19,897 matches
-
corectate parțial de Virgil Vătășianu, trebuiesc privite cu o oarecare prudență, deoarece nu se știe de fapt cam câte generații de locuitori au contribuit la construirea acestor biserici. În prezent, cercetările specialiștilor au conturat ideea că edificarea bazilicilor romanice din provincia Sibiului nu poate precede anul 1200, chiar și în zonele în care colonizarea a fost timpurie. Conform acestei afirmații, dacă stabilirea unor coloniști s-ar fi făcut de exemplu în anul 1150, începerea edificării unei biserici de piatră romanice putea
Sași () [Corola-website/Science/297169_a_298498]
-
întreruperi în construcția bisericilor săsești timpurii, precum și mai multe faze ale edificarii acestora. Încercarea lui Horwath de etapizare a colonizării săsești pe baza studierii clădirilor ecleziastice va putea fi fundamentată de abia la încheierea investigațiilor arheologice a tuturor bisericilor din provincia Sibiului(multe dintre ele precedate de bazilici romanice), inclusiv a celor gotice. Thomas Nägler susține că încheierea colonizării săsești în Transilvania s-ar fi produs în jurul anului 1224 și că ulterior acestei date doar un numar minor de așezări au
Sași () [Corola-website/Science/297169_a_298498]
-
zeci de mii de descendenți ai sașilor emigrați aici în prima jumătate a secolului XX, fiind și astăzi reuniți în mai multe organizatii. Cei mai mari concentrări sunt în Pennsylvania și Ohio. În Canada trăiesc câteva mii de sași în provincia Ontario, ci mai mulți în orașul Kitchener. Grupuri mai mici se sași există și în Australia, Africa de Sud și Argentina. În anul 2013, regizorul Răzvan Georgescu a realizat documentarul "Germani contra devizelor... O afacere în Războiul Rece", un film despre afacerea
Sași () [Corola-website/Science/297169_a_298498]
-
și listă de limbi dispărute). Alanii sunt atestați în izvoarele istorice începând cu secolul I în zona de stepă dintre Don și Volga, la de nord Caucaz. Din aceste regiuni, alanii faceau repetate incursiuni de jaf în Persia și în provinciile caucaziene și danubiene ale Imperiului Roman. Istoricul roman Ammianus Marcellinus descria alanii ca fiind " Aproape toți înalți și frumoși. Părul le este în general blond și ochii lor sunt înfricoșător de mândri.". Tot Ammianus arată că alanii erau continuatorii triburilor
Alani () [Corola-website/Science/297182_a_298511]
-
și cumanii, ajungând să fie colonizați pe teritoriul Imperiului Roman. Au fost frecvent folosiți ca mercenari alături de legiunile romane. Principalele triburi alane s-au aliat cu triburile germanice ale vandalilor și suebilor și și-au continuat migrația în vest, spre provincia romană Galia. Grigore de Tours descrie, în "Liber Historiae Francorum", bătălia din 31 decembrie 406, când vandalii și alanii (aceștia din urmă sub regele Respendiol) au pătruns în Galia trecând Rinul, în pofida opoziției puternice a francilor. Un alt grup alan
Alani () [Corola-website/Science/297182_a_298511]
-
au stabilit, împreună cu aliații lor, în proinvinciile Lusitania (Portugalia de astăzi) și Carthaginensis (astăzi sudul Spaniei). În 418, în lupte cu vizigoții, care tocmai trecuseră și ei Pirineii, a fost ucis Attaces, ultimul rege alan. Alanii, refugiați împreună cu vandalii în provincia Gallaecia (Galicia de astăzi, la nord de Portugalia), s-au supus regelui vandal Gunderic. Din cauza presiunii crescânde a vizigoților, care cucereau provincie după provincie, vandalii și alanii, sub regele Geiseric, s-au strămutat în Africa, trecând în 429 strâmtoarea Coloanele
Alani () [Corola-website/Science/297182_a_298511]
-
