18,601 matches
-
pentru că ar fi fost considerat ”formalist”. Distrugerea tabloului s-a petrecut însă pe tăcute, iar pictorul s-a bucurat în continuare de receptări pozitive și recunoaștere oficială: a ocupat posturi importante în învățământul superior, a primit (în 1956) titlul de maestru emerit al artei, a fost membru al Academiei din 1963 și a fost numit ”artist al poporului” în 1964. Prestigiul lui Ciucurencu, statutul său în domeniul artelor plastice românești, obținut și consolidat în perioada precomunistă, precum și adeziunea să la noua
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (1) () [Corola-website/Science/296104_a_297433]
-
memoriala Toma Caragiu. Din 1964 actorul se mută în București împreună cu soția; cumpără o casă rustică în satul Brătulești, comuna Periș, aflată la circa 29 km de Capitală, unde își petrece timpul liber. Casa va fi vândută ulterior, după moartea maestrului, de către moștenitorea sa, Maria (Doina) Caragiu. În seara fatidică de 4 martie 1977, artistul avea în vizită pe prietenul său, regizorul de film și TV Alexandru Bocăneț, venit să sărbătorească finalizarea filmului său "Gloria nu cîntă", în care maestrul juca
Toma Caragiu () [Corola-website/Science/297582_a_298911]
-
moartea maestrului, de către moștenitorea sa, Maria (Doina) Caragiu. În seara fatidică de 4 martie 1977, artistul avea în vizită pe prietenul său, regizorul de film și TV Alexandru Bocăneț, venit să sărbătorească finalizarea filmului său "Gloria nu cîntă", în care maestrul juca rolul principal. Imobilul în care locuia (blocul "Continental") a fost distrus de cutremur până la etajul III (Toma Caragiu locuia la etajul II), dar cei doi au fost surprinși încercând să fugă pe scări și prinși între dărâmături. Trupul actorului
Toma Caragiu () [Corola-website/Science/297582_a_298911]
-
și 1996 senator în circumscripția electorală Argeș. Și-a continuat mandatul de senator din partea Partidului Național Liberal, fiind între 1996 și 2000 senator de Vrancea și între 2000 și 2004 senator de București. <br>În 1990 a fost ales Mare Maestru al Marii Loji Masonice Naționale din România, cu sediul la Paris. <br>Din 1992 a fost președinte al Consiliului Fundației Societatea Civilă. A decedat la 86 de ani în casa sa de pe strada Armenească nr. 34, București. Paleologu este unul
Alexandru Paleologu () [Corola-website/Science/297589_a_298918]
-
citită și percepută că un poem complet, independent, si nu ca o parte a unui șir mai lung de versuri. Practic, istoria Haiku începe în ultimii ani ai secolului al XIX-lea. Renumitele versuri ale perioadei Edo (1600-1868), scrise de maeștri precum Matsuo Bashō, Yosa Bușon și Kobayashi Issa, sunt în general cunoscute sub denumirea de Hokku și trebuie percepute în perspectiva istoriei "Haikai", dar în prezent ele sunt citite că Haikuuri independente. Haiku-urile trebuie să conțină cel putin o
Haiku () [Corola-website/Science/297607_a_298936]
-
generație cu Nicolae Labiș, Radu Cosașu etc. Între 1954 și 1957 învață la Facultatea de Filologie din București, dar nu își încheie studiile. 24.05.2011, ora 3.30 a.m.: "...a încetat din viață la Spitalul Universitar de Urgență «Elias» maestrul , ca urmare a unei afecțiuni neoplazice metastazante, consumptive și cu evoluție îndelungată", se arată într-un comunicat al unității sanitare. a fost internat mult timp la Spitalul Elias din cauza unui cancer la prostată, iar în ultimele săptămâni a fost în
Fănuș Neagu () [Corola-website/Science/297612_a_298941]
-
si este fiul unui cunoscut avocat și al Ameliei Pavel, istoric de artă. Absolvă strălucit Facultatea de Filologie a Universității din București (în 1962) și lucrează ca cercetător la Centrul de Cercetări Fonetice și Dialectale de sub conducerea lui Alexandru Rosetti, maestrul său în anii de formație lingvistică. Împreună cu alți colegi de generație, este unul dintre fondatorii Cercului de Poetică și Stilistică din București (1963), aflat sub îndrumarea lui Tudor Vianu, Mihai Pop și Alexandru Rosetti. Prima sa carte, " Fragmente despre cuvinte
Thomas Pavel () [Corola-website/Science/297618_a_298947]
-
