17,575 matches
-
a lungul stăpânirii otomane au fost emise câteva firmane în care se fac referiri la : În decembrie 1917, forțele britanice conduse de Edmund Allenby au capturat Ierusalimul de la turci. Allenby a promis „că fiecare clădire sfântă, monument, altar, loc tradițional, moștenire sau loc obișnuit de rugăciune indiferent sub ce formă a celor trei religii vor fi menținute și protejare în conformitate cu obiceiurile și credințele existente”. În 1919, liderul sionist Chaim Weizmann, nerăbdător de a permite evreilor să viziteze locul lor sfânt, s-
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
pe cale succesorală, sub cele două forme ale sale: "ab intestat" și "testamentară". Codul reglementa amănunțit deschiderea succesiunii, categoriile de succesori, ordinea și cota în care aceștia dobândesc bunurile defunctului, opțiunea succesorală și lichidarea succesiunii. Testamentul pe baza căruia se deferă moștenirea testamentară, este de mai multe feluri: olograf, autentic și mistic. Testamentul olograf este scris, semnat și datat de către testator. Testamentul autentic este semnat de către testator și transmis judecătorului care îl citește în ședință publică și, prin aceasta, îi conferă autenticitate
Codul Civil din 1865 () [Corola-website/Science/325044_a_326373]
-
de conținutul său, ci numai întocmește un proces verbal pe baza declarației testatorului, din care rezultă că actul care i s-a prezentat este testamentul acelei persoane. Codul mai cuprinde o serie de dispoziții cu privire, la acceptarea sau repudierea moștenirii, precum și la obligația moștenitorului de a plăti datoriile succesorale. Până la unificarea legislativă, în Țara Românească era aplicabil Legiuirea Caradja (1818) iar în Moldova, Codul Calimah (1817). Noul Cod Civil avea să fie un instrument important de unificare a principatelor. Codul
Codul Civil din 1865 () [Corola-website/Science/325044_a_326373]
-
și pentru comunitate. Una dintre acestea este păstrarea frumuseților naturale în condiții optime prin asigurarea unei dezvoltări economice controlate și responsabile, contribuția comunității locale la conservarea și îmbunătățirea mediului ambient fiind datoria față de cei care ne vor urma. Pornind de la moștenirea culturală locală și valorificând tradițiile locale în contextul dezvoltării actuale a comunei, s-au constituit și pregătit formații artistice de amatori la nivel de comună: ansamblul „Cetina” al Școlii cu clasele I - VIII „Dimitrie Vatamaniuc”, Sucevița și grupul folcloric „Flori
Sucevița, Suceava () [Corola-website/Science/325052_a_326381]
-
participat și la diferite manifestări la nivel județean precum și la programe artistice susținute în cadrul pensiunilor turistice. Pentru viitor ne propunem o mai mare diversificare a genurilor existente în programele artistice, valorificarea creației populare locale autentice în cadrul manifestărilor artistice, în vederea cunoașterii moștenirii culturale și a afirmării tinerelor talente locale.