care tocmai trecuseră și ei Pirineii, a fost ucis Attaces, ultimul rege alan. Alanii, refugiați împreună cu vandalii în provincia Gallaecia (Galicia de astăzi, la nord de Portugalia), s-au supus regelui vandal Gunderic. Din cauza presiunii crescânde a vizigoților, care cucereau provincie după provincie, vandalii și alanii, sub regele Geiseric, s-au strămutat în Africa, trecând în 429 strâmtoarea Coloanele lui Hercule (astăzi Gibraltar). După zece ani de conviețuire ostilă cu populația locală romanizată, care le cedase litoralul Algeriei de astăzi, vandalii
Alani () [Corola-website/Science/297182_a_298511]
-
trecuseră și ei Pirineii, a fost ucis Attaces, ultimul rege alan. Alanii, refugiați împreună cu vandalii în provincia Gallaecia (Galicia de astăzi, la nord de Portugalia), s-au supus regelui vandal Gunderic. Din cauza presiunii crescânde a vizigoților, care cucereau provincie după provincie, vandalii și alanii, sub regele Geiseric, s-au strămutat în Africa, trecând în 429 strâmtoarea Coloanele lui Hercule (astăzi Gibraltar). După zece ani de conviețuire ostilă cu populația locală romanizată, care le cedase litoralul Algeriei de astăzi, vandalii și alanii
Alani () [Corola-website/Science/297182_a_298511]
-
Hercule (astăzi Gibraltar). După zece ani de conviețuire ostilă cu populația locală romanizată, care le cedase litoralul Algeriei de astăzi, vandalii și alanii pornesc în 439 la război. În același an, Geiseric înființează „regatul vandalilor și alanilor” și cucerește toate provinciile romane din nordul Africii (regiunile de coastă ale Marocului, Algeriei și jumătatea de nord a Tunisiei de astăzi). În următorii ani au cucerit insulele Sicilia, Sardinia, Corsica și Baleare. În cei 94 de ani de existență a regatului vandalo-alan, cele
Alani () [Corola-website/Science/297182_a_298511]
-
de nord o armată sub conducerea generalului Belizarie, care a învins armata vandalo-alană în același an, întâi în bătălia de la Ad Decium și apoi definitiv în bătălia de la Ticameron. Regatul vandalo-alan a fost desființat, iar Africa de nord a devenit provincie a Imperiului Roman de Răsărit. Vandalii și alanii rămași au fost asimilați repede de populațiile locale, dispărând din istorie. O altă ramură a alanilor s-a retras în sud, în părțile adăpostite ale Munților Caucaz, pe teritoriul actual al Oseției
Alani () [Corola-website/Science/297182_a_298511]
-
faptul că în anul 1999, Termele Romane cuprinse în monumentala construcție a hotelului Roman au fost redate, după 2000 de ani, în circuitul turistic astfel încât vizitatorii hotelului au posibilitatea să urmeze tratamentul balnear în aceleași condiții cu cele ale guvernatorului provinciei, generalul roman Marcus Aurelius Pius. În 1736, generalul Andreeas Hamilton, guvernator al Banatului din partea împăratului Carol al VI-lea, reclădește băile și menționează existența termelor lui Hercules, Higeea și Esculap. Izvorul cu cel mai mare debit este Hercules, care are
Băile Herculane () [Corola-website/Science/297208_a_298537]
-
unei scurte perioade de timp în timpul Războiului Coreei. Este situat în nord-vestul țării, sub linia de demarcație, pe râul Han. Este singurul oraș din Coreea de Sud fără transcriere în hanja. Zona Națională a Capitalei Seul, ce include metropola Incheon și majoritatea provinciei Gyeonggi, are 25,6 milioane de locuitori, fiind a doua cea mai mare zonă metropolitană din lume. Peste jumătate din populația Coreei de Sud trăiește în Zona Națională a Capitalei Seul și aproape un sfert în orașul Seul, făcându-l cel mai
Seul () [Corola-website/Science/297226_a_298555]
-
