18,499 matches
-
de Iarnă sunt toate elemente ale politicii de construire a unei zone de securitate de jur împrejurul Uniunii Sovietice, similară înființării de mai târziu a Pactului de la Varșovia a statelor satelit comuniste și a semnării cu Finlanda postbelică a unui acord de prietenie, cooperare și asistență mutuală. Deși Karelia Răsăriteană nu a fost niciodată parte a Finlandei, majoritatea locuitorilor regiunii erau înrudiți cu finlandezii. După declararea independenței Finlandei, numeroase voci au cerut anexarea Kareliei Răsăritene cu scopul declarat al eliberării locuitorilor ei de
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
iudaică. În 1936 Schmitt a devenit ținta atacurilor ziarului "Schwarzes Corp", o revistă național-socialistă apropiată de SS, care îl acuza de oportunism și îi reproșa lipsa de convingeri național-socialiste. Revista critica sprijinul pe care Schmitt îl acordase guvernelor anterioare precum și prietenia sa cu juriști evrei. "Împreună cu Jacobi, Carl Schmitt a susținut poziția guvernului reacționar al lui Schleicher în procesul Prusia contra Reichului." Afirmația era incorectă, pentru că în procesul respectiv fusese implicat guvernul lui Franz von Papen. Alte critici i-au fost
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
sunt și ele legate de tezele lui Carl Schmitt. Agamben arată că prizonierii de la baza din Guantanamo sunt combatanți "în afara ordinii internaționale a lumii civilizate", concept similar cu cel introdus de Schmitt. În volumul său "Politiques de l'amitié" ("Politicile prieteniei") Jacques Derrida scotea în evidență necesitatea de a reconsidera opera lui Schmitt. El arată că există afinități între Schmitt și unii gânditori, cum sunt Leo Strauss și Walter Benjamin, de care aceștia nici nu-și dau seama.. În America și
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
a societății berlineze. Anii aceștia care au părut a fi pustii și grei au avut o mare însemnătate pentru viața sa de mai apoi. A legat relații intime cu familia regală a Prusiei, totuși nu a avut niciodata legături de prietenie cu Bismark, conducătorul politic al Prusiei (cancelarul i-a purtat chiar dușmănie principelui pentru ca pe vremea războiului franco - prusac acesta a simpatizat cu Franța). Prin 1863 se părea că viitorul său se va decide înspre Franța, Napoleon poftindu-l sa
Monarhia în România () [Corola-website/Science/302686_a_304015]
-
era una din domnișoarele de companie ale Elisabetei și datorită inteligentei sale și a talentului sau literar - recunoscut la Paris chiar de Victor Hugo - ajunge in scurt timp să fie preferata reginei cu care are o relație foarte apropiata de prietenie. Elisabeta avea și o înclinație spre misticism și ocultism, organizând ședințe de spiritism in timpul cărora vorbea cu fiica ei Maria prin intermediul Elenei care s-a dovedit a fi un foarte bun medium. Ferdinand care trăia la palat avea pe
Monarhia în România () [Corola-website/Science/302686_a_304015]
-
care le patrona. Strângea pe lângă ea artiști și oameni talentați ai vremii. L-a invitat la Sinaia pe George Enescu, considerat un copil-minune al muzicii. Ea l-a sprijinit pe Enescu pe tot parcursul vieții ei. A avut relații de prietenie cu Vasile Alecsandri, pe care-l ajută când acesta se afla intr-o situație precară, cu Titu Maiorescu, cu pictorul Nicolae Grigorescu pe care-l sprijini și-l ajută sa-și vândă tablourile. S-a întâlnit și cu Eminescu pe
Monarhia în România () [Corola-website/Science/302686_a_304015]
-