Sucevița, Suceava () [Corola-website/Science/325052_a_326381]
-
bogați oameni din Europa, Armand-Charles de la Porte, duce de La Meilleraye. După căsătoria cu Hortense, el a primit și titlul de duce de Mazarin. Câteva zile mai târziu, la moartea Cardinalului Mazarin (9 martie 1661), el a avut accces la imensă moștenire a soției sale, care a inclus și Palatul Mazarin din Paris. Soțul ei a obligat-o să părăsească Parisul și să se mute cu el la țară. I-a interzis să țină companie altor bărbați, a insistat să-și petreacă
Hortense Mancini () [Corola-website/Science/325078_a_326407]
-
partea Dinastiei Welfilor. Când fiul lui Welf, Welf al VII-lea a murit de malarie în 1167, pe când se afla la Roma participând la campania lui Frederic Barbarossa împotriva papei Alexandru al III-lea, Henric al X-lea a solicitat moștenirea tuturor posesiunilor Welfilor. În schimb, Welf solicita la rândul său primirea unei mari sumi de bani, sumă pe care fratele său nu a reușit să o acopere. Ca urmare, Welf a acordat domeniile sale din Italia împăratului Frederic. Welf a
Welf al VI-lea () [Corola-website/Science/325116_a_326445]
-
din 774, părinții Adelpergăi, alături de una dintre surorile sale (probabil, Desiderata) au fost exilați în Francia, unde au fost închiși în case religioase. Adelperga și o altă soră a ei, Liutperga au început atunci unele acțiuni pentru a-și recâștiga moștenirea paternă și pentru a-și lua revanșa față de Carol cel Mare. În cele din urmă, Liutperga și-a ratat șansele după ce l-a încurajat pe soțul ei, ducele franc Tassilo de Bavaria să se revolte pe față împotriva vărului său
Adelperga () [Corola-website/Science/325102_a_326431]
-
familiei în ducatele de Saxonia, Bavaria și Suabia cu fratele său mai mic, Welf al VI-lea, duce de Spoleto. În 1127, Henric s-a căsătorit cu Gertruda, unicul copil al împăratului Lothar al III-lea, a cărei mână și moștenire îi fuseseră promise tatălui lui Henric, ca recompensă pentru sprijinirea lui Lothair în alegerea regală din 1125. Gertruda moștenea proprietățile a trei dinastii saxone: ale Casei de Supplinburg, ale Brunonilor și ale Casei de Northeim. Din căsătoria lui Henric cu
Henric al X-lea de Bavaria () [Corola-website/Science/325110_a_326439]
-
urmare nu a mai apărut pe generic. De asemenea, în film interpretează actrița și cântăreața franceză Suzy Delair. Filmul începe cu Laurel și Hardy în birourile unei firme de avocatură din Londra, unde Laurel se află pentru a primi o moștenire lăsată de un unchi bogat. Spre uimirea celor doi, cea mai mare parte a moștenirii lui Laurel este redusă ca urmare a impozitelor și taxelor, și îi rămâne doar un iaht șubred și o insulă privată din Oceanul Pacific. Laurel și
Utopia (film din 1951) () [Corola-website/Science/325163_a_326492]
-
franceză Suzy Delair. Filmul începe cu Laurel și Hardy în birourile unei firme de avocatură din Londra, unde Laurel se află pentru a primi o moștenire lăsată de un unchi bogat. Spre uimirea celor doi, cea mai mare parte a moștenirii lui Laurel este redusă ca urmare a impozitelor și taxelor, și îi rămâne doar un iaht șubred și o insulă privată din Oceanul Pacific. Laurel și Hardy pleacă spre insulă, însoțiți de un refugiat apatrid și un pasager clandestin (un zidar
Utopia (film din 1951) () [Corola-website/Science/325163_a_326492]
-
Insula Mân are o moștenire bogată în ceea ce privește istoria transporturilor și se mândrește cu cea mai mare rețea de cale ferată cu ecartament îngust din Insulele Britanice, având mai multe căi ferate istorice și tramvaie încă în exploatare. Acestea funcționează în mare măsură la așa zisul
TranSportul feroviar în Insula Man () [Corola-website/Science/325220_a_326549]
-
