17,584 matches
-
prin combinarea diferitelor propuneri prezentate până atunci. Stema reproduce aproape în totalitate varianta mică din 1921 (cu excepția coroanei de oțel, a stemei dinastiei de Hohenzollern-Sigmaringen și a sceptrului). Legea descrie Stema României astfel: Tot potrivit aceleiași legi, sigiliul statului este însemnul suveranității naționale, el garantând autenticitatea actelor statului. Pe sigiliul statului este reprezentata stema țării, cu „ROMÂNIA”, în exergă, în partea inferioară. Sigiliul statului se păstrează la Ministerul Afacerilor Externe și se aplică, potrivit dispozițiilor ministrului afacerilor externe, pe actele internaționale
Heraldica României () [Corola-website/Science/307266_a_308595]
-
ale stemelor de județ, fie prin păstrarea acelora, fie prin îmbogățirea lor, fie prin crearea unor steme cu totul noi. Anumite județe încă nu au o stemă aprobată de Comisia heraldică (adică nu sunt recunoscute oficial). Stemele orășenești sunt printre însemnele heraldice românești cu cea mai mare vechime. Ele au apărut în primul rând datorită necesității autentificării unor acte emise de sfatul orășenesc. În Transilvania orașele s-au bucurat de o autonomie mai largă decât în Țara Românească sau Moldova. Dacă
Heraldica României () [Corola-website/Science/307266_a_308595]
-
Moldova. Dacă aici primele steme orășenești au apărut prin secolele al XIII-lea - al XIV-lea, în spațiul extracarpatic acest lucru s-a petrecut cu o întârziere de un veac. Demn de remarcat în acest caz este faptul că deși însemnele orășenești muntene și moldovene păstrate datează din secolele al XV-lea - al XVI-lea, practica renovării sigilare a permis conservarea unor elemente mai vechi, neîntâlnite în sursele documentare descoperite. Iată câteva din stemele tradiționale ale municipiilor reședință de județ de
Heraldica României () [Corola-website/Science/307266_a_308595]
-
Decretului nr. 503 din 16 decembrie 1970, heraldiștii Jean Nicolas Mănescu și Dan Cernovodeanu au elaborat noi steme pentru municipii, utilizând o formă specifică de scut, diferit de cel pentru județe. Acestea se întâmpla ca uneori să nu reproducă nici un însemn din herbul tradițional (cum e cazul Reșiței, Bacăului). De asemenea, eșarfa aflată sub scut, cu numele municipiului înscris pe ea, era fie dreaptă fie curbată. Toate aceste steme au fost aprobate prin Decretul 302 din 25 iulie 1972 de către Consiliul
Heraldica României () [Corola-website/Science/307266_a_308595]
-
cu deviză (cum ar fi cazul Bucureștiului, Brașovului, Focșaniului etc.). Nici Președinția României, nici Guvernul României și nici Parlamentul României nu au o stemă proprie. În actele emise este utilizată stema țării. Totuși, Senatul și Camera Deputaților au câte un însemn heraldic propriu: De asemenea, câteva dintre ministere au adoptat o siglă specifică: Deviza heraldică este, de obicei, o cugetare referitoare la un sentiment, un obiectiv anume etc., exprimată cât mai lapidar cu putință. Ea poate fi filosofică, umoristică sau sinistră
Heraldica României () [Corola-website/Science/307266_a_308595]
-
arestare a preoților, călugărilor și persoanelor mai influente din conducerea Bisericii Ortodoxe de stil vechi de către organele de Securitate din județele Suceava, Neamț, Bacău și Vrancea. A fost devastat sediul cultului din orașul Târgu Neamț, au fost confiscate arhiva și însemnele legale de persoană juridică, fără a se întocmi vreun proces-verbal. În aceeași noapte a avut loc arestarea părintelui Teofan de la parohia din Bogdănești, a secretarului cultului Onofrei Onofrei (viitorul Mitropolit Silvestru) de la Târgu Neamț și a preoților Gheorghe Nichita și
Silvestru Onofrei () [Corola-website/Science/308736_a_310065]
-
