KorAP: Find »[drukola/base=rost & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...683 684 685 ...746 >

18,636 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320

dacă-l doare ceva, răspunde muribund a lehamite: „Mă doare-n cur, bă”. S-a tricotat atît pe replica asta, Încît nici nu mai sînt sigur dacă există cu adevărat În film, În schimb sînt convins că nu mai are rost să spun ceva despre peliculă deși, uneori mă doare și pe mine acolo, În special după ce mă izbesc cu capul de-o șină de cale ferată. Nu se poate trece nici peste faptul că retragerea lui din circulație de către Direcția

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
general distins de care Îmi aduc aminte e Peter O’Toole. La vremea aceea (1967), filmul lui Anatole Litvak mi-a plăcut. În memorie mi-a rămas fotografia acelui ucigaș blond, elegant și sordid ca moartea, probabil știa pe de rost concertul lui Ceaikovski, unul dintre actorii mei preferați pînă ce am văzut, recent, cu mare Întîrziere, mult lăudatul Lawrence of Arabia, unde joacă mai halucinant decît orice general maniac din toate timpurile și toate filmele, mai ales cînd Își pune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
se impune de la sine, se trage singură ca apa, Everac nu-l atacă pe Ciuleiul Visului, ci pe autorul englez, care n-a scris cu iubire, ca Druță. În consecință, trebuie să ne intre-n cap că nu are nici un rost să-l tot vedem pe Shakespeare, e suficient o dată, deoarece-i un scriitor ce se reține ușor, mai ales c-a scris În versuri vechi, din unele nu se pricepe nimic. Și concluzia asta se impune și se răspîndește ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
că imaculata Casă Albă a cheltuit atîtea milioane de dolari cîștigați cu sudoarea frunții ei din dragoste inopinată de albanezi, În realitate și pe măsură ce raidurile aeriene se Întețesc paralel cu regretele lui Columb, scopul devine tot mai obscur, n-are rost să faci supoziții, munca națională, pentru că se introduc rectal, ce urmăresc americanii În realitate știu foarte puțini oameni sau poate nu știe nimeni. Într-un fel, categoric dantesc, Hitler era incomparabil mai sincer, nu i-a trecut niciodată prin cap

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
amatoare de Mozart, de Recviem, muzică admirată și de distinsul antropofag. Însă spre deosebire de Mozart, Picasso pictează. Meserie lipsită de importanță În filmul adaptat după un ostropel al unei scriitoare sentimentale al cărei nume l-am uitat. Te poți Întreba ce rost au avut cartea și filmul, dar durerea provocată de o asemenea interogație e insuportabilă. Despre Picasso ni se spune doar cît de imoral se purta el cu femeile, cum le trata ca pe niște curve ordinare ce erau, cum sufereau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
fie Închiși oameni care n-aveau o sentință de condamnare”. Și-au fost Închiși numai cu sentință. Sună aproape duios. Iar finalul este Îndurerat-melancolic: „Corespondentul nostru Înșiră o listă de oameni aflați În penitenciare fără vreo condamnare, dar n-are rost să-i Înșirăm aici”. Ba ar fi avut un rost, ca să aflăm și noi cum Îi cheamă pe oamenii aceia cu suflet negru care nici pînă-n ziua de azi nu i-au mulțumit ofițerului celui inimos, nu le-a dat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
Și-au fost Închiși numai cu sentință. Sună aproape duios. Iar finalul este Îndurerat-melancolic: „Corespondentul nostru Înșiră o listă de oameni aflați În penitenciare fără vreo condamnare, dar n-are rost să-i Înșirăm aici”. Ba ar fi avut un rost, ca să aflăm și noi cum Îi cheamă pe oamenii aceia cu suflet negru care nici pînă-n ziua de azi nu i-au mulțumit ofițerului celui inimos, nu le-a dat prin minte să-i dăruiască ceva, un televizor, o mandarină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
tren, În avion, la stomatolog, În pat cu o femeie urîtă, În stație la troleibuz pentru a-l prinde a doua zi dimineață, la propriu-ți birou sub lămpiță căutînd o modalitate de-a omorî pe cineva pentru a face rost de bani de Întreținere, la farmacie, atunci poți citi cartea asta. James Cain a debutat În literatura botezată noir, În 1935, cu Poștașul sună Întotdeauna de două ori. După un an și mult succes, scrie această a doua carte, după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
mă simt curată și uscată. Editoarea ar mai putea organiza turnee prin țară, pentru a te prezenta țăranilor gol, cu o carte-n mînă, pe podium, la cămin. Rezumat: partea bună e că nimeni nu vrea să fii promovat. Ce rost ar avea, cînd există Coelho. Iar benzina s-a scumpit. 3.Vă gîndiți la un anumit public atunci cînd scrieți? L-ați putea defini succint? CÎnd scriu, mă gîndesc la un public de indivizi ca mine. Să mă definesc succint

