18,520 matches
-
chiar la voia întâmplării. Am să-ți mai spun amănunte pe drum. Peste o oră sau o oră și jumătate se întoarce Paznicul și o să plece în căutarea noastră de îndată ce își va da seama că am dispărut. N-are nici un rost să mai zăbovim pe-aici. După ce-am ieșit din gheretă, n-am văzut nici un om pe stradă. Cât despre urmele din zăpadă, se distingeau două categorii: unele care veneau spre gheretă și erau ale mele; altele care se îndreptau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
să le privesc cum se transformă în cenușă. Mi-a trecut o clipă prin minte să-mi ard și cravata Paul Stuart, dar am renunțat la idee până la urmă. Începeam să bat prea tare la ochi și nici nu vedeam rostul unui asemenea gest. M-am îndreptat spre cel mai apropiat chioșc și am cumpărat zece pungi cu floricele de porumb. Am împrăștiat nouă pe iarbă pentru porumbei, apoi m-am așezat pe o bancă și-am mâncat conținutul ultimei. Mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
în buzunare și a clătinat din cap de câteva ori. — De ce? Nu mi-ai promis că o să evadăm împreună? De aceea mi-am stors mintea să pun la punct planul acesta. Nu m-ai cărat în cârcă până aici? Ce rost a mai avut atâta efort? De ce te-ai răzgândit? Din pricina ei? — Da, ar fi și acesta un motiv, dar nu e singurul. Am descoperit ceva foarte important pentru mine, mult mai important decât aș fi crezut vreodată. Trebuie să rămân
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ce se prăvăleau asupra ei. Aveam senzația că i se destramă conturul și că dobândește treptat o formă nearticulată. Nici unul din noi n-a scos o vorbă multă vreme. Se vedeau doar aburii din gură, care înghețau instantaneu. N-are rost să te opresc, zise ea. Poate că n-o să mori aici, dar nici n-o să trăiești. Viața din pădure e mult mai cumplită decât îți poți imagina. Se deosebește mult de cea din oraș. O să te spetești muncind ca să poți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
“Ceea ce se pretinde a fi fost o revoluție ni se relevă tot mai pregnant ca un “act” cu valoare de perdea , care a acoperit scena unde s-a jucat o farsă” CUVÂNT ÎNAINTE Am făcut rost de cartea “IAȘI 14 DECEMBRIE 1989 ÎNCEPUTUL REVOLUȚIEI ROMÂNE ?”, ediție îngrijită și cuvânt înainte de Gheorghe I. Florescu și Casian Maria Spiridon , Editura COGITO Oradea, ediția a doua 2000 . Am lecturat textul cu atenția martorului sub ochii căruia , în 14 decembrie
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
zile a fost luat de la servici , (Casian Maria Spiridon) dus la securitate , interogat , pus să dea declarații și probe grafologice pentru a ști dacă el a scris manifestele... N.n. Manifestele erau făcute prin presare, cu o literă oarecum standardizată . Ce rost mai aveau probele grafologice ? Să o luăm băbește : In data de 14 decembrie 1989 ora 16 , cum - necum “pe un ecran halucinant s-a ținut fictiv, marea revoluție anticeaușistă , anticomunistă , antisocialistă din Piața Unirii Iași”, încununată de un eșec lamentabil
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
Secțiuni (1974), Aspecte ale poeziei de azi (I-III, 1977-1984), Prezența criticii (1982), eseurile, însemnările și cronicile jalonează traseul unei istorii a poeziei românești contemporane, criticul fiind implicat cu exemplară probitate în fluxul creației și al meditației despre temeiurile și rosturile ei. Același sens, al asumării unui traiect existențial devotat valorilor, se deslușește din Jurnalul unui poet leneș (2000), document personal și document pentru cunoașterea anilor 1955-1993. Marile emoții, dacă există, se consumă în afara poemului. În spațiul poemului nu pătrund decât
FELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286977_a_288306]
-
Mircea Zaciu, I. Negoițescu ș.a.), volumul reface indirect un portret al fiecăruia. În preocupările istorico-literare ale lui F., un teritoriu frecventat preferențial l-au oferit viața și opera lui Anton Holban. Minimalizând întrucâtva în titlul Divagațiuni cu Anton Holban (2001) rosturile și caracterul demersului, exegetul realizează în fond un studiu de cuprindere monografică, unde criterii clasice se întrețes în comentarii nu lipsite de originalitate. Pornind de la evenimentele biografice și contextul epocii, expunerea zăbovește mai îndelung, într-un capitol esențial, Recitind o
FLORESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287031_a_288360]
-
Sunt a filei două fețe, Vede-n capăt începutul Cine știe să le-nvețe.” (Mihai Eminescu) ,,O lucrare artistică care nu își are izvorul în emoție nu este artă”. (Paul Cézanne) ,,Veșnicia e fiecare din minutele care trec”. ( Nikos Kazantzakis) ,, Rostul omului creat nu e să aibă în mijlocul lumii senzații mute, emoții informe, ci să dea nume lucrurilor, adică să regăsească, în ele, stratul Cuvântului”. ( Andrei Pleșu ) ,, Arta înseamnă natura văzută prin prisma temperamentului”. ( Émile Zola) ,,Miraculosul nu este nimic altceva
