21,524 matches
-
la catedră ca să le zică cu de-a măruntu, despre fascinanta poveste a satului în care ei au avut norocul să vadă pentru prima oară razele soarelui și să tragă în plâmânii lor plăpânzi prima pală de aer proaspăt și curat de munte. Și ca la un semn toți băieții și toate fetițele clasei care știau că domnul lor povestește frumos, parcă mai cuminți ca altădată și-au pus coatele pe bancă, obrăjorii în palme și au ascultat, privindu-l, uimiți
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Vlad, Marele Voievod, din mila lui Dumnezeu și cu darul lui Dumnezeu, stăpânind și domnind peste toată Țara Ungro Vlahiei și a părților de peste munți, Amlașului și Făgărașului Herțeg, A binevoit Domnia mea cu a sa bunăvoință, cu inima mea curată și luminată și am dăruit această atotcinstită și cu frumoasă față și prea cinstită, care este deasupra tuturor cinstelor și darurilor, aceasta de față poruncă a Domniei mele, jupanului Stoica Naneș și vărului lui Tatomir și nepoților lui, Manea și
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
bani, acestea erau stabilite la prețuri mult superioare față de cele din târg, iar când se plăteau în natură, aceastea erau primite numai însoțite de daruri, erau larg măsurate și cu pretenții excepționale de calitate. Grâul trebuia să fie numai bob curat, ovăzul cernut, iar măsura de două ori îndesată cu piciorul, într-o câblă se socoteau 5 ferdele în loc de 4, fânul două care în loc de unu și recoltat numai din grădini, uscat bine și frumos. Ofițerii nu aveau limite în exploatarea iobagilor
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
oale și vase cumpărate din Sibiu, apoi 1 bou gras, 1 vițel gras, 14 câble de ovăz cu orz, 8 ferii de său, 6 ferii de unt, 10 rațe, 6 gâște, 158 găini, 500 de ouă, 10 câble de grâu curat, 8 care cu fân, 39 câble de ovăz, 5 măji de sare, 5 ferdele de pătrunjel, 2 ferdele de ceapă roșie, 1 ferdelă de usturoi, 1 font de rășină, bumbac pentru fitil la lumânări de 40 de bani,14 ferii
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
loc de mulțumită adusă lui Dumnezeu pentru binefacerile primite dela El, loc de apropiere, iertare și frățietate între toți enoriașii în dragoste creștină. loc de hotărâre pe care fiecare dintre noi trebuie s-o luăm pentru a trăi o viață curată, creștinească, întemeiată pe pocăință adevărată, plăcută lui Dumnezeu... Greșesc amarnic în fața lui Dumnezeu și în defavoarea sufletelor lor, cei care se înstrăinează de acest loc sfânt, de sfânta biserică, fie că o neglijează, fie că-și fac loc de adunare în
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
al II-lea al Ungrovlahiei. Pe peretele dinăuntru stă scris: «Acea(sta) sfântă păucenie a(u) cu(m)păra(t) satul nostru cu...ca s(ă) fie de trebuință celor ce vor ceti și acelor ce vor asculta cu inima curată și vor păzi poru(n)cile sfi(n)tii ev(anghe)lii. A sfintii bese(re)ca Streza Cârțișor (a) și cine s(-)ar ispiti să o fure să fie afurisit de toți sfinți pă(ren)ți. Scris(a)m
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
situații mai bune, părăseau calea dreptei credințe pentru măriri deșarte. Poporul a rămas neclintit și neîntinat în credința sa. În contextul acestor tendințe ale ungurilor, cu scopul nemărturisit de a calviniza, de a desnaționaliza adică populația autohtonă a celui mai curat centru românesc, și cu gândul mărturisit de a lumina populația valahă de pe domeniul ei, principesa Susana Lorantfy, văduva lui Gh. Rakoczi, organizează la Făgăraș prima școală românească, paralel cu prima școală calvină. Înființarea școlii s-a făcut în baza diplomei
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Teleky. Pe luncă în jos, la nord de Streza, așa cam la jumătatea drumului dintre Streza și Cârța au existat cu secole în urmă două mori, amplasate una lângă alta. Astăzi se mai păstrează acolo numai două izvoare cu apă curată ca lacrima și numele locului - «La Arinii morii». Pentru că morile erau plasate în mijlocul unui ariniș. Acolo, în treacăt fie zis, se afla un număr impresionant de cuiburi de berze. Tradiția ne mai spune că acolo a existat cândva un păr
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
comune. Și să mai mă laud cu ceva. Pe timpul când eram la unguri veniau niște negustori de la Viena de cumpărau săcara. Și săcara de la Streza o plătea cu 10 crăițari ferdela mai mult ca la alte comune fiindcă era foarte curată, nu avea corpuri străine în ia și era mai mare în bob. Asta o zic nu să-mi laud satul ci așa o fost adevărat. Noi cei de sub poalele munților foloseam ca animale la muncile câmpului, bivoli sau bivolițe căci