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909

mine. Aș fi făcut orice, deși nu mai doream nimic. Gustul singurătății mele în această lume de minuni mă amețise. Mă gândeam la Norinne, la Harold, la ceilalți toți, și mă întrebam cum au intrat ei în viața mea, ce rost am eu printre existențele lor atât de tihnite și da mediocre. Umblam fără să înțeleg nimic. Când m-am întors la șantier, veneam cu o poftă nebună de singurătate, de liniște, și mă bucuram că am să rămân aici, în

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
cum se spune, și repeta fericită: ― Je suis jeune fille, je suis jeune fille! Pronunța cu o precizie uimitoare. Dar lecția mea era zadarnică, pentru că mă întrerupea mereu ca să-i spun franțuzește o sumă de propoziții și cuvinte fără nici un rost. ― Vorbiți ceva, îmi traduceți și eu repet, găsi ea metoda cea mai bună. Am început atunci o serie de conversații foarte ciudate, pentru că Maitreyi mă întreba mereu dacă îi traduc exact cele ce spuneam întîi în franțuzește. ― Eu aș spune

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
nume atât de simplu, și atât de important pentru mine - numele celui care mă așteaptă ca să-mi transmită un mesaj - astăzi, domnul meu, întrebați-mă ce vreți, din tot ce-am citit, și vi le spun pe toate pe de rost... - Totuși, spuse bătrânul răsucindu-și trabucul între degete și privindu-l de foarte aproape, totuși nu văd legătura. Legătura între Heraclit, persoana care v-a dat întîlnire aici și vitrina de lângă Sala catalană. Adrian îl ascultase cu emoție. - Aveți dreptate

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
ați mai fost de mult pe la țară, vara, adăugă zâmbind. Darie își scosese casca și-l privi câtva timp nehotărât. Apoi, brusc, se întoarse și porni din nou. - Curios vis, reîncepu după o lungă tăcere. Nu-i pot da de rost. De ce mi s-o fi părut mie atunci, în vis, că ce mă pregăteam să-i spun lui Ivan, aici, acum câteva ceasuri, când m-ați strigat voi din urmă, era atât de important? E curios, nu e așa? întrebă

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
pregăteam să-i spun lui Ivan, aici, acum câteva ceasuri, când m-ați strigat voi din urmă, era atât de important? E curios, nu e așa? întrebă întorcînd capul spre Zamfira. - Visuri, spuse Zamfira. Cine poate să le dea de rost? - Au și visele tâlcul lor, dacă știi cum să le tălmăcești, vorbi Iliescu. Darie clătină din cap, gânditor, și grăbi brusc pasul. - Nu, eu mă gândeam la altceva, de-aceea spusesem că-i curios. E curios pentru că în vis eram

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
și-și trecu mâna prin păr. Apoi începu să se frece, absent, pe frunte. - E grea, începu Zamfira, e grea filozofia. - Este cea mai grea, continuă Iliescu. Și este cea mai grei pentru că n-ai cum să-i dai de rost... Darie își așezase absent casca pe cap. - Ce e mai curios, începu el cu o voce gravă, aproape severă, este că atunci, în vis, aveam dreptate. Am uitat. Am uitat ce mă pregăteam să-i spun lui Ivan. Probabil că

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
indiene despre Spirit și Materie. - Evident, evident. Asta a remarcat și Procopie. - Și, cu toate acestea, ceva era adevărat în comparația dumitale, dar numai dacă privim lucrurile dintr-o cu totul altă perspectivă. Spiritul e întotdeauna camuflat în Materie, dar rostul lui acolo - dacă e prizonier, sau se află acolo provizoriu, pentru că e activ, și câte altele - rostul lui ai să-l afli mai târziu. Asta e de altfel Enigma - Enigma cu majusculă - care ne confruntă pe toți, ghicitoarea care se

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
era adevărat în comparația dumitale, dar numai dacă privim lucrurile dintr-o cu totul altă perspectivă. Spiritul e întotdeauna camuflat în Materie, dar rostul lui acolo - dacă e prizonier, sau se află acolo provizoriu, pentru că e activ, și câte altele - rostul lui ai să-l afli mai târziu. Asta e de altfel Enigma - Enigma cu majusculă - care ne confruntă pe toți, ghicitoarea care se pune, inexorabil, oricărui om: cum să recunosc Spiritul dacă e camuflat în Materie, adică, în fond, dacă