-lea, timp în carea fost numit "Gyeongseong" (경성; 京城; japoneză: "Keijō"), multe părți istorice și culturale ale Seulului au fost schimbate. După obținerea independenței față de Japonia în 1945, coreenii au redenumit orașul Seul. În 1949, Seulul a fost separat de provincia Gyeonggi și a primit statutul de "Seul, oraș special". În 1950, În timpul războiului coreean, Seulul a fost ocupat de trupe nord-coreene și orașul a fost aproape în întregime distrus. Orașul a fost recucerit de forțele ONU pe 14 martie, 1951
Seul () [Corola-website/Science/297226_a_298555]
-
este capitala și cel mai mare oraș al Republicii Peru, fiind de asemenea capitala Provinciei . Este centrul comercial, industrial, financiar și cultural al țării. Orașul este localizat în văile dintre râurile Chillon, Rimac, Lurin. Se află pe coasta de vest a țării, în apropiere de portul Callao la Oceanul Pacific. Populația totală era în 1995 de
Lima () [Corola-website/Science/297231_a_298560]
-
grade iarnă și 27 de grade vară și are o umiditate relativă de 80% pe tot timpul anului. Se întinde de-a lungul litoralului, începând de la km. 50 al șoselei "Panamerica nord" de la nivelul districtului Ancon, care se învecinează cu provincia Huaral, până la districtul Pucusana, la km. 60 al șoselei "Panamerica sud", la limita provinciei Cañete. Lungimea coastelor și plajelor sale depășește cu puțin 130 km. Gran Lima are actualmente o întindere de 2.664,67 km² (suprafață totală a provinciei
Lima () [Corola-website/Science/297231_a_298560]
-
pe tot timpul anului. Se întinde de-a lungul litoralului, începând de la km. 50 al șoselei "Panamerica nord" de la nivelul districtului Ancon, care se învecinează cu provincia Huaral, până la districtul Pucusana, la km. 60 al șoselei "Panamerica sud", la limita provinciei Cañete. Lungimea coastelor și plajelor sale depășește cu puțin 130 km. Gran Lima are actualmente o întindere de 2.664,67 km² (suprafață totală a provinciei) cuprinzând văile râurilor Chillón, Rímac, Surco și Lurín cât și deșertul dintre acestea. Numitul
Lima () [Corola-website/Science/297231_a_298560]
-
provincia Huaral, până la districtul Pucusana, la km. 60 al șoselei "Panamerica sud", la limita provinciei Cañete. Lungimea coastelor și plajelor sale depășește cu puțin 130 km. Gran Lima are actualmente o întindere de 2.664,67 km² (suprafață totală a provinciei) cuprinzând văile râurilor Chillón, Rímac, Surco și Lurín cât și deșertul dintre acestea. Numitul Oraș al Regilor, a fost, în timpul viceregatului, sceptrul și mândria Spaniei în America, datorită acestui fapt de înfrumusețarea să s-au ocupat în mod deosebit, fiind
Lima () [Corola-website/Science/297231_a_298560]
-
capitala al Republicii Peru și al departamentului Lima. Este sediul Palatului Guvernului, al Congresului Republicii și al Curții Supreme de Justiție. Este, de asemenea, sediul Secretariatului General al Comunității Națiunilor Andine și al Uniunea Națiunilor Sud-Americane. Orașul face parte din Provincia Lima, care se subdivide în 43 de districte. Spre deosebire de alte municipii, Municipalitatea Metropolitană a Limei este totodată și Guvernul Regional al provinciei, dar este menționat că nu integrează nici o regiune administrativă, conform articolului 65 din Legea Guvernelor Regionale nr. 27867
Lima () [Corola-website/Science/297231_a_298560]
-
de asemenea, sediul Secretariatului General al Comunității Națiunilor Andine și al Uniunea Națiunilor Sud-Americane. Orașul face parte din Provincia Lima, care se subdivide în 43 de districte. Spre deosebire de alte municipii, Municipalitatea Metropolitană a Limei este totodată și Guvernul Regional al provinciei, dar este menționat că nu integrează nici o regiune administrativă, conform articolului 65 din Legea Guvernelor Regionale nr. 27867 din noiembrie 2002. Este "capitala" a districtului Cercado de Lima. Capitala peruana concentrează peste 75% din producția industrială și este centrul financiar