scris de George Călinescu se încadrează curentului literar realism. După temele folosite, romanul este balzacian și citadin, aspect al modernismului lovinescian. O frescă a burgheziei bucureștene de la începutul secolului XX (1909-1911), opera prezintă aspectele ei caracteristice din perspectiva social economică (moștenirea averii lui Costache Giurgiuveanu). Pe acest fundal se profilează și maturizarea lui Felix care-i oferă caracterul de bildungsroman. Calitatea realist-balzaciana este întărită de folosirea motivelor moștenirii și paternității. Romanul, alcătuit din douăzeci de capitole, este construit pe mai multe
Enigma Otiliei () [Corola-website/Science/325228_a_326557]
-
începutul secolului XX (1909-1911), opera prezintă aspectele ei caracteristice din perspectiva social economică (moștenirea averii lui Costache Giurgiuveanu). Pe acest fundal se profilează și maturizarea lui Felix care-i oferă caracterul de bildungsroman. Calitatea realist-balzaciana este întărită de folosirea motivelor moștenirii și paternității. Romanul, alcătuit din douăzeci de capitole, este construit pe mai multe planuri narative, care urmăresc destinul diferitelor personaje, conferind dimensiune celor două conflicte. Dintre cele două planuri principale, un plan urmărește familia Tulea și lupta acestora pentru moștenirea
Enigma Otiliei () [Corola-website/Science/325228_a_326557]
-
moștenirii și paternității. Romanul, alcătuit din douăzeci de capitole, este construit pe mai multe planuri narative, care urmăresc destinul diferitelor personaje, conferind dimensiune celor două conflicte. Dintre cele două planuri principale, un plan urmărește familia Tulea și lupta acestora pentru moștenirea lui Costache Giurgiuveanu și pentru înlăturarea Otiliei. Celălalt urmărește progresul și maturizarea lui Felix, care, rămas orfan, vine să studieze medicina în București. Planurile secundare sunt utilizate pentru a susține imaginea amplă a societății citadine. Acțiunea este redată prin înlănțuire
Enigma Otiliei () [Corola-website/Science/325228_a_326557]
-
caute răspunsuri la întrebări de tipul: de ce atât de puține femei profesor ? Unde sunt femeile în istorie, filozofie, sociologie, etc.? De ce femeile sunt definite doar în relație cu alții, în speță cu bărbatul ca „normă”. Care este melanjul real dintre moștenirea biologică și cea culturală în formarea identității sexuale și în atribuirea rolurilor în societate? De ce activitatea casnică nu este considerată și evaluată ca muncă ? Care sunt diferențele între instituția maternității și sentimentul matern? Experiențele specific femeiești dau un privilegiu epistemic
Studii de gen () [Corola-website/Science/325276_a_326605]
-
80, Berthold figurează ca martor al unui schimb de pământuri în care a fost implicat episcopul de Basel în 1087. Tensiunule au reizbucnit în 1090, atunci când Berthold I de Rheinfelden a murit. Berthold de Zähringen și-a manifestat pretențiile asupra moștenirii familiei Rheinfelden din Burgundia, însă titlurile respective au trecut pe seama fratelui mai tânăr al lui Berthold I, Otto de Wetter(au)-Rheinfelden. De asemenea, el a revendicat Ducatul de Suabia. Susșinut de Welfi și de Papalitate, el a fost ales
Berthold al II-lea de Suabia () [Corola-website/Science/325271_a_326600]
-
textul, vânzându-l câțiva ani mai târziu, când Asimov uitase deja de el. Povestirea a apărut în numărul din septembrie 1950 al revistei "Weird Tales". Russell Harley călătorește într-o regiune izolată din SUA pentru a-și lua în primire moștenirea lăsată de unchiul său, Harley Hall. Aflând că locuința este bântuită de o fantomă, Harley fuge îngrozit, dar un străin misterios întâlnit într-un bar îl convinge să încerce să controleze musafirul nepoftit. Fantoma apelează la un avocat, pretinzând că
Perioada Campbell () [Corola-website/Science/325226_a_326555]
-