abătut adeseori de la spiritul mistic, religios, lăsând să se reflecte în mituri tendințe care în esență sunt profane (ex. mitul lui Promoteu). Unele dintre cele mai frumoase mituri cântă sentimente etern umane: dragostea nețărmurită (ex. mitul lui Orfeu și Euridice), prietenia (mitul lui Oreste și Pilade), dorul neîmplinit (mitul lui Eros și Psyche), etc. Datorită caracterului lor simbolic complex și unor elemente general-umane, miturile au constituit o sursă permanentă de inspirație pentru creatorii din toate domeniile artei.Dicționar Enciclopedic Român, Vol
Mit () [Corola-website/Science/302762_a_304091]
-
Tratatului de la Versailles și pentru asigurarea hegemoniei în Europa centrală . În martie 1931, un proiect pentru uniunea vamală austro-ungară a marcat un pas spre o Mittel Europa germană, însă fără succes în urmă presiunilor Franței. Dar politică de neutralitate și prietenie a Germaniei cu URSS din 1926 a îngrijorat Parisul. În 1929 s-a produs crahul bursei din New York ce a marcat un moment de răscruce pentru istoria interbelică, modificând viață economică, socială, politică și diplomatică a Europei. Marea Criză a
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
împotriva Anschluss-ului și intervine alături de Germania în Războiul Civil Spaniol. În 1938, mulți evrei din Italia își pierd drepturile civile și sunt excluși din funcțiile publice. În mai 1939 Hitler și Mussolini au semnat Pactul de Fier, un acord de prietenie și alianța ce definea condițiile desfășurării unui război comun. Spania era zguduită de tulburări politice după Primul Război Mondial. Corupția, aspirațiile separatiste în Catalonia, și tentativele de a calmă protectoratul din partea de nord a Marocului, împotriva lui Abd El Krim
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
la vârsta de doar 28 de ani. În continuare, Kádár face propagandă partidului comunist în întreprinderile Budapestei și îi succede lui László Rajk în postul de ministru de interne. Rajk, care era, ca și soția sa Julia, în relații de prietenie cu Kádár, este numit ministru de externe, dar de fapt Rákosi îl destinase a fi în curând principalul acuzat în procesele pe care le va înscena după modelul terorii lui Stalin. Rajk și "banda lui de spioni" sunt acuzați de
János Kádár () [Corola-website/Science/303226_a_304555]
-
întâlnește la Strassburg cu Goethe. Această întâlnire a avut o influență deosebită asupra gândirii ambilor poeți. Sprijinit de Goethe, primește funcția de consilier consistorial superior ("Oberconsistorialrat") în Weimar. Împreună cu Goethe, Schiller și Wieland, cu care era în strânse relații de prietenie, Herder făcea parte din elita vieții culturale din Weimar. Într-una din operele sale mai importante din tinerețe " Fragmente über die neuere deutsche Literatur" ("Fragmente cu privire la noua literatură germană", 1766/1767), pledează pentru o literatură națională germană originală, eliberată de
Johann Gottfried von Herder () [Corola-website/Science/303253_a_304582]
-
a fost ales deputat de București din partea PNL, mandat pe care l-a exercitat până la 1 septembrie 1992. Deputatul a fost înlocuit în Parlament de către deputatul Ion Gutzulescu. Bottez a deținut funcția de vicepreședinte al Grupului parlamentar pentru relații de prietenie cu Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord. A făcut de asemenea parte din Comitetul Director al Grupului Român al Uniunii Interparlamentare din Adunarea Deputaților. Între septembrie 1992-1994 a activat ca ambasador în Republica Africa de Sud. A fost una din concesiile făcute de Ion Iliescu Partidului Liberal
Sorin Botez () [Corola-website/Science/303265_a_304594]
-
