18,838 matches
-
septembrie 1743, la Ribemont, în Picardie. Tatăl său a murit pe când era foarte tânăr. Mama sa, o femeie foarte credincioasă, l-a încredințat, pentru a fi educat, colegiului iezuit din Reims, apoi colegiului "de Navara", de la Paris. Condorcet s-a distins repede prin capacitățile sale intelectuale. Primele sale distincții publice pe care le-a primit au fost la matematici. La vârsta de 16 ani, capacitățile sale de analiză au fost remarcate de D'Alembert și Clairaut, și, în curând, a devenit
Nicolas de Condorcet () [Corola-website/Science/311919_a_313248]
-
Câmpulung-Rucăr-Bran. Rezistența eroică a unităților române a zădărnicit toate eforturile inamicului de a străpunge apărarea. Pentru el, Valea Pravățului a devenit ,valea durerii și groazei”, iar românii au apărat și udat cu sângele lor fiecare palmă de pământ. S-au distins în această luptă, prin iscusință, bravură, spirit de jertfă și hotărârea cu care au atacat și distrus pe vrăjmaș, cucerindu-i pozițiile dominante pe care le ocupa acum: maiorul Grecescu Grigore, căpitanul activ Zaman Traian, locotenentul activ (viitorul general, comandant
Iosif Teodorescu () [Corola-website/Science/311954_a_313283]
-
principală sursă de inspirație, conducându-l spre explorarea folclorului arhaic; există o serie de „motive-sigilii” care care dau omogenitate muzicii lui Gheorghe Dumitrescu. Limbajul său muzical valorifică o inspirație folclorică autentică, construind un discurs melodic marcat de cantabilitate. A fost distins cu premiile pentru compoziție Paul Ciuntu (1941), Robert Cremer (1942); a primit Premiul III (1942), Premiul II (1943) și Premiul I (1946) la Festivalul Internațional "George Enescu" din București, Premiile Academiei Române (1956, 1961), premiul Pelicanul Alb al Festivalului de Film
Gheorghe Dumitrescu () [Corola-website/Science/311935_a_313264]
-
1942), Premiul II (1943) și Premiul I (1946) la Festivalul Internațional "George Enescu" din București, Premiile Academiei Române (1956, 1961), premiul Pelicanul Alb al Festivalului de Film de la Mamaia (1964), dar și premii ale U.C.M.R. (1969, 1977, 1979). A fost distins cu Ordinul Muncii clasa a II-a (1952), Ordinul Steaua R.P.R., clasa a IV-a (1957). Ordinul 23 August, clasa a III-a (1964) și clasa a II-a (1979), Ordinul Meritul Cultural, clasa I (1969). Maestru Emerit al Artei
Gheorghe Dumitrescu () [Corola-website/Science/311935_a_313264]
-
decât o încercare reală de a contacta o formă de viață inteligentă extraterestră. Cu o magnitudine aparentă de 5,8, pe un cer întunecat, fără turbulențe atmosferice, și în absența Lunii și a oricăror surse artificiale de lumină, se poate distinge cu ochiul liber. Cu un binoclu de 7x30 sau de 10x50, se obține o pată flu, dar șansele de a observa stele constitutive sunt slabe. Rezolvarea în stele începe cu telescoape mici (de exemplu: 114/900); cu un telescop având
Messier 13 () [Corola-website/Science/311969_a_313298]
-
monografia Putnei din 1905). Primul cronicar care a menționat această tradiție a fost marele vornic Nicolae Costin (1660-1712) în ""Letopisețul Țării Moldovei de la zidirea lumii până la 1601 și de la 1709 la 1711"". Vechea biserică de lemn de la Putna s-a distins în istoria românilor prin aura acestei legende, care i-a însoțit și protejat existența de-a lungul veacurilor. După însemnarea cronicarului a urmat și protecția cancelariei domnești. Voievodul Mihai Racoviță (1703-1705, 1707-1709 și 1716-1726) însemna într-un hrisov din 17
Biserica de lemn din Putna () [Corola-website/Science/311970_a_313299]
-