întreaga viața. Participări interne și internaționale, colaborări interne și internaționale: Colaborări cu toate teatrele de operă și muzicale din țară, precum și cu orchestrele simfonice din: Timișoara, Arad, Oradea, Satu-Mare. <br> 1975 - Participant audient la Cursurile de Dirijat și interpretare ale Maestrului Kurt Sanderling (Berlin, octombrie-noiembrie)<Br> 1977 - Participant la Festivalul "Toamna Varșoviană" (Polonia)<br> Din 1996 - Participant în juriul Concursului de canto "Traian Grozăvescu" Lugoj, la toate edițiile<br> 1999 - Președinte în juriul Concursului Internațional de canto din Montecorvino di Rovella
Ion Iancu () [Corola-website/Science/297621_a_298950]
-
Lumina vine de la Răsărit", sunt de asemenea considerate ca propagandă în favoarea comunizării. A fost președintele Uniunii Scriitorilor din România și, începând cu anul 1921, membru al Academiei Române. A primit Premiul Lenin pentru Pace în 1961. În anul 1928 devine Mare Maestru al Marii Loji Naționale din România. A fost cumnatul criticului literar Izabela Sadoveanu-Evan. Copiii săi, Profira și Paul-Mihu Sadoveanu, au mers pe urmele tatălui și au devenit la rândul lor scriitori. s-a născut la Pașcani, în estul Moldovei. Părinții
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
nouă povestiri, îmbinare măiastră a genului epic și liric. Între 1927 și 1930 a fost Venerabilul Lojii masonice ieșene „Dimitrie Cantemir”, iar din 1932 al Lojii „Moldova”, din același orient. Între 1930 și 1935 a îndeplinit următoarele demnități masonice: „Mare Maestru Adjunct al Marii Loji Naționale din România (MLNR), Pro Mare Maestru al MLNR, Mare Maestru al MLNR și Mare Maestru al Franc-Masoneriei Române Unite. Fratele său, Vasile Sadoveanu, de profesie inginer agronom, a fost, de asemenea, mason. Își publică lucrările
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
și 1930 a fost Venerabilul Lojii masonice ieșene „Dimitrie Cantemir”, iar din 1932 al Lojii „Moldova”, din același orient. Între 1930 și 1935 a îndeplinit următoarele demnități masonice: „Mare Maestru Adjunct al Marii Loji Naționale din România (MLNR), Pro Mare Maestru al MLNR, Mare Maestru al MLNR și Mare Maestru al Franc-Masoneriei Române Unite. Fratele său, Vasile Sadoveanu, de profesie inginer agronom, a fost, de asemenea, mason. Își publică lucrările într-un ritm accelerat, culminând cu primul volum din trilogia sa
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
Venerabilul Lojii masonice ieșene „Dimitrie Cantemir”, iar din 1932 al Lojii „Moldova”, din același orient. Între 1930 și 1935 a îndeplinit următoarele demnități masonice: „Mare Maestru Adjunct al Marii Loji Naționale din România (MLNR), Pro Mare Maestru al MLNR, Mare Maestru al MLNR și Mare Maestru al Franc-Masoneriei Române Unite. Fratele său, Vasile Sadoveanu, de profesie inginer agronom, a fost, de asemenea, mason. Își publică lucrările într-un ritm accelerat, culminând cu primul volum din trilogia sa istorică "Frații Jderi" (Ucenicia
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
Cantemir”, iar din 1932 al Lojii „Moldova”, din același orient. Între 1930 și 1935 a îndeplinit următoarele demnități masonice: „Mare Maestru Adjunct al Marii Loji Naționale din România (MLNR), Pro Mare Maestru al MLNR, Mare Maestru al MLNR și Mare Maestru al Franc-Masoneriei Române Unite. Fratele său, Vasile Sadoveanu, de profesie inginer agronom, a fost, de asemenea, mason. Își publică lucrările într-un ritm accelerat, culminând cu primul volum din trilogia sa istorică "Frații Jderi" (Ucenicia lui Ionuț), publicat în anul
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
Școlii Române din Franța de la Fontenay-aux-Roses, după ce solicitase fără succes o bursă la Școala Română din Roma. Audiază cursurile de literatură comparată ținute de Ferdinand Baldensperger la Facultatea de Litere și la Școala Normală Superioară din Paris, avându-i ca maeștri pe comparatiștii Paul Van Tieghem și Paul Hazard. Devine doctor în litere la Sorbona (Doctorat d'État, 1939) cu o teză intitulată "L'Arioste en France". Lector de limba și literatura română la Universitatea din Lyon (1938 - 1940) și consilier
