentului la tron, Petru Șchiopul, susținut de fratele său, domnul muntean, Alexandru al II-lea Mircea și de trupele otomane. În acea luptă, domnitorul i-a salvat viața
Ieremia Golia () [Corola-website/Science/333825_a_335154]
-
realitate. Domnitorul este nevoit să-și schimbe planurile și se deplasează către Dunăre, stabilindu-și tabăra între lacurile Cahul și Ialpug. Cazacii lui Swierczewski nu-l cred însă pe Ieremia, dar Ioan Vodă își reafirmă încrederea în credința pârcălabului. În Bătălia de la lacul Cahul (10 iunie 1574), oastea condusă de domnitor era încadrată de călăreții lui Ieremia Golia (în stânga) și de cazacii lui Swierczewski (în dreapta). Trimis în luptă cu 13.000 de călăreți, Ieremia Golia poruncește stegarului să lase steagul jos
Ieremia Golia () [Corola-website/Science/333825_a_335154]
-
DN11 din centrul satului Oituz spre dreapta de pe sensul spre Brașov, pe un drum sătesc ce urcă pe Dealul Coșna. Ordinea de bătaie a marilor unități de cavalerie a Armatei a II-a în 1917, pe timpul celei de-a treia Bătălii de la Oituz, a fost următoarea: "Brigada 1 Cavalerie pe jos" a fost o mare unitate înființată la sfârșitul lunii mai 1917 prin transformarea "Regimentului 1 Cavalerie pe jos" în două noi regimente: "Regimentul 1 Roșiori pe jos" și "Regimentul 3
Monumentul Eroilor Cavaleriști din Primul Război Mondial (Pasul Oituz) () [Corola-website/Science/333833_a_335162]
-
1 Cavalerie pe jos" în două noi regimente: "Regimentul 1 Roșiori pe jos" și "Regimentul 3 Călărași pe jos". La trupele de cavalerie, pe lângă divizionul de artilerie călăreață erau alipite detașamente de cicliști și motocicliști. În timpul celei de-a doua bătălii de la Oituz din vara anului 1917, în ziua de 10 august criza tactică a bătăliei se apropia de apogeul ei. Decimate, obosite și amestecate trupele române trebuiau să facă față unei situații foarte grave, unele dintre unități fiind distruse, altele
Monumentul Eroilor Cavaleriști din Primul Război Mondial (Pasul Oituz) () [Corola-website/Science/333833_a_335162]
-
3 Călărași pe jos". La trupele de cavalerie, pe lângă divizionul de artilerie călăreață erau alipite detașamente de cicliști și motocicliști. În timpul celei de-a doua bătălii de la Oituz din vara anului 1917, în ziua de 10 august criza tactică a bătăliei se apropia de apogeul ei. Decimate, obosite și amestecate trupele române trebuiau să facă față unei situații foarte grave, unele dintre unități fiind distruse, altele reduse la rămășițe fără valoare, sau dezorganizate. Situația critică ce putea să devină catstrofală, impunea
Monumentul Eroilor Cavaleriști din Primul Război Mondial (Pasul Oituz) () [Corola-website/Science/333833_a_335162]
-
că după al 4-lea marș de noapte, în dimineața de 11 august a fost și ea la Onești. Alături de acestea, alte unități din rezerva Marelui Cartier General precum și unele retrase după scurtarea liniei frontului - în dauna terenului câștigat prin Bătălia de la Mărăști, au întărit trupele de la Oituz. În dimineața zilei celei mai critice de 11 august, "Divizia 1 de cavalerie" a fost îndreptată spre Nicorești și Bahna, în partea dreaptă a golului creat între diviziile de infanterie 6 și 7
Monumentul Eroilor Cavaleriști din Primul Război Mondial (Pasul Oituz) () [Corola-website/Science/333833_a_335162]
-
prizonieratului. In cursul nopții, 2 batalioane de grăniceri și "Brigada 2 Roșiori" (relocată din sectorul "Diviziei a 6-a Infanterie") trimise ca întăriri s-au instalat pe poziții în stânga "Diviziei 1 de Cavalerie" la nord de Grozești. Cheia câmpului de bătălie fiind pentru 20 august dealul Coșna, comandamentul român a constituit "Detașamentul de atac la Diviziei 1 cavalerie", format din trupele "Regimentului 17 Mehedinți" și 2 batalioane ale "Regimentului 1 Grăniceri" (cărora li s-au alăturat pe 21 august un batalion
Monumentul Eroilor Cavaleriști din Primul Război Mondial (Pasul Oituz) () [Corola-website/Science/333833_a_335162]
-