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Christos în Sfânta Noapte a Învierii. Exista atunci satul patriarhal cântat în poezia poetului țărănimii, George Coșbuc, în care praznicele, ospețele și mesele comune erau dese, dar scurte, în zilele de sărbătoare sătenii se adunau la jocul în care feciorii curați, respectuoși cu vârstnicii, învârteau dezinvolt pe sub mână pe frumoasele satului ce încântau obștea prin puritate și naturalețe, prin frumusețea costumelor naționale pe care și le etalau, expozeu de artă populară desăvârșită, de bun gust, de virtuozitate, mândre că de mîna
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
vinaț) : bunica moare de un cancer îngrozitor, descris cu seninătate, infarctul unui coleg e expediat într-o frază ironică, un pui de vrabie moare cu totul altfel, mult mai crunt, decît în Brătescu-Voineștiț Firește, cel mai mare sadism, devenit masochism curat, e îndreptat spre sine însuși : se descriu cu mare volup tate tot felul de umilințe suferite în fața celor apro piați, se citează poezii scrise de Daniel în liceu, absolut penibile. Ultima povestire din carte, anexa ei, numită „O călărire în
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
între ghilimele, adică, vezi bine, nu era discursul meu, ci al lor : „«Sîntem păstorii turmei/ Ai turmei de țîțe și craci.// Cu ea împreună/ noi paștem de zor/ dureroasa dulceață/ a grasului sol.// și tot împreună/ noi clămpănim gol/ răcoroasa, curata/ apă de-izvor.// Căci sîntem păstorii turmei/ ai turmei de țîțe și craci»“. La un moment dat, maică -mea, care-și băga nasul peste tot, mi-a descoperit poeziile. Nu mi-a zis nimic, dar eu mi- am dat seama
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
speranța în suflet. Ei aș ! mustața și-o mîngîia cel mai des, ar fi dat de ea... „Uite-o că nu e !“ - și nenea Dode își descoperi demonstrativ mușchiul care altă dată găzduia bucata aceea neagră. Într-adevăr, brațul era curat, fără nici o urmă de schijă. Dănuț plecă descumpănit și, ajuns în curte, o văzu iarăși pe soră-sa degustînd un găinaț proaspăt. Dă-o - ncolo, nici nu mai avea chef să o spună mai că-sii ! Aici toți aveau obiceiul
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
și-l strînse la piept. Băiatul îi auzi inima. Cînd se desprinse, Dănuț observă că îi udase haina și-și ceru scuze, dar el dădu din mînă cu indi ferență : să nu-și facă griji, că lacrima e cea mai curată din lume, să țină minte asta de la el ! Băiatului i se părură foarte frumoase spusele acestea și era tare încîntat de învă ță torul său. Auzise la radio o piesă de teatru care se numea „Domnul Trandafir“ și îl asemuia
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
o stare psihică de bine”, scria în același loc profesorul, evocând anii și întâmplările mult mai apropiate. Când, după ani, ajunși ditamai pensionarii, ne reîntâlneam la Grădina Botanică din Iași unde, pe câte o bancă, odihnindu-ne, „stimulați de aerul curat, de frumosul armonios din jur, de ciripitul păsărelelor”, reluam de fiecare dată tradiția cenaclistă care avea să se amplifice în cărțile noastre. Pe o astfel de bancă, îmi reamintesc, îl întâlnisem și îl însoțisem în peregrinările sale pe profesorul Dumitru
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
o altfel de vorbă decât cea publicată la tot pasul și lăudată nevoie mare, că va candida la nu știu ce premiu literar pentru că așa și pe dincolo... În primul rând, cuvintele te cheamă pentru că totul e scris într-o dulce și curată limbă română, cu citate convingătoare că se poate scrie fără a recurge la vulgarități și trivialități... Cartea poate fi socotită, după părerea mea, abecedarul dar și ghidul de muncă al oricărui pedagog, indiferent de locul unde predă și de elevii
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
primare, cât de sfântă și mai presus de orice răsplătire îmi apare munca voastră dăscălească!”.(s.n.)<footnote Gala Galaction, Oameni și gânduri din veacul meu, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București, 1955, p. 40-41. footnote> Lumina din sufletele curate, iradiată de ochii iscoditori și neastâmpărați ai copiilor, reprezintă un îndemn necontenit spre căutări, pentru educatorul cu chemare față de profesia didactică. Munca desfășurată în școală timp de peste patru decenii m-a condus la convingerea că cine nu iubește copiii și