-lea, cel mai probabil în ultimul deceniu, la inițiativa lui Ștefan cel Mare (1457-1504). Biserica de lemn a fost înlocuită la Volovăț cu actuala ctitorie de zid a lui Ștefan cel Mare, între anii 1500-1502. Biserica de lemn medievală se distinge prin bârnele de stejar legate în cheotori cu dinte ascuns. Aspectul formal inițial se poate reconstitui în cea mai mare parte și apare sub forma unei mici capele împărțită în numai două încăperi, un naos și un altar. Naosul și
Biserica de lemn din Putna () [Corola-website/Science/311970_a_313299]
-
este format din celule care au aceeași formă, origine, structura și care îndeplinesc aceeași funcție. După gradul de diferențiere a celulelor se disting: După formă celulelor, țesuturile pot fi: Sunt țesuturi tinere. Sunt alcătuite din celule mici, rotunde, cu perete celular subțire și au nucleu voluminos. Nu prezintă spații intercelulare. Celulele se divid, sintetizând intens substanțe organice. Meristemele sunt singurele țesuturi în care
Țesut vegetal () [Corola-website/Science/311296_a_312625]
-
care, sub raport endocrin, este esențială în realizarea ciclului sexual al femeii, alături de hipotalamus și hipofiză printr-un lanț complex de interacțiuni: hipotalamusul acționând asupra hipofizei, aceasta asupra ovarului, iar ovarul asupra mucoasei uterine și altor structuri. În acest ciclu distingem următoarele faze: Funcția hormonului foliculostimulator (FSH) este de a stimula creșterea foliculului ovarian. FSH stimulează mitoza celulelor granuloase și transformarea stromei înconjurătoare într-un strat de celule tecale. Spre deosebire de FSH, hormonul luteinizant (LH) are o acțiune mult mai variată. El
Ovar () [Corola-website/Science/311309_a_312638]
-
s-au stabilit în spațiul românesc, au fost atrași de avantajele materiale care au decurs din pictura lor și sunt menționați în memoriile lui Vasile Mateescu și Samu Barabás. La începuturile noului curent artistic din România, pictura istorică, s-au distins artiști străini precum Henri Mondonville, Anton Chladek, Constantin Daniel Rosenthal, Carol Wallenstein de Vella și Mihail Töpler. Lor li s-au alăturat artiștii români Gheorghe Asachi, Ion Negulici, Barbu Iscovescu, Mișu Popp, Constantin Lecca și alții. Asachi a pus bazele
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
cu migala unui miniaturist. Trecând peste gingășia feminină care se degajă dincolo de limitele pânzei, personajul se impune printr-o privire plină de inteligență. Cu ajutorul acestor portrete se poate cunoaște întreaga negustorime brașoveană a acelor vremuri. Dintre portretele făcute copiilor se distinge portretul Cleopatrei Lecca a cărei privire ajută la înțelegerea caracterului voluntar care a definit întreaga familie. Pictorul Lecca a înfățișat în portretele sale întreaga familie a soției sale, Oteteleșanu. Reprezentative sunt portretele lui Iordache și Grigore Oteteleșanu, Ion și Elena
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
Gemmological Institute of India (GII). Sistemul tahitian nefiind unul ușor de apreciat, este folosit în special în țările producătore de către producători și comercianți, dar în circuitul comercial mondial sunt evaluate și gradate conform sistemului AAA - A. Perlele naturale se pot distinge de imitații prin examinare în laboratoare gemologice specializate, folosind un microscop cu raze X. De asemenea, perlele false sunt de obicei fie prea grele (interiorul este din sticlă), fie prea ușoare (interiorul este din plastic). Un microscop cu raze X
Perlă () [Corola-website/Science/311346_a_312675]
-
important l-a avut col. (rz.) Dumitru Penciuc”. Începând cu ziua de 22 decembrie 1989 el s-a aflat în principalele puncte fierbinți ale revoluției: Radiodifuziune, Televiziunea Română și sediul fostului Comitet Central al Partidului Comunist Român. După 1989 a fost distins cu medalia și Brevetul de „Luptător cu merite deosebite în Revoluția din decembrie 1989”. La data de 19 ianuarie 1990, colonelul Dumitru Penciuc din Ministerul de Interne a fost înaintat la gradul de general-maior (cu 1 stea) și numit în