distrugă. Tancurile sovietice, fără sprijinul infanteriei, au atacat de la distanță coloanele germane. Sesizând că germanii nu dispun de arme antitanc, blindatele sovietice au navălit în coloanele neprotejate ale statului major, trupelor de sprijin și a subunităților medicale germane care purtau însemnul crucii roșii. Până spre prânz, soldații germani amestecați ajunseseră la râul Gnilo Tikici, ale cărui ape erau foarte agitate și umflate de zăpezile care se topeau. Deși tanchiștii germani cuceriseră un pod, iar geniștii constuiseră un al doilea pod, soldații
Punga de la Korsun () [Corola-website/Science/308101_a_309430]
-
(în ) este o decorație rusă înființată în 1807 în Imperiul Rus, fiind destinată subofițerilor, soldaților și marinarilor pentru eroismul dovedit în luptă. Distincția a fost, până în 1913, cunoscută ca "Însemnul Distincției Ordinului Militar al Sfântului Gheorghe". În anul 1856, decorația a fost împărțit în patru clase, persoana decorată primind la început Crucea Sf. Gheorghe clasa a IV-a, urmând să fie promovat la clase superioare pentru noi acte de eroism
Crucea Sfântului Gheorghe () [Corola-website/Science/307585_a_308914]
-
un punct strategic pe drumul dintre Bruges și Koln, în locul unde acesta traversa râul Dender. În secolul al XI-lea, orașul trece din autoritatea Brabantului în cea a Flandrei, relațiile cu Brabantul sunt ilustrate de culorile roșu și alb de pe însemnul heralic al orașului. Construcția primăriei a început la jumătatea secolului al XII-lea și o face actualmente cea mai veche clădire de acest gen din Belgia. După incenidul din 1360, orașul a fost reconstruit în secolul al 15-lea în
Aalst () [Corola-website/Science/307670_a_308999]
-
în pronaos să fie zugrăvit împreună cu soția sa Elina, așa cum o cerea obiceiul ctitoricesc. În 1609, după ce a devenit domn al Țării Românești, Radu Șerban zugrăvește biserica mănăstirii Comana, punând să se intervină în pictura ce-l reprezenta, prin adăugarea însemnelor domnești. Această pisanie nu s-a păstrat, fiind înlocuită la refacerea din 1699 - 1700 cu o alta, a strănepotului său, Șerban Cantacuzino, care va cinsti cum se cuvine numele străbunicului domnesc, pomenindu-l în înscrisul săpat deasupra intrării lăcașului ca
Mănăstirea Comana () [Corola-website/Science/306614_a_307943]
-
pe cele trei laturi. Coloane de piatra tare dintr-o singura bucată, împodobite la capitel și bază cu ornamente vegetale. Două din cele zece coloane, aflate la extremități, sunt încastrate în zidul clădirii si au capitelurile împodobite cu vulturul bicefal, însemnul familiei Cantacuzino. Susținând arcuri de cărămidă în semicerc, cele zece coloane dau o notă de o deosebită frumusețe întregii construcții. În incintă, Șerban reface biserica și înlocuiește vechea pisanie cu o alta, în care se înscrie în rândul ctitorilor. Această
Mănăstirea Comana () [Corola-website/Science/306614_a_307943]
-
înainte pe steagurile noastre. La primirea dar a cocardei și a eșarfelor tricolore nu am urmat duhul de imitație sau de modă”. După înfrângerea revoluției, se revine la vechile steaguri, iar revoluționarii sunt persecutați pentru vina de a fi purtat însemnele tricolore revoluționare. În 1849 domnitorul Barbu Știrbei a adoptat un nou model pentru drapelele de luptă, păstrând însă dispoziția orizontală a culorilor și schimbând doar elementele decorative. Acest model, asemănător ca aspect cu cel din 1834, va fi în vigoare
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
Țării Românești, cât și tricolorul. La 22 iunie 1861, Alexandru Ioan Cuza a decretat tricolorul ca fiind drapelul civil oficial al Principatelor Unite. Drapelul este tricolorul românesc, roșu-galben-albastru, având benzile dispuse orizontal. Nu se cunosc nici ordinea benzilor, nici proporțiile însemnului civil. Abia în „Almanahul român din 1866” acesta este descris: „drapelul tricolor, împărțit în trei fășie, roșiu, galben și albastru așezat orizontal: roșiu sus, albastru jos și galben la mijloc”. Anumite surse consideră că, până în 1862, banda de sus a