pe 21 august un batalion al "Regimentului 1 Vânători" precum și un alt batalion de vânători de munte), sprijinite de 34 guri de foc, puse sub comanda generalului Obogeanu. În cel de-al doilea moment dramatic al celei de-a doua bătălii de la Oituz din vara anului 1917, susținute de către artilerie trupele au atacat și au reușit recâștigarea unei părți din terenul pierdut - în perioada 20-22 august, acțiune care a constituit ultimul episod semnificativ al operaților. După o perioadă de liniște pe
Monumentul Eroilor Cavaleriști din Primul Război Mondial (Pasul Oituz) () [Corola-website/Science/333833_a_335162]
-
romane este același, dar există deosebiri semnificative de substanță între cele două cărți. Academicianul Eugen Simion scria că romanul "Nicoară Potcoavă" nu-l anulează pe cel din tinerețe și trebuie considerate ca fiind două opere literare separate. După înfrângerea în Bătălia de la lacul Cahul (1574) ca urmare a trădării pârcălabului Irimia Golia, domnitorul Ioan Vodă cel Cumplit se retrage cu o parte din oștirea sa la Roșcani, unde oastea moldovenească este atacată de turci și de tătari. După o lungă și
Șoimii (roman) () [Corola-website/Science/333819_a_335148]
-
Șah, trec Nistrul și pornesc înspre Iași pentru a-l alunga pe Petru Șchiopul, domnitorul instalat de Poarta Otomană. Oastea lui Nicoară se mărește cu vechii oșteni ai lui Ioan Vodă care i se alătură de prin sate. După o bătălie crâncenă pe câmpia răsăriteană a capitalei Moldovei, oastea lui Petru Șchiopul se retrage în derută, iar Nicoară Potcoavă este proclamat domn al Moldovei. Mezinul Alexandru se usucă pe zi ce trece de dorul Ilincăi, dragostea luând locul dorinței de dreptate
Șoimii (roman) () [Corola-website/Science/333819_a_335148]
-
crezut că-i romantic; dar Beldiceanu zice că nu-i romantic. Vorbă! Tocmai romantic n-o fi el, că oamenii care se învârt în povestire nu-s nici de carton, nu-s nici zmei, nici eroi care au câte o bătălie în fiecare zi - înțelegi. Prăpăstii niciodată n-o să pot scrie. Îs oamenii ca toți oamenii, numai cu patimi mai mari și cu caractere mai tari, cum erau pe vremea aceea de frământări.” În volumul memorialistic "Anii de ucenicie", Sadoveanu descrie
Șoimii (roman) () [Corola-website/Science/333819_a_335148]
-
1915 pentru a proteja frontierele vestice ale Imperiului Rus, și a fost desemnată fortăreață de „clasa întâi” în 1887. În Primul Război Mondial, complexul a fost cea mai mare structură defensivă din tot imperiul, ocupând . Cetatea a fost încercată în bătălie în 1915 când Germania a atacat Imperiul Rus și a rezistat unui asalt de unsprezece zile înainte de a fi capturată. După Primul Război Mondial, importanța militară a cetății a intrat în declin, întrucât progresul tehnologic în domeniul armamentului a făcut
Cetatea Kaunas () [Corola-website/Science/333842_a_335171]
-
A doua bătălie de pe Lacurile Mazuriene, denumită și bătălia de iarnă de pe Lacurile Mazuriene, a constituit partea nordică a ofensivei Puterilor Centrale pe Frontul de Est din iarna lui 1915. Ofensiva avea scopul de a înainta peste râul Vistula și eventual de a
A doua bătălie de pe Lacurile Mazurice () [Corola-website/Science/333852_a_335181]
-
A doua bătălie de pe Lacurile Mazuriene, denumită și bătălia de iarnă de pe Lacurile Mazuriene, a constituit partea nordică a ofensivei Puterilor Centrale pe Frontul de Est din iarna lui 1915. Ofensiva avea scopul de a înainta peste râul Vistula și eventual de a scoate Rusia din război. Șeful statului
A doua bătălie de pe Lacurile Mazurice () [Corola-website/Science/333852_a_335181]
-
ezita să-l susțină pe Paul von Hindenburg, comandantul Frontului de Est. Falkenhayn a aprobat însă în cele din urmă ofensiva pusă la cale de Hindenburg. Hindenburg urma să conducă personal ofensiva de pe sectorul nordic în zona (locul unei alte bătălii din 1914). Generalul avea să conducă un atac împotriva rușilor în Carpați pe direcția Lemberg, și mai spre sud, generalul va încerca să înlăture asediul cetății Przemyśl. Pentru ofensiva din nord, Hindenburg avea la dispoziție , comandată de . În est mai
A doua bătălie de pe Lacurile Mazurice () [Corola-website/Science/333852_a_335181]
-
