20,085 matches
-
toanele sale. La o adică, ne trântea niște subiecte, de n-avea nimeni habar ce vrea de la noi... Profesorul a intrat furtunos pe ușă, și-a scos un morman de hârtii, le-a pus alături și s-a adresat mulțimii: „Dragii mei studenți, numai pe voi vă mai am, numai pentru voi trăiesc!... Ceilalți - dădu din mână a lehamite - v-am mai spus!“... Chiar atunci l-a întrerupt cineva și l-a chemat până afară. S-a întors roșu la față
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
teatru european? Mi-ar plăcea să joc într-o limbă străină, dar nu cred că e același lucru... Deci aș accepta un proiect, dar nu aș părăsi teatrul din Sibiu. E un teatru unde se întâmplă lucruri, mi-e foarte drag, mă atașez de oameni și de locuri, domnul Chiriac manageriază foarte bine, aduce regizori și proiecte mari. Dar mi-ar plăcea să am colaborări, pentru că e o deschidere. Lumea te știe de pe scenă. Ce ai vrea să știe despre tine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
din Tristele, III 10 sau III 13 ; năvala barbarilor sosiți pe Istrul înghețat (V 1) reia imagini din Tristele, V 10 ; atașamentul față de patrie (V 7) laolaltă cu dorul de casă și cu speranța în sosirea unei vești de la cei dragi (V 1) oglindesc sentimentele exprimate în Ponticele, I 3 ; imnul închinat frumuseților gliei italice și primăverii din ținutul natal (V 3) se află pe același plan cu elogiul din Tristele, III 12 ; epuizarea poetului chinuit de boală (V 1, 2
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
ce-l ai (I 1). În pofida reticențelor doicii (Nu mă sili, Casandro, o viață să ucid/ Și să grăbesc osânda asupra Troii tale), fata își face iluzia că prin cunoașterea viitorului va putea să-i pună la adăpost pe cei dragi : Dacă un pericol pândește, eu voiesc/ Să-l știu și prin rostirea-i pe-ai mei să-i scap de dânsul (I 1). Dorința de a ști cele ascunse muritorilor, hybris insolit, se împlinește brusc și în primul moment Casandra
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
fetei despre sfârșitul lui Aga memnon numai fiindcă o crede nebună : De nu ți-ar fi stârnit Apollon însuși rătăcirea minții, tu n-ai scăpa nepedepsită pentru menirile de rău cu care împovărezi plecarea căpeteniilor mele din această țară [...] feciorul drag al lui Atreus alege și iubește pătimaș o fată pradă nebuniei, la patul căreia, cu toate că sunt om sărac, eu n-aș râvni vreodată. Deoarece ți-e mintea zdruncinată, bârfește-i cât poftești pe argei și laudă-i pe frigieni ; eu
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
ar putea primi drept stăpână un spectru infernal (III, p. 248), Admetos o imploră la început pe Persephoneea să îi înapoieze făptura iubită, chiar și sub formă de umbră : Dă-mi măcar tiparul/ Uman al ei, dă-mi trupul/ Ei drag, săpat în ceața/ Umbrelor (III, p. 249). Devenită umbră, Alkestis nu se mai poate întoarce însă în spațiul terestru, căci aparține de-acum domeniului idei lor eterne, imuabile. Pus în fața imposibilității de a o regăsi pe pământ pe Alkestis, Admetos
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
o idee exprimată dramatic în Iphigenia, anume că ființa jertfită nu poate fi aleasă la întâmplare : În creație, era divinitatea care se sacrifica pe sine - și în alte episoade „creaturale” din miturile omenirii, se sacrifica, de asemenea, ființa cea mai dragă, cea mai apropiată ; un alt fel de a formula jertfirea de sine (p. 48). Și alte intuiții ale Ifigeniei dovedesc accesul ei la adevăruri ascunse oamenilor neinițiați în tainele universului. Îngrozită de viziunea ținutului întunecat al morților, fata nu ezită
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Toas, drept argument pentru rugămintea ei de a fi lăsată să se întoarcă pe meleagurile natale spre a-și regăsi familia pierdută (scena 15). Modificând deznodământul schiței sale tragice, Everac exclude implicit soluția artificială a originalului bazată pe un procedeu drag anticilor, dar greu de admis pentru moderni. La Euripide conflictul se rezolvă fericit doar prin apariția ex machina a zeiței Atena care îl determină pe regele barbar să abandoneze urmărirea, să-i lase pe fugari să ia statuia Artemidei în
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