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
numărul de inventar 75045. De formă dreptunghiulară (proporția 2:3), acesta este alcătuit din trei fâșii tricolore din mătase, cu dispunere orizontală (roșul în partea de sus). În centrul steagului se află pictate acvila valahă la dextra, cruciată și purtând însemnele puterii domnești, și bourul moldovean la senestra, purtând o stea cu șase raze între coarne. Cele două simboluri sunt flancate de șase drapele tricolore înclinate, dispuse trei la dreapta și trei la stânga, a căror hampe se încrucișau, probabil, în partea
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
hampa drapelului se termina cu acvila de metal purtând deviza „Onóre și Patria” precum și numărul și numele unității. Drapelele cavaleriei aveau pânza de dimensiuni mai reduse (45 cm), iar elementele decorative erau brodate cu fir, și nu pictate. Toate aceste însemne au fost împărțite unităților la 14 octombrie 1874, pe câmpul de la Băneasa. "Drapelele confecționate între 1877 și 1882" Diferă cu puțin față de cele precedente. Doar 10 unități create după 1874 au primit acest model, la cartierul general de la Poiana, pe
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
acvilă de metal cu zbor jos, încoronată și purtând în cioc o cruce. Mărcile amiralilor (inclusiv vice- sau contra-) indicate în amintitul album „Flaggenbuch”, aveau o formă pătrată și prezentau tricolorul românesc. Șeful Statului Major al Forțelor Navale avea drept însemn specific pe fâșia albastră două stele albe și două ancore albe încrucișate, aceste trei elemente fiind plasate unul sub altul. Pavilionul viceamiralului nu avea ancorele mai sus descrise, iar pavilionul contraamiralului prezenta pe fâșia albastră doar o stea. Pavilionul comandorilor
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
Pavilionul viceamiralului nu avea ancorele mai sus descrise, iar pavilionul contraamiralului prezenta pe fâșia albastră doar o stea. Pavilionul comandorilor și căpitan-comandorilor de nave prezenta o fâșie roșie mai lungă, terminată în unghi ascuțit cu vârful în interior. Astfel, proporția însemnului ajungea la circa 11:13. Locotenent-comandorii navelor aveau drept marcă un triunghi tricolor de proporție 2:3. În preajma celui de-Al Doilea Război Mondial, mărcile navelor militare au fost schimbate. Noile mărci aveau un design specific, culoarea galbenă având formă
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
Mondial, mărcile navelor militare au fost schimbate. Noile mărci aveau un design specific, culoarea galbenă având formă de cruce cu brațe lărgite. Următoarele modele sunt indicate în albumul „Flaggenbuch”, ediția 1939: O dată cu instaurarea republicii, în România au fost interzise toate însemnele regatului, incluzând stemele și steagurile tricolore care le purtau. Pe 9 ianuarie 1948 a fost emis Decretul nr. 3 privind fixarea atribuțiunilor Prezidiumului Republicii Populare Române. Acesta prevedea, la articolul 7, ca noua stemă a republicii să fie „înfățișată prin
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
albastru și purta în centru inițialele aurii „R. P. R.”. Un an mai târziu, pavilionul Marinei Militare a fost schimbat prin Decretul nr. 124 din 20 iulie 1951 pentru modificarea art. 4 din Decretul nr. 189. Noua reglementare stabilea trei însemne separate: drapelul unităților de uscat ale Marinei Militare, pavilionul navelor Marinei Militare și pavilionul navelor de grăniceri. Drapelul unităților de uscat ale Marinei Militare erau reprezentate prin „două bucăți de mătase de culoare albă și albastră, în formă dreptunghiulară, așezate