să se regrupeze pe o nouă poziție defensivă. La 22 februarie, a doua zi, Armata a XII-a Rusă a lui Plehve a contraatacat și a frânat înaintarea germană. Contraatacul a pus capăt înaintării germane și a dus la sfârșitul bătăliei. a fost ultima operațiune a ofensivei germane din nord. Rușii pierduseră mulți soldați și mult teren, dar împiedicaseră înaintarea germanilor adânc în Rusia. Germania, la rândul ei, nu s-a apropiat de obiectivul de a scoate Rusia din război. Mai
A doua bătălie de pe Lacurile Mazurice () [Corola-website/Science/333852_a_335181]
-
Bătălia de la Saumur a avut loc în ultima fază a Bătăliei Franței din timpul celei de-a doua conflagrații mondiale, când cadeții Școlii de ofițeri de rezervă de cavalerie comandați de colonelul Charles Michon s-au apărat de-a lungul râului
Bătălia de la Saumur (1940) () [Corola-website/Science/333858_a_335187]
-
Bătălia de la Saumur a avut loc în ultima fază a Bătăliei Franței din timpul celei de-a doua conflagrații mondiale, când cadeții Școlii de ofițeri de rezervă de cavalerie comandați de colonelul Charles Michon s-au apărat de-a lungul râului Loara la Saumur și Gennes. Cadeții și militarii altor câteva
Bătălia de la Saumur (1940) () [Corola-website/Science/333858_a_335187]
-
colonelul Charles Michon s-au apărat de-a lungul râului Loara la Saumur și Gennes. Cadeții și militarii altor câteva unități militare care se retrăgeau din fața înaintării germane, au ținut piept timp de două zile invadatorilor. Dat fiind faptul că bătălia a avut loc după mesajul mareșalului Philippe Pétain prin care acesta a cerut încetarea focului pe 17 iunie 1940, evenimentul este considerat de unii istorici unul dintre primele acte ale Rezistenței. În luna mai 1940, forțele terestre franceze, belgiene și
Bătălia de la Saumur (1940) () [Corola-website/Science/333858_a_335187]
-
Pe 19 mai 1940, germanii ajunseseră la Gien, Beaugency și Sully-sur-Loire. În același timp localitățile Blois și Nantes, declarate „orașe deschise”, au fost ocupate de germani. Întâmplarea a făcut ca în zonă să se afle Divizia I de cavalerie germană. Bătălia de la Saumur a opus astfel absolvenții școlii germane de cavalerie cadeților școlii franceze. Germanii aveau 10.000 de soldați, tancuri, mașini blindate, artilerie și echipamentul divizional obișnuit, în vreme ce tabăra franceză era formată din 800 de cadeți, instructorii lor și un
Bătălia de la Saumur (1940) () [Corola-website/Science/333858_a_335187]
-
două dintre cele mai vechi și puternice familii; La Trémoïlles dețineau rangul de "prinț străin" la curtea franceză. Tatăl ei a fost loial Casei de Valois. Bunicul matern, Anne de Montmorency, a fost luat captiv împreună cu regele Francisc I în Bătălia de la Pavia, în februarie 1525. S-a căsătorit la 16 martie 1586 la castelul Taillebourg, după ce s-a convertit de la romano catolicism la protestantism. Soțul ei, Henri, Prinț de Condé, era fiul Prințului de Condé Ludovic I și a primei
Charlotte Catherine de La Trémoïlle () [Corola-website/Science/333906_a_335235]
-
un an și șase săptămâni după nuntă, Charlotte Catherine a născut o fiică, Éléonore de Bourbon-Condé (1587-1619), care va deveni Prințesă de Orania în 1606 după căsătoria cu fiul cel mare al lui Wilhelm Taciturnul. După ce a fost rănit în Bătălia de la Coutras în septembrie 1587, soțul Charlotte Catherine se recupera la Saint-Jean-d'Angély când a murit subit la 3 martie 1588. O autopsie a indicat că ar fi fost otrăvit și, Charlotte Catherine însărcinată în trei luni a fost arestată
Charlotte Catherine de La Trémoïlle () [Corola-website/Science/333906_a_335235]
-
i s-a permis să părăsească mănăstirea în 1567 la vârsta de aproximativ 32 de ani și s-a căsătorit cu unul din protejații Caterinei, Scipion Sardini, un bancher bogat.La 13 martie 1569 Prințul Condé a fost ucis în Bătălia de la Jarnac în timpul celui de-al treilea Război al Religiilor. Când a fost informată de moartea sa, Isabellea a spus: "enfin" ("în sfârșit"). Isabelle și soțul ei au avut trei fii și o fiică: Isabelle a murit la Paris la
Isabelle de Limeuil () [Corola-website/Science/333905_a_335234]