care amândouă aveau câte un membru căsătorit cu câte o soră a lui Berthold al V-lea. La mai puțin de 50 de ani mai târziu, neamul Kyburgilor a dispărut și largi porțiuni din domeniile lor au fost preluate prin moștenire de către Casa de Habsburg. Berna a obținut statutul de oraș imperial liber. Unele titluri din Germania ale Zähringerilor au fost reținute de către descendenții margrafului Herman I de Baden, care era fiul mai mare al ducelui Berthold al II-lea de
Zähringen () [Corola-website/Science/325274_a_326603]
-
și 1031 și ulterior duce de Suabia de la 1048 până la moarte. Otto era fiul lui Henric de Schweinfurt, markgraf de Nordgau cu Gerberga de Henneberg. El a fost unul dintre cei mai puternici principi din Franconia răsăriteană, ca urmare a moștenirii dobândite, posedând stăpâniri extinse în Radenzgau și Schweinfurt. În 1014, el figura cu titlul de conte de Altmühl (sau Kelsgau), iar din 1024 a moștenit marca tatălui său. În 1034, Otto a devenit conte al Naabului Inferior. Din acel moment
Otto al III-lea de Suabia () [Corola-website/Science/325311_a_326640]
-
evoluție fiind în contrast puternic cu tendința din Franța și Anglia, unde puterea regală devenea tot mai centralistă. Primul monarh din familia de Hohenstaufen Conrad al III-lea a fost nepot de fiu al împăratului salian Henric al IV-lea. Moștenirea teritoriilor familiei saliene a fost preluată de Agnes de Waiblingen, fiica lui Henric al IV-lea și sora lui Henric al V-lea: prima sa căsătorie a dus la ridicarea ulterioară a familiei Hohenstaufen la rang imperial, iar cea de
Dinastia Saliană () [Corola-website/Science/325331_a_326660]
-
remarcat o grămadă de cenușă neagră în șemineu. Cu acest prilej, unchiul i-a spus nepotului său că dacă nu acesta din urmă nu va putea să se bucure în liniște de averea sa, atunci să i-o lase ca moștenire celui mai mare dușman al său. După primirea scrisorii cu cei cinci sâmburi de portocală, comportamentul unchiului său devenise destul de bizar, acesta începând să bea din ce în ce mai mult și să stea închis în cameră, iar uneori ieșea în grădină cu un
Cei cinci sâmburi de portocală () [Corola-website/Science/325328_a_326657]
-
a înfrânt pe contele Floris al III-lea de Olanda și a pus capăt pirateriei. Floris a fost capturat la Bruges și a rămas în închisoare până în 1167, când a fost răscumpărat în schimbul recunoașterii suzeranității flamande asupra provinciei Zeelanda. Prin moștenire, Filip a mai recuperat pentru Flandra teritoriile Waasland și Quatre-Métiers. În 1159, el s-a căsătorit cu Elisabeta de Vermandois (cunoscută și ca Isabelle), fiica cea mare a contelui Raoul I de Vermandois cu Petronilla de Aquitania. Când cumnatul lui
Filip I de Flandra () [Corola-website/Science/324543_a_325872]
-
Franței. În anul 1212, Margareta s-a căsătorit cu Bouchard al IV-lea d'Avesnes, un proeminent nobil din Hainaut. În continuare, cele două surori au avut o perioadă de neînțelegere, legată de chestiunea partea care îi revenea Margaretei din moștenire, fapt care a făcut-o pe Ioana să încerce să desfacă relația de căsătorie a Margaretei. Fără să examineze cazul în amănunt, papa Inocențiu al III-lea a condamnat căsătoria Margaretei, deși nu a anulat-o în mod formal. Bouchard
Margareta a II-a de Flandra () [Corola-website/Science/324556_a_325885]
-
fiind amplificate de pretențiile Imperiului romano-german. La moartea Ioanei (fără urmași direcți), Margareta i-a succedat în poziția de contesă de Flandra și de Hainaut. În 1246, regele Ludovic al IX-lea al Franței, în calitate de arbitru, a acordat dreptul de moștenire asupra Flandrei copiilor Margaretei din familia de Dampierre, iar drepturile asupra Hainaut copiilor avuți cu familia d'Avesnes. Această soluție părea să rezolve disputa, însă în 1253 problemele s-au ivit din nou. Fiul cel mai mare, Ioan I d
Margareta a II-a de Flandra () [Corola-website/Science/324556_a_325885]