În același timp a deschis negocieri cu Francisc I al Austriei. Curând după aceea, la Klaipėda (Memel), a intrat într-o alianță strânsă cu Regatul Prusiei, nu din cauza motivelor politice, după cum s-a lăudat, ci în spiritul adevăratului cavalerism, din prietenie față de tânărul rege Frederic al III-lea și frumoasa sa soție Louise de Mecklenburg-Strelitz. Dezvoltarea acestei alianțe a fost întreruptă de scurta pace din octombrie 1801; și pentru o scurtă vreme se părea că Franța și Rusia vor putea ajunge
Alexandru I al Rusiei () [Corola-website/Science/303292_a_304621]
-
față de care până atunci fusese străin. Interesele Europei au fost uitate. „Ce este Europa?”, a exclamat el ambasadorului francez. „Unde este, dacă nu suntem noi și voi?” Totuși, măreția acestor noi viziuni nu l-au orbit pe Alexandru de obligațiile prieteniei; și a refuzat păstreze principatele danubiene ca prețul pentru suferirea unei noi dezmembrări a Prusiei. „Am purtat un război loial”, a spus el, „trebuie să facem o pace loială”. Nu a trecut mult până când primul entuziasm de la Tilsit a început
Alexandru I al Rusiei () [Corola-website/Science/303292_a_304621]
-
din moment ce nu avea partener comun de acțiune (Spania era în război civil, Franța era paralizată politic, iar U.R.S.S. pentru un moment era exclus din calcul). Cele 2 state cu regim fascist (Italia și Germania) aveau relații de cooperare și prietenie din ce în ce mai bune, lucru evidențiat de viitoarele alianțe și înțelegeri. U.R.S.S., prin regimul comunist și prin practicile extreme ale lui Stalin, reușise să atragă antipatia tuturor statelor, practic, fiind exclus de la vreo alianță. La 6 noiembrie 1937 Italia aderă la
Anschluss () [Corola-website/Science/303299_a_304628]
-
că nu este grăbit „El poate să aștepte liniștit, patru, șase, opt sau chiar zece ani”. În ziua de 3 martie ambasadorul Marii Britanii la Berlin Nevile Henderson, aduse la cunoștință lui Hitler dorința guvernului englez „de a stabili baza pentru prietenia sinceră și cordială cu Germania, începând cu ameliorarea situației și terminând cu crearea unui nou spirit de înțelegere amicală”<nowiki></nowiki>. Tot la 3 martie Hitler îi declară ambasadorului Henderson că „"Germania nu va permite altor țări, de a se
Anschluss () [Corola-website/Science/303299_a_304628]
-
un buget de aproximativ $44 milioane. În 1985, ca urmare a lansării pe marile ecrane a filmelor "Rocky IV" și "Rambo: First Blood Part II", Stallone a devenit cea mai mare vedetă de cinema din lume. "Rambo III" (1988) - "Prețul prieteniei" nu s-a bucurat de același succes în America, deși a fost foarte popular în Asia. Al patrulea film din serie, intitulat simplu „"Rambo" - (Până în iad și înapoi"), a apărut pe marile ecrane în luna ianuarie 2008.
Sylvester Stallone () [Corola-website/Science/303368_a_304697]
-
cu ocazia sărbătoririi zilei de naștere, va ajunge la maturitate. Îi doresc tinerețe eternă”. „Marele sculptor (și pictor, măcar în schițe moldave) Marcel Guguianu, este născut în fabulații voevodale. Privindu-l (s-ar putea ca optică să fie deformata de prietenie), Marcel Guguianu are vârstă eternilor îndrăgostiți de toată curbura Munților Carpați, de Iașii Teiului eminescian, de triunghiul Bârladului care duce în moarte din dragoste. Marcel este îndrăgostit mereu de toate femeile care ajung soprane deasupra Europei, fluturi multicolori în admirația
Marcel Guguianu () [Corola-website/Science/303392_a_304721]
-
alți termeni: cum se împacă sfințenia și dreptatea lui Dumnezeu cu răutatea, cruzimea și nelegiuirea acelora care în prezent au avânt și - prin aceasta - dovedesc că sunt (conform concepției teologice din acel timp) prieteni cu Dumnezeu și se bucuură de prietenia Lui? Cu această optică, Habacuc este mai aproape de literatura biblică sapiențială decât de cea profetică. Soluția pe care el o dă - unica posibilă în așteptarea revelației depline, în Isus - îl plasează pe urmele lui Abraham, strămoșul poporului evreu, care - conform