în curs : Pe aceștia lasă-i, dacă ai apucat să-i trimiți. Să nu mai stricăm orânduiala. O dată împlinit acest ultim act ritualic, Ifigenia e liberă să se întoarcă în Grecia să-și regăsească familia și mai ales pe fratele drag. În noua versiune a tragediei, soarta oamenilor nu mai pare decisă de zei : muritorii cad victime ale înlănțuirii nefaste a întâmplărilor, dar și a propriei incapacități de a-și face cunoscute intențiile și de a se înțelege cu semenii lor
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Atrizilor, Iosif Naghiu remodelează datele legendei spre a ilustra relația dintre viață și teatru, dintre istorie și legendă, și deconstruiește tragedia. Practicând nu de puține ori detașarea ironică față de mit prin recursul la anacronism și la limbajul familiar antieroic - procedee dragi autorilor francezi ca Giraudoux sau Cocteau -, dramaturgul român exersează formula teatrului în teatru și verifică pe cont propriu o problematică atractivă pentru dramaturgi din epoca barocă până la cea modernă. El se plasează astfel pe urmele lui Shakespeare, a cărui formulă
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
evite un final catastrofal al războiului, care ar fi putut schimba soarta Europei și a lumii. Sfârșitul războiului în sat a fost marcat de un val de jale, de năruire a speranțelor familiilor care își așteptau întoarcerea acasă a celor dragi, plecați pe front în est sau în vest. Se vorbea în sat că mulți dintre cei dați dispăruți își duceau viața în stare de robie, ca foști prizonieri de război, prin Siberia. Mă întreb și acum, după peste șase decenii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
lor, care le-a făcut cinste. Oferim totodată câteva studii ce abordează teme legate de orașul Huși sau împrejurimi, publicate în diverse reviste de specialitate, inaccesibile cititorului hușean, la care se adaogă și două studii ale noastre cu o tematică dragă celui care a fost Ion Gugiuman. Remarcăm publicarea tezei de doctorat Regiunea Huși în anul 1959, cu titlul Depresiunea Huși, a cărei conținut a fost marcat de amprenta ideologică și a forței sovietice asupra unui subiect tabu în epocă, adică
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
de geografie umană la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași. De altfel, sub conducerea lui Gheorghe Năstase, Ion Gugiuman a susținut și doctoratul la Universitatea ieșeană în anul 1943, doctorat care se referea la studiul geografic complex a unei regiuni dragi profesorului și foarte bine cunoscută: „Regiunea Hușilor” și care va face obiectul publicării în anul 1959 „Depresiunea Huși - studiu de geografie fizică și economică”. În această lucrare, autorul se referă, printre altele, la populația și așezările depresiunii Hușilor cu o
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
viața - cu surprize multe și adesea când nici nu te aștepți...”. Ziua fatidică a fost marcată pe 30 noiembrie 1990, cu patru zile înainte de a împlini vârsta rotundă de 81 de ani. Ion Gugiuman a plecat în eternitate de lângă cei dragi, apropiați, colegi, colaboratori și prieteni. Nu ne-a părăsit însă, ci s a dus la loc de odihnă veșnică, iar imaginea sa va rămâne mereu vie în inimile noastre. Ca dovadă certă este manifestarea de față. AMINTIRI, AMINTIRI prof. Georgică
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
neamuri luminate, să-l împărtășim compatrioților noștri și să-l sădim în pământul nostru spre rodire.” Dinicu Golescu 5. „Carte nu știe dar calcă popește.” Anton Pann 6. „Cu ce dascăl locuiește, Așa carte-alcătuiește.” Anton Pann 7. „De-ți este dragă cartea, citește, ascultă și învață!” „Cărare pe scurt (Predoslovie), Bălgrad, 1685 8. „Atâta să citim, cât după ce am lăsat cartea din mână să putem ști și în minte ținea ce și despre ce materie am citit și după aceea - mai
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
un element constitutiv al fericirii.” Thomas Babington Macaulay 276. „Pentru știință, să preferi cărțile cele mai recente, pentru literatură, pe cele mai vechi.” Edward Lytton Bulwer 277. „Sunt cărți ... care ocupă în viața noastră același loc cu părinții, cu cei dragi și cu marile experiențe.” Ralph Waldo Emerson 278. „O carte e o pulbere albă; poate fi zahăr, poate fi arsenic, cu o diferență pe care puțini o recunosc; nu toți cei puși în gardă se tem de veninul cărților; pe lângă
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