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
lângă el pe locotenent. O fi frumoasă pentru ei, pentru că e țara lor. Dar o să vezi cum o să arate când o să ajungem noi. - Mai avem mult? întrebă Darie, și în acea clipă își dădu seama că pusese o întrebare fără rost, pentru că știa că, într-un anumit fel, sunt deja acolo. Ar fi vrut să râdă și să-și ceară iertare, când îl auzi vorbind: - Este mult, și totuși nu este. Va fi mai greu până la fluviu, așa s-a spus

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
aș descrie eu de bine, tot nu reușesc să prezint misterul apariției lui. Căci, Oncle Manolache, lui nu i-e frică! Nu îi e frică de păianjenii mari și negri... - Nu fac nici un rău, întrerupse, zâmbind, Iconaru. Au și ei rosturile lor... - Și nu i-a fost frică nici când a trecut pe lângă noi moș Vasile Chelaru, trăgîndu-și sacul cu surcele, continuă Ieronim însuflețindu-se, nici când a auzit pe Veronica gemând, speriată, și apoi fugind spre ușă, șoptind, printre suspine

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412

făcu domnul Sing. Credeam că-i cu pînze. Poate transporta două sute șaișcinci de lăzi fărĂ să fie Încărcat la maximum. — Ați fi dispus să faceți un transport pentru mine? — În ce condiții? Nici măcar nu trebuie să mergeți dumneavoastră. Fac eu rost de un căpitan și un echipaj. — Nu. Unde merge vasul meu merg și eu. — Înțeleg, zice domnul Sing. Vrei să ne lași singuri? Îi spune apoi lui Frankie. Frankie Îl privea cu același interes și-i zîmbea. — E surd, Îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
de dolari. Nu. — Șapteșcinci sună mai bine? Dumneata cît iei pentru fiecare? Ah, dar asta chiar n-are nici o legătură. Vedeți, există o mulțime de fațete, combinații să le zicem, care țin de treaba mea - aceea de a le face rost de bilete. Munca mea nu se termină aici. Da, i-am spus. Și eu nu trebuie să fiu plătit pentru treaba mea? — VĂ Înțeleg pe deplin. SĂ zicem, atunci, o sută de dolari pentru fiecare? — Ascultați-mă puțin. Știți cîtĂ

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-mi pare rău, la fel cum Îți pare și ție? — Hai, dă-te jos. Ce-a făcut el a fost să se așeze Într-un șezlong și să-și Întindă picioarele. Am auzit că traversăm azi. Ei, chiar n-are rost s-o mai lungim pe-aici. — Tu nu mergi nicăieri. — Ce-ai, Harry? N-are rost să te iei de mine. — Nu? DĂ-te jos. — Of, calmează-te. I-am dat una-n față, și atunci s-a ridicat și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
făcut el a fost să se așeze Într-un șezlong și să-și Întindă picioarele. Am auzit că traversăm azi. Ei, chiar n-are rost s-o mai lungim pe-aici. — Tu nu mergi nicăieri. — Ce-ai, Harry? N-are rost să te iei de mine. — Nu? DĂ-te jos. — Of, calmează-te. I-am dat una-n față, și atunci s-a ridicat și a coborît pe doc. — Eu nu ți-aș face așa ceva, Harry. — N-am de gînd să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
puternic, În comparație cu ziua trecută, cînd ieșisem la pescuit, și bătea doar o briză ușoară. Am văzut vreo două bărci Îndreptîndu-se spre Havana și, cum veneau dinspre vest, mi-am dat seama că vîntul e slab. Am oprit motorul. N-avea rost să pierd benzina aiurea. Am zis să las vasul să plutească. Pe urmă, cînd se-ntuneca, puteam oricum să mă iau după luminile din Morro sau, dacă se ducea prea departe, după cele din Cojimar și s-o Îndrept spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
rechinii care umblă pe lîngă coastă. — Pe dracu’, zi-mi ce se-ntîmplă. Care-i problema? Nimic, i-am spus. Stăteam acolo, cu pistolul lovindu-mi-se din cînd În cînd de coapsă, și-l priveam. MĂ gîndeam că n-are rost să-i spun. Mai aveam Încă nevoie de el. Avem puțină treabă, i-am spus. În Bacuranao. Îți zic ce-ai de făcut la timpu’ potrivit. Nu voiam să-i zic nimic dinainte, pentru că ar fi Început să-și facă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]