Lima () [Corola-website/Science/297231_a_298560]
-
așa-numitul Masacru de la Siculeni) pe teritoriul de astăzi al județului Suceava, în câteva sate (Țibeni, Măneuți, Dornești, Iacobești și Vornicenii Mari), la câțiva km nord și sud de Rădăuți. Autoritățile Ungariei au recolonizat după 1940 acești secui bucovineni în provincia Voivodina din Serbia, apoi în Ungaria propriu-zisă, în sate evacuate de șvabi, unde continuă să se autoconsidere secui. Secui trăiesc și în Cristur, Hunedoara. Așa numiții tarcani de pe Crișul Negru ar putea fi un rest de populație medievală. Originea etnică
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
care înseamnă "peceneg" (pe turcește "peçenek" și "beçenek").. O parte a populației secuiești a fost așezată pe granița vestică și nordică a ducatului, respectiv a Regatului Ungariei. Secuii sunt amintiti, printre altele, în anii 1256, 1314, 1323 și 1364, în provincii vestice ale Ungariei, în comitatele Pozsony și Moson. Prezența lor este confirmată apoi și de numele unor localități, ca Székely și Székelyfalu, ambele în comitatul Szabolcs, formate prin includerea etnonimului maghiar al secuilor. Importante comunități secuiești sunt evocate documentar și
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
pe teritoriul actual ce-l cunoaștem sub denumirea Kosovo, au invadat regiunea din jurul lui Skopje în secolul al III-lea î.Hr.. Macedonia și Dardania au fost în cele din urmă anexate de romani în 148 î.Hr. Scupi făcut parte in provincia romană Macedonia, ca ulteriul, în secolul I d.Hr. să devină un teritoriu din Moesia. Pe data de 11 sau 13 d.Hr., în Scupi s-a stabilit o garnizoană romană. Prima referire istorică asupra orașului a fost făcută de către Titus
Skopje () [Corola-website/Science/297229_a_298558]
-
a fi cucerită din nou în 218 î.e.n., după al Doilea Război Punic, de către consulul roman . De atunci, Malta a devenit "", titlu care venea împreună cu o scutire de la plata tributului și de impunerea legii romane, și a intrat sub jurisdicția provinciei Sicilia. Influența punică a rămas însă vibrantă în insule, celebrele , artefacte cu rol esențial în descifrarea , fiind realizate în secolul al II-lea î.e.n. Monedele bătute aici în perioada romană, care au dispărut abia în secolul I î.e.n., indică ritmul
Malta () [Corola-website/Science/297134_a_298463]
-
există cursuri de apă permanente sau lacuri în Malta. Cu toate acestea, unele izvoare au apă dulce pe tot parcursul anului la aproape de , la l-Imtaħleb și San Martin, precum și în Valea Lunzjata din Gozo. Din punct de vedere , Malta aparține provinciei Liguro-Tireniene a Regiunii Mediteraneene din cadrul . Potrivit WWF, teritoriul Maltei aparține ecoregiunii „Pădurilor și Tufărișurilor Mediteraneene”. Insulele mai mici care fac parte din arhipelag sunt nelocuite și cuprind: Malta are un climat mediteranean (în clasificarea climatică Köppen "Csa"), cu ierni foarte
Malta () [Corola-website/Science/297134_a_298463]
-
Ei trăiesc în 42 de localități din regiunea Voivodina, iar numărul lor atinge 25 410 de persoane, conform recensământului din 2011. Odată cu garantarea autonomiei în Voivodina, limba română a primit statut oficial împreună cu grafia latină, după cum se precizează în Statutul Provinciei Autonome Voivodina, "Dispozițiile de Bază", articolul 6: Astfel, în majoritatea segmentelor societății, poate fi utilizată limba română. O altă importantă comunitate românească din Șerbia este cea a românilor timoceni. Românii de pe văile Moravei și a Timocului însă nu se bucură
Românii din Voivodina () [Corola-website/Science/297187_a_298516]