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_571]
-
realiza. Într-o cronică dedicată volumului Novele din popor al lui I. Slavici, se dezvoltă un program literar ambițios, bazat pe refuzul importului de literatură străină. Scriitorul român, se spune în același loc, trebuie să plece de la realitățile autohtone, iar rostul literaturii naționale este acela de a da „hrană sufletească” poporului. Scrierile literare apărute în revistă sunt modeste. Colaboratorii, cu excepția lui I. Pop-Reteganul, nu s-au făcut cunoscuți în viața literară a epocii. Doar Grigore Sima al lui Ion, autor de
FOISOARA PENTRU RASPANDIREA CUNOSTINŢELOR FOLOSITOARE SI A IUBIREI DE CARTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287063_a_288392]
-
Sunt a filei două fețe, Vede-n capăt începutul Cine știe să le-nvețe.” (Mihai Eminescu) ,,O lucrare artistică care nu își are izvorul în emoție nu este artă”. (Paul Cézanne) ,,Veșnicia e fiecare din minutele care trec”. ( Nikos Kazantzakis) ,, Rostul omului creat nu e să aibă în mijlocul lumii senzații mute, emoții informe, ci să dea nume lucrurilor, adică să regăsească, în ele, stratul Cuvântului”. ( Andrei Pleșu ) ,, Arta înseamnă natura văzută prin prisma temperamentului”. ( Émile Zola) ,,Miraculosul nu este nimic altceva
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_570]
-
în articolele-program, dintre care multe, comune, sunt tipărite în „Gazeta de Transilvania”, și în scrisorile către cititori, Barițiu discută mereu, cu lărgimea de informație și profunzimea ce-i caracterizează întreaga activitate, menirea celor două foi ale sale și, mai ales, rostul celei literare în cadrul situației generale din Transilvania și în raport cu nevoile sociale și culturale ale românilor. În esență, el își formulase programul încă din Înștiințarea de la sfârșitul anului 1837, când făcea cunoscută hotărârea de a scoate, în anul următor, o „Foaie
FOAIE PENTRU MINTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287056_a_288385]
-
doresc câteodată și vouă...” În unele poezii apar ecouri ale cântecului de lume sau ale tonului de o tristețe expansivă întâlnit în romanțe: „Vara de toamnă, toamna de vară/ cățeaua de viață lătrând în noi/ tu, Constandino, aprinde lamba/ e rost de lacrimi și de noroi/ e rost de neamuri și de bătaie/ se face noapte în carteriu/ nu e tramvaie, nu e nici lege/ a sosit ceasu’ bărbat să fiu/ să tai cu stânga drum prin bodegă/ să tai cu
FRUNTELATA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287102_a_288431]
-
apar ecouri ale cântecului de lume sau ale tonului de o tristețe expansivă întâlnit în romanțe: „Vara de toamnă, toamna de vară/ cățeaua de viață lătrând în noi/ tu, Constandino, aprinde lamba/ e rost de lacrimi și de noroi/ e rost de neamuri și de bătaie/ se face noapte în carteriu/ nu e tramvaie, nu e nici lege/ a sosit ceasu’ bărbat să fiu/ să tai cu stânga drum prin bodegă/ să tai cu dreapta drum pân’ la mal/ să-mi
FRUNTELATA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287102_a_288431]
-
Roșca în planul criticii, istoriei literare, eseisticii și filosofiei. În Cuvânt înainte Ion Chinezu încearcă o racordare a vechiului realism poporan tribunist la stadiul de evoluție al societății românești contemporane, preconizând înscrierea „localismului creator” în ritmul spiritual al întregii țări: „Rostul acestei reviste este tocmai să mobilizeze toate energiile bune ale Ardealului, să ție mereu la suprafață complexul de probleme ale acestei părți de țară”, spre a realiza „cercetarea vieții ardelene în toate încheieturile ei”. Prin accentul pus pe promovarea literaturii
GAND ROMANESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287143_a_288472]
-
conduce Liceul particular „Sf. Gheorghe”. A fost membru și conferențiar al Ateneului Român, vicepreședinte al Ligii Culturale, fiind ales, în 1902, membru corespondent al Academiei Române. Scrisul era pentru acest cărturar cu bune cunoștințe clasice o manifestare într-un fel adiacentă rostului esențial, de dascăl, preocupat de gramatica greacă, de geografie, istorie ori poetică. Era prețuit pentru erudiția și spiritul său sever, fiind omagiat cu gesturi de amiciție de scriitori precum B. Delavrancea, Al. Vlahuță, I.L. Caragiale ș.a. Colaborarea la publicațiile din
DEMETRIESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286727_a_288056]
-
recunoscut Baudelaire, cel care a adus o poezie „cu adevărat omenească”, profund lăuntrică, „simplă ca un cântec popular” și totuși intelectualizată până la „subtilități antice”. În acest sens e și definiția pe care el o dă poeziei - „emoție intelectualizată”, cu singurul rost de a fi frumoasă. Intrat în arenă după ce luptele dintre grupările literare atinseseră punctul culminant, tânărul poet exprimă o viziune personală. Combătând etichetarea simbolismului drept decadentism, el aplică această noțiune oricărui epigonism. Esențială e considerată ecuația „artă = libertate = originalitate”, dar
DAVIDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
1963; Chipuri în soare, București, 1965; Orfeu trece punțile, București, 1966; Apoca[ta]stază, București, 1968; Rădvanele copilăriei, București, 1969; Metope, București, 1972; Întoarcerea la Circe, București, 1974; Plaiuri, București, 1974; Sarea nesomnului, București, 1975; Păcatul fluviului, I, București, 1975; Rosturile străjii, București, 1976; Mugurii vederii, București, 1977; Rânduirea porților, București, 1978; Osiile cuprinderii, București, 1980; Bobuleț mereu drumeț, București, 1981; Țărmul fugar, București, 1982; Tentația cheilor, București, 1985; Drumul spre zori, București, 1988; Beatificarea viesparelor, București, 1995; Psalmii învierii noastre
GORUNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287320_a_288649]
-
rînd deoarece fiecare dintre ei considera că scena culturală a propriei evoluții este singura care contează. Așa, de pildă, Wittgenstein și Husserl s-au ignorat. Tot așa, francofilii de la noi nu-l au În bibliografii pe Ihab Hassan și scapă rostul termenului postmodern atunci cînd află că, de pildă, Michel Tournier și John Barth sînt considerașți ca Împărtășind aceeași gîndire subiacentă - postmodernă. Într-un număr jubiliar din Le Débat din 1988, În cuprinsul unui „dicționar al epocii”, În dreptul termenului „post-modern” apare
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
care o proclamă modernitatea franceză de mai bine de un secol este un ideal personal de urmat pînă la un punct și, În orice caz, de consumat cultural. Rămîne Însă o Întrebare : dacă teoria franceză e de fapt literatură, ce rost mai are literatura franceză ? Fără literatura franceză propriu-zisă, un autor ca Lionel Ruffel n-ar fi putut propune un concept care să dea seama de valoarea temporală a postmodernismului, Împrumutat din poetică : deznodămîntul. Este un cuvînt - Înainte de a fi un
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cel puțin, dar și cea autohtonă (iată, Cecilia ștefănescu, pînă la un punct) recurg frecvent la autoficțiuni și la retorica impetuoasă și directă pe care autoficțiunea o cere: dintr-o nevoie compensatorie care ține atît de ceea ce autorii Înțeleg prin rostul literaturii, cît și de supunerea la ceea ce cititorul așteaptă de la literatură. Primii știu că oglinda plimbată odinioară pe marginea drumului e mincinoasă dacă În cadrul ei apare altceva/altcineva decît cel care o plimbă, dar știu și că astăzi eu poate
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
logocentrismului, a „vorbei” univoce față de „cuvîntul” polisemantic, traversat de semnificații ca un ecran prin care fiecare vede ce vrea, În ciuda dezinteresului pentru „eu” remarcat de Gilles Deleuze În anii ‘70, există o ierarhie imprescriptibilă a autenticității, unde rostit Înseamnă automat rost, adică sens, iar scris Înseamnă mereu mediere, amînare, Înșelăciune. Postulatul de la care pornesc toți cei care mizează pe autenticitatea spunerii este că autenticitatea este cu atît mai mare cu cît suprafața de expunere a intimității este mai Întinsă. În unele
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Există aici o substanță religioasă care, pentru a nu se pierde o dată cu moartea religiei, a fost incoroprată de literatură. Vocabularul trădează această continuitate: Mad about the Boy este, pentru un critic de la revista Télérama, o litanie. Una al cărei singur rost este de a fi În plus, ca semn al unei Înstrăinări funciare (de divin, de Celălalt). Alienarea cască un vid În substanța omului (sau a comunității), deschide o absență, care numai ea devine pentru artist teritoriu fertil, apt pentru a
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
a fi În plus, ca semn al unei Înstrăinări funciare (de divin, de Celălalt). Alienarea cască un vid În substanța omului (sau a comunității), deschide o absență, care numai ea devine pentru artist teritoriu fertil, apt pentru a primi creația. Rostul literaturii stă În patima pe care o poate ea insufla cititorului, patima de a trăi, cu atît mai puternică cu cît cadrele vieții sînt mai nesigure, cu cît nevoia de identitate este mai mare. Reprezentabilul este, dacă nu evacuat, trecut
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
oamenii, cu cît o duc mai bine din punct de vedere material, cu atît au mai puține credințe și acționează În virtutea impulsului. Că au, prin urmare, Întotdeauna ceva de ascuns pentru că se simt vinovați. și cum unde-i vinovăție e rost de profit, Fio se apucă să compună, din litere decupate din ziar, scrisori de șantaj și să le expedieze oarecum la Întîmplare, studiind totuși, În prealabil, cartea de telefoane și subordonînd aleatoriul unei judicioase determinări socio-topografice : ierarhia străină de orice
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]