culca (devreme!). La vilă nu a întâlnit-o decât pe bătrâna Motea, care, deși nu se zgârcise la decibeli, n-a știut să-i spună dacă poșta era sau nu deschisă în ziua aceea. Scrise, totuși, două scrisori, una bunicii (Dragă mami, am ajuns în zonă. Dușmanul tremură), cealaltă Isidorei ( Lumina ochilor mei, fără tine sunt orb), și porni la întâmplare (fie ce-o fi), spre poștă. Din fericire, nu numai că era deschisă, dar un tânăr, într-o haină ponosită
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
aș putea să fac ceva... "Ei bine, vreau să-ți spun... O să abordez subiectul cu tine, chiar dacă suntem pe zonă... Onoarea, datoria, patria, pe toate ar trebui, cum se zice, să le pun la picioarele unei femei... Da, ar trebui, dragă Cozmescule, ar trebui! Numai că n-o iubesc. Dacă aș iubi-o, m-aș însura cu ea... Dacă aș iubi-o, aș găsi cel puțin cuvintele, gesturile, forța... Dar n-o iubesc." Și, cu limba încleiată, locotenentul îi spuse povestea
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
masă cu toate astea pe tine." Ba nu! Mă simt bine în căldura pe care aceste mânuțe încântătoare mi-au dăruit-o, spuse învățătorul, cuprins de euforia ușoară a primului pahar care, pe deasupra, era și primul lui pahar de șampanie. Dragii mei, îmi doresc ca nimic să nu ne despartă vreodată! Și să îmbătrânim împreună la Bugaz! Când s-a întors, lumina din salon era stinsă. Băgă un buștean în soba din camera lui, își scoase vestonul, îmbrăcă o haină de
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
într-o vilă pe malul mării (pe care mi-aș construi-o după gustul meu), luând masa la Grigore sau la pescari, petrecându-mi serile cu șeful de gară... Idealul meu ți se pare modest, mediocru chiar? Și totuși, mami dragă, nu visez la o fericire mai desăvârșită decât să trăiesc la Bugaz, cu, drept societate, acest mic cerc de prieteni. Ai veni să-mi faci câte o vizită, ai coborî în popor, ca una dintre acele fermecătoare tinere fete, din
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
niște exigențe cărora conștiința mea le face greu față. Încerc să nu mă gândesc prea mult la asta, și totuși mă gândesc." Sub pretextul că trebuia să trimită fără întârziere scrisoarea ca să-i parvină înainte de Crăciun ("Adu-ți aminte, mami dragă, că ghișeul poștei nu e deschis decât de două ori pe săptămână și că o cădere de zăpadă ar putea în orice clipă bloca linia"), nu insistă asupra temerilor care nu încetau să-l chinuie de la episodul cu spionii. Și
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
într-o cutie de pantofi. Și, pe urmă, când s-a pus pe crescut!.. Nel a avut ideea să-l dea să sugă la pisica Panaiotei, care tocmai fătase o droaie de pisoi și pisica a făcut pe doica cu dragă inimă! își mai aminti șeful de gară. Da, dar era prea mâncăcios, zâmbi Nel, și nu le mai lăsa lapte pisoilor, atunci am început să-l hrănesc cu lingurița. Și s-a obișnuit atât de tare, că, și după ce a
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
moment. Ochii ei mari, cenușii, care păstraseră o bună doză de inocență, se luminară: Cred totuși că ai putea trage un folos din acest an petrecut la noi. Mai ales ca să-ți împaci sufletul. Maica Zenovia se va însărcina cu dragă inimă să te ajute. Du-te s-o vezi. Nu e o poruncă, e o rugăminte..." Imaginea călugăriței, voinică și roșie la față, escortându-l pe tânărul preot cu surâs profan, se desenă în mintea fetei fără a căpăta mai
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Oameni. O VIAȚĂ ÎN CALEA URGIEI Născut la Poltava, în Ucraina țaristă, în 21 decembrie 1722, Petru Velicikovski, fiu, nepot și strănepot de preot ortodox, avea să guste de mic dulceața învățăturilor creștine, dar și împovărătoarea tristețe a pierderii celor dragi. Rămas la patru ani orfan de tată, va crește ocrotit de dragostea mamei și de grija fratelui mai mare, Ioan Velicikovski. Prin pierderea și a fratelui însă, va intra în viața sa un episod întunecat, pe care îl va vedea
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
cazul fratelui mai mic, semn al intervenției punctului de vedere al naratorului asupra percepției infantile a personajului. Paisie naratorul, monah profund înduhovnicit și îmbunătățit spiritualicește, împrumută personajului-copil Petru din maturitatea și curajul său. Personajul-copil Petru nu disperă în fața morții celor dragi. El consideră moartea doar o trecere sau o mutare către alt mod de viață, mult îmbunătățit și rezolvă distanța impusă de moarte între el și cei răpiți, prin accesul la transcedental pe care i-l conferă hotărârea teribilă de a
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]