Dumitru Penciuc () [Corola-website/Science/311350_a_312679]
-
pronume demonstrative cuvintele corespunzătoare celor românești "acesta" și "acela" (forme de bază), dar gramaticile diverselor limbi și ale diverșilor autori nu sunt unitare în ceea ce privește categoriile de cuvinte considerate pronume demonstrative. Pe de altă parte există diferențe între limbi în a distinge două sau mai multe grade de apropiere/depărtare. Gramaticile tradiționale ale limbii române disting mai multe categorii de pronume demonstrative. Acestea au forme diferite după gen și număr, precum și două forme cazuale: de nominativ-acuzativ și de genitiv-dativ. Există totodată și
Pronume demonstrativ () [Corola-website/Science/311441_a_312770]
-
diverselor limbi și ale diverșilor autori nu sunt unitare în ceea ce privește categoriile de cuvinte considerate pronume demonstrative. Pe de altă parte există diferențe între limbi în a distinge două sau mai multe grade de apropiere/depărtare. Gramaticile tradiționale ale limbii române disting mai multe categorii de pronume demonstrative. Acestea au forme diferite după gen și număr, precum și două forme cazuale: de nominativ-acuzativ și de genitiv-dativ. Există totodată și forme specifice registrelor de limbă: pe de o parte forme elevate și curente, pe
Pronume demonstrativ () [Corola-website/Science/311441_a_312770]
-
se înțelege bine cu generalii Lefebvre și apoi Jourdan, acesta din urmă încercând să îl facă responsabil de eșecul din cadrul bătăliei de la Stockach din 1799. Este achitat de aceste acuzații în cadrul unui consiliu de război și are ocazia să se distingă în 1800 la Engen, Biberach și Hohenlinden. Odată cu proclamarea Imperiului, d'Hautpoul devine inspector general al cavaleriei și joacă un rol esențial la Austerlitz, unde, în fruntea cuirasierilor din cea de-a 2a divizie de cavalerie grea din Rezerva de
Jean-Joseph Ange d'Hautpoul () [Corola-website/Science/311453_a_312782]
-
în toamna lui 1794, când luptă în armata Rinului, ca general de brigadă, capturând Mannheim, dar este făcut prizonier atunci când orașul capitulează, în septembrie același an, dar face curând obiectul unui schimb de prizonieri. Revine în armata Rinului și se distinge la Kehl, la Haslach și apoi intră în posesia corespondenței generalului Pichegru, descoperind astfel legăturile regaliste ale acestuia din urmă. În relații foarte bune cu generalul Desaix, prieten al lui Bonaparte, Davout se alătură Corpului expediționar din Egipt, în 1799
Louis Nicolas Davout () [Corola-website/Science/311449_a_312778]
-
Regale de Stiinte [edit] 1783 Pe atragerea de sferoide omogene (spune să conțină poligoane Legendre) 1784 Cercetări privind cifră de planete p. 370 1785 de cercetare de analiză nedeterminată p.. 465 (teoria numerelor) 1786 Scurtă privire la modul de a distinge Maximă Minimele în calculul variațiilor p. 7 (că Legendre) 1786 Memorandum de integrare prin arce eliptice p. 616 (că sexul) 1786 Al doilea Memorandum privind integrarea de arce eliptice p. 644 1787 Integrarea unor diferențe ecuații parțială (Legendre transforma) În
Adrien-Marie Legendre () [Corola-website/Science/311484_a_312813]
-
pronaosul) printr-un perete din care s-au scos bucăți de bârne, pentru a facilita accesul femeilor la slujbă. Trecerea din naos în pronaos se face prin intermediul portalului interior, și acesta frumos decorat. Naosul are o boltă semicirculară, unde se distinge atât grinda centrală, cât și arc-dublorile frumos sculptate și pictate. Iconostasul are trei intrări, ușile împărătești având șase casete pictate cu scena Bunei Vestiri, Arhanghelul Gavriil, precum și cu cei patru Evangheliști. Biserica are o clopotniță deasupra pronaosului, clopotnița având o