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
să-și arate chipul gălbejit prin pâcla deasă și printre norii vineți și învăluriți. Mă aflam împreună cu un renumit profesor universitar la o școală generală dintr-un cartier mărginaș al orașului, într-o inspecție. Am găsit o școală bine gospodărită, curată și primitoare, suficient încălzită, semne că la cârma ei se afla un dascăl vrednic. Și clasa învățătorului aspirant la obținerea gradului didactic I se prezenta în condiții bune. Curățenia și ordinea, căldura moderată, ornarea încăperii cu bun-gust și utilitate pentru
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
pentru el, după ce i-a auzit clinchetul mai mult de 40 de ani... Cu servieta, îmbătrânită și ea, burdușită cu caiete de teze, cu extemporale, cu manuale și culegeri, pornește pe jos spre casă. Vrea să simtă în plămâni aerul curat și rece, după orele petrecute în spațiul închis al claselor aglomerate, să-l savureze ca pe o băutură răcoritoare în arșița verii. Cu pași măsurați, cu umărul drept înclinat de greutatea din mână, merge spre casă pe drumul acoperit de
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
I la poarta părinților, cerându-le lămuriri de ce nu și-au trimis mezinul la școală. C-o fi, c-o păți, că-i laie, că-i bălaie, părinții nu au avut încotro și, a doua zi, în cămeșuță și izmănuțe curate, desculț, cu picioarele bine spălate dar pline de zgârieturi, purtând în spate o tășcuță de la frații mai mari, împreună cu copiii din vecini, Dumitru Dascălu și-a început activitatea de școlar. Sala de clasă mare și înaltă, cu pereții prăfuiți și
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
vorbă. Lui îi era dragă soția chiar și în momentele mai tensionate, când vorbele aspre ale Mărioarei se îndreptau și spre el, cu justificată pornire. Vrednică femeie era Mărioara. Harnică, pricepută, înțeleaptă și iubitoare, ținea casa ca paharul iar copiii curați, bine hrăniți și bine struniți. Îi sorbea din priviri, i se umplea inima de bucurie și fericire văzându-i crescând frumos, jucându-se și chiar certându-se. Și Dumitru Dascălu își iubea odraslele, dar în sufletul lui. Recunoaște că i
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
spre trecutul îndepărtat, Dumitru Dascălu face o incursiune mentală în anii de început ai vieții sale, care îi trezește nostalgii și-l predispune la comparații. Îi răsar în memorie practici și obiceiuri care dădeau farmec și culoare vieții simple, dar curate, a trăitorilor din acele vremuri. Își amintește că pe când era copil, mama sa, la fel ca toate gospodinele din sat, torcea, țesea, ghilea pânză, împletea, cosea, pregătea zestrea pentru fete și îmbrăcămintea pentru toți membrii familiei. În legătură cu aceste activități, Dumitru
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
cunoscutei zicale strămoșești „Omul sfințește locul”. Se remarcă fluența și acuratețea stilului autorului, bine subliniate de altfel de către prefațatorul primei ediții a cărții, scriitorul I.N.Oprea: „În primul rând, cuvintele te cheamă pentru că totul e scris într-o dulce și curată limbă română...” Îndrăznesc a spune că această carte a lui Vasile Fetescu este una care merită a se afla la îndemâna oricărui tânăr care aspiră la cariera didactică ori care deja a luat catalogul sub braț. Dacă mi-ar sta în
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
probleme, îmi închipui că, mai mult sau mai puțin, fiecare din noi se credea în drept să aspire la gloria florentinului Pico della Mirandola. Cu toate acestea nu eram mândri, nu eram prea mândri. Și nu arareori, peste elanul nostru curat și generos trecea câte o undă de îndoială și de tristețe. În orice caz, nimănui dintre noi nu i-a trecut vreun moment prin minte că misiunea noastră de a schimba fața lumei (misiune în care am crezut, desigur, cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
nu l-a stăpânit. Și înșirarea clipelor trecute, privirea aruncată îndărăt dau vorbelor sale o căldură sugestivă și o mare putere de îndemn: Prin muncă, prin merit și prin dreptate, acesta e principiul adevărat al vieții oneste. Pentru un suflet curat, binele obștesc e mulțumirea cea mai adâncă. Fiți buni! Numai cu acesta, voința se îndreaptă înspre mai multă sociabilitate, înspre fapte de un folos mai întins"... (De prisos s-adaog că acesta e Bădărău văzut de mine la 1905 și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]