Habacuc () [Corola-website/Science/303396_a_304725]
-
fi perturbată. În 1949, el i-a făcut „trădători” pe liderii comuniști americani pe care administrația sa , dar în 1950 a încercat să blocheze , care a fost adoptată în ciuda opoziției sale. Truman avea să declare ulterior în discuții personale cu prietenii că înființarea de către el a unui program de loialitate fusese o „teribilă” greșeală. În 1948, Truman a ordonat o extindere controversată a exteriorului Casei Albe: un balcon la al doilea etaj în porticul de sud, care avea să fie denumit
Harry S. Truman () [Corola-website/Science/302331_a_303660]
-
pasiunea pentru folclor, Aurel Tamâș are o înclinație și pentru muzica ușoară, iar lansarea albumului “Trup de Vânt” a surprins enorm publicul, reușind în scurt timp să facă vânzări impresionante. Întâlnirea cu Iuliu Merca cu care a legat o mare prietenie, l-a ajutat în ceea ce a constat structura și interpretarea pieselor de muzică ușoară, fiind un mare admirator al acestuia. Până în 1989, a colaborat și cu “Ansamblul Mărțișorul”, participând cu ei și la o finală pe țară, desfășurată la Galați
Aurel Tămaș () [Corola-website/Science/302419_a_303748]
-
fost pus în aplicare în 1942 și a determinat represalii brutale ale germanilor precum executarea a mii de cehi și distrugerea a două sate: Lidice și Ležáky. Deși nu era comunist, Beneš s-a aflat, de asemenea, în relații de prietenie cu Stalin. Crezând că Cehoslovacia ar avea mai mult de câștigat dintr-o alianță cu Uniunea Sovietică decât cu Polonia, el a refuzat ferm planurile pentru o confederație polono-cehoslovacă și în 1943 a semnat o înțelegere cu Uniunea Sovietică. După
Edvard Beneš () [Corola-website/Science/302901_a_304230]
-
la Collège de France). Marii visători ai unei „Românii viitoare" au trecut pe la școala lui Jules Michelet de la Collège de France, unde i-au audiat cursurile, l-au vizitat acasă ori l-au întovărășit în anii grei din viața sa. Prietenia sa cu prințesa Cantacuzino, protectoarea celei de-a doua soții a lui Jules Michelet, Athénais Mialaret, cu Maria Rosetti, C. A. Rosetti, frații Dumitru și Ion C. Brătianu, cu Hermiona Quinet, fiica lui Gheorghe Asachi, l-a apropiat de cauza
Jules Michelet () [Corola-website/Science/302907_a_304236]
-
cu care intră în contact Michael în închisoarea Fox River sunt Fernando Sucre (interpretat de Amaury Nolasco) și Theodore „T-Bag” Bagwell (interpretat de Robert Knepper). Sucre este colegul de celulă al lui Michael, cu care dezvoltă o relație de prietenie și devine până la urmă unul din principalii aliați ai celor doi frați. Personajul are valențe comice iar povestea acestuia se concentrează în jurul dorinței de fi alături de logodnica sa. Pe de cealaltă parte, T-Bag reprezintă unul din cele mai bine
Prison Break () [Corola-website/Science/302936_a_304265]
-
de asemenea în Italia, prezintă atât caracteristici ale teatrului cât și ale muzicii. În crearea genului cunoscut sub numele de comedie-balet, o sinteză a teatrului, muzicii și dansului, foarte apreciată în Franța jumătății secolului al XVII-lea, colaborarea bazată pe prietenia strânsă dintre Lully și Molière a fost elementul esențial de realizare și succes la public. Deși genul dramaturgic preferat de Molière era tragedia, totuși succesele sale teatrale cele mai răsunătoare rămân miniaturile într-un act, sau farse, comedii de tipul
Baroc () [Corola-website/Science/299451_a_300780]