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
fâșiei albe. Este de remarcat faptul că, din 1953 până în 1964, datorită reformei ortografice, pe steaguri a fost înscris numele țării cu „î”. Decretul nr. 93 din 17 aprilie 1954 pentru modificarea art. 4 din Decretul nr. 189 înființează noi însemne vexilologice: pavilionul navelor auxiliare ale Marinei Militare (însemnul anterior fiind folosit în continuare doar pentru navele de luptă) și flamurile navelor de luptă ale Marinei Militare, ale navelor auxiliare ale Marinei Militare și ale navelor grănicerești. Pavilionul navelor auxiliare ale
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
1953 până în 1964, datorită reformei ortografice, pe steaguri a fost înscris numele țării cu „î”. Decretul nr. 93 din 17 aprilie 1954 pentru modificarea art. 4 din Decretul nr. 189 înființează noi însemne vexilologice: pavilionul navelor auxiliare ale Marinei Militare (însemnul anterior fiind folosit în continuare doar pentru navele de luptă) și flamurile navelor de luptă ale Marinei Militare, ale navelor auxiliare ale Marinei Militare și ale navelor grănicerești. Pavilionul navelor auxiliare ale Marinei Militare erau reprezentate printr-o „pânză de
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
în 1965, prevedea la articolul 118 următoarele: „Drapelul Republicii Socialiste România poartă culorile roșu, galben și albastru, așezate vertical, cu albastrul lângă lance. În mijloc este așezată stema Republicii Socialiste România”. Prin Decretul nr. 972 din 5 noiembrie 1968 privind însemnele Republicii Socialiste România erau stabilite în detaliu stema, sigiliul, drapelul și imnul de stat al republicii. Expunerea de motive alăturată preciza faptul că, în lipsa unor reglementări corespunzătoare, „au apărut interpretări greșite ale acestora [precizărilor constituționale], folosiri incorecte sau neunitare ale
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
Republicii Socialiste România erau stabilite în detaliu stema, sigiliul, drapelul și imnul de stat al republicii. Expunerea de motive alăturată preciza faptul că, în lipsa unor reglementări corespunzătoare, „au apărut interpretări greșite ale acestora [precizărilor constituționale], folosiri incorecte sau neunitare ale însemnelor statului”. Capitolul IV al decretului este dedicat în întregime descrierii drapelului și protocolului de utilizare al acestuia. Astfel, drapelul este definit ca având proporția de 2:3, cu fâșiile colorate de dimensiuni egale. Culorile reglementare se aflau tipărite în anexă
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
unităților și marilor unități de toate armele din Ministerul Apărării Naționale, cât și unităților din Ministerul de Interne, la înființarea acestora.” Pavilioanele navelor marinei militare și ale navelor grănicerești erau reprezentate prin drapelul de luptă al unităților respective. Flamura era însemnul prin care se făcea cunoscut faptul că nava este armată și comandată de un ofițer de marină. Era constituită dintr-o „pânză de astar, de forma unui triunghi isoscel, având baza spre dispozitivul de prindere și imprimate pe ambele fețe
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
ca stema.” Pavilionul distinctiv pentru navele grănicerești era reprezentat „printr-o pânză de astar, de culoare albă, de formă dreptunghiulară, având jumătatea dinspre dispozitivul de prindere de culoare verde pe care este aplicată o ancoră de culoare albă”. Dimensiunile acestor însemne, precum și modul de folosire al acestora urmau să fie stabilite de către Ministerul Forțelor Armate, prin regulament. Prin Decretul nr. 90 din 27 aprilie 1977 privind instituirea drapelului de luptă al gărzilor patriotice și reglementarea acordării acestuia se crea un însem
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]