Biserica de lemn din Sic () [Corola-website/Science/312306_a_313635]
-
deasupra pronaosului, clopotnița având o galerie cu parapet de lemn și un coif octogonal. Pictura păstrată în naos ilustrează scene din Vechiul Testament cum ar fi răpirea la cer, în carul de foc, a Sfântului Prooroc Ilie. Din Noul Testament se pot distinge mai multe scene legate de momentul Răstignirii Domnului nostru Iisus Hristos. În absida altarului sunt reprezentați Arhanghelii Mihail și Gavriil care o încadrează pe Maica Domnului, dar și Sfânta Treime, pictată pe spatele iconostasului. Iconostasul îi are reprezentați pe cei
Biserica de lemn din Sic () [Corola-website/Science/312306_a_313635]
-
s-a înrolat în Gărzile Naționale, fiind ales căpitan în 1791. Participă cu distincție la Războaiele Revoluției Franceze, luptând în nordul Franței la Jemmapes, Hondschoote, Fleurus. Trece apoi la „Armata Rinului”, cu gradul de adjutant general șef de brigadă. Se distinge și aici într-o lungă serie de bătălii, cum ar fi Altenkirchen, Giessen sau Friedberg. În 1797 i se oferă gradul de general de brigadă, pe care îl refuză, dar sfârșește prin a-l accepta în februarie 1799. Se distinge
Adolphe Édouard Mortier () [Corola-website/Science/312352_a_313681]
-
distinge și aici într-o lungă serie de bătălii, cum ar fi Altenkirchen, Giessen sau Friedberg. În 1797 i se oferă gradul de general de brigadă, pe care îl refuză, dar sfârșește prin a-l accepta în februarie 1799. Se distinge apoi sub comanda lui Masséna în cadrul celei de-a doua bătălii de la Zürich, unde este acesta din urmă îl numește general de divizie chiar pe câmpul de bătălie (25 septembrie). În 1803, Mortier ocupă Hanovra, la ordinul Primului Consul Bonaparte
Adolphe Édouard Mortier () [Corola-website/Science/312352_a_313681]
-
urmă îl numește general de divizie chiar pe câmpul de bătălie (25 septembrie). În 1803, Mortier ocupă Hanovra, la ordinul Primului Consul Bonaparte. În 1804 devine colonel general comandant al artileriei și mateloților Gărzii Consulare, apoi Mareșal al Imperiului. Se distinge la Dürrenstein în 1805, comandând în același an infanteria Gărzii Imperiale. Anul următor, în timpul Războiului celei de-a Patra Coaliții, Mortier ocupă Germania de nord și apoi participă la bătălia de la Friedland. Din iulie 1808, Mortier este Duce de Trévise
Adolphe Édouard Mortier () [Corola-website/Science/312352_a_313681]
-
Este din nou remarcabil la Austerlitz, unde este rănit, fiind apoi trimis în Portugalia și Spania (1808-1811). Este acuzat de rechiziții abuzive și brigandaj și este trecut în rezervă, reluând serviciul militar activ abia în 1813, an în care se distinge în mod repetat în bătălie. După ce participă la campania din Franța, se raliază Bourbonilor, după prima abdicare a lui Napoleon I. În timpul „celor 100 de zile”, se raliază Împăratului și șarjază la Quatre-Bras și Waterloo, unde este rănit. Restaurația îl
François Étienne Kellermann () [Corola-website/Science/312366_a_313695]
-
rozetă aflată pe un fundal de "stele" atât în registrul superior cât și în cel inferior. Peretele ce desparte pronaosul de naos este unul continuu, pe acesta regăsindu-se singurele urme din decorul pictat al bisericii. Cu greu, se pot distinge fragmente din imaginea Sfinților Împărați Constantin și Elena precum și anul 1738 pictat în partea stângă a întrării în naos. Chiar în stânga intrării în biserică, din pronaos, cu ajutorul unei scării se poate ajunge în turnul bisericii. Naosul bisericii este acoperit de
Biserica de lemn din Gostila () [Corola-website/Science/312368_a_313697]