Alexandru Ciorănescu () [Corola-website/Science/297632_a_298961]
-
Gunsan, în Coreea de Sud. La o vârsta relativ tânără a fost trimis în Manciuria, în sudul Chinei, pentru a locui la ferma surorii lui. La vârsta de nouă ani a început să studieze forma chineză sudică a stilului Kempo sub îndrumarea maestrului Yi, angajat în perioada respectiv la fermă. Când Oyama s-a întors la 12 ani în Coreea a continuat antrenamentul studiind Kempo corean. În 1938, la vârsta de 15 ani a plecat în Japonia, cu gândul de a se înscrie
Karate Kyokushin () [Corola-website/Science/297647_a_298976]
-
În această perioadă Oyama a întrerupt și antrenamentele de judo. Înfrângerea Japoniei și perspectiva unei ocupații militare l-au adus pe Oyama într-o stare de disperare maximă. În această perioadă Oyama îl întâlnește pe So Nei Chu, un alt maestru corean din provincia din care se trăgea și sosai și care era o autoritate în Japonia în Gōjū-Ryū. Maestrul era binecunoscut pentru forța fizică și tăria spiritului. So Nei Chu este cel care l-a îndrumat pe Oyama să își
Karate Kyokushin () [Corola-website/Science/297647_a_298976]
-
adus pe Oyama într-o stare de disperare maximă. În această perioadă Oyama îl întâlnește pe So Nei Chu, un alt maestru corean din provincia din care se trăgea și sosai și care era o autoritate în Japonia în Gōjū-Ryū. Maestrul era binecunoscut pentru forța fizică și tăria spiritului. So Nei Chu este cel care l-a îndrumat pe Oyama să își dedice viața artelor marțiale. Tot el a fost cel care l-a sfătuit pe Oyama să se retragă timp
Karate Kyokushin () [Corola-website/Science/297647_a_298976]
-
devenit adolescent. Familia Mozart revine la Salzburg la 15 decembrie 1771. Wolfgang împlinește 16 ani și pleacă pentru câteva luni la Bologna, unde studiază cu Giovanni Battista Martini (1706-1784), un renumit pedagog în arta compoziției. La întoarcere este angajat ca maestru de concert ("Konzertmeister") de către noul arhiepiscop din Salzburg, Hieronymus von Colloredo, cu un salariu de 150 de guldeni pe an, ceea ce constituia o sumă apreciabilă. În această funcție rămâne timp de șase ani, deși relațiile cu noul arhiepiscop nu sunt
Wolfgang Amadeus Mozart () [Corola-website/Science/297669_a_298998]
-
s-a aflat printre cei care au realizat și lucrări de o calitate estetică inferioară. Prin Decretul nr. 514 din 18 august 1964 al Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne, sculptorului Oscar Han i s-a acordat titlul de Maestru Emerit al Artei din Republica Populară Romînă „pentru merite deosebite în activitatea desfășurată în domeniul teatrului, muzicii, artelor plastice și cinematografiei”. Prin Decretul 30 din 3 februarie 1972 i s-a conferit sculptorului Oscar Han ordinul "Steaua Republicii Socialiste România
Oscar Han () [Corola-website/Science/297690_a_299019]
-
să fie ținta unor atacuri de pe pozițiile ideologiei vremii. Puterea sovietică îl etichetează drept un autor antibolșevic și un element „dușmănos”. În 1928 înaintează prima cerere de plecare în străinătate și primește primul răspuns negativ. Începe întâia schiță a romanului "Maestrul și Margareta" sub titlul "Inginerul cu copite". Îi sunt interzise piesele "Zilele Turbinilor", "Apartamentul Zoicăi" (1929) și "Cabala bigoților" (1930) și nu se mai publică nimic din proza sa. Din 1929 nu i se mai publică nici o carte și nu
Mihail Bulgakov () [Corola-website/Science/297699_a_299028]
-
a treia oară. Elena Sergheevna Shilovskaia devine un punct de sprijin pentru scriitorul aflat în dizgrație, îi este secretară, dactilografă și cronicar al vieții lui. În ultimul deceniu al vieții scrie cu frenezie, temându-se că nu va termina romanul "Maestrul și Margareta". În 1933 se dă citire, pentru prima dată, în public, noului său roman sub denumirea care l-a făcut celebru, "Maestrul și Margareta", romanul fiind publicat pentru prima dată în Rusia în 1966-1967. Cere din nou pașaport pentru
Mihail Bulgakov () [Corola-website/Science/297699_a_299028]
-
vieții lui. În ultimul deceniu al vieții scrie cu frenezie, temându-se că nu va termina romanul "Maestrul și Margareta". În 1933 se dă citire, pentru prima dată, în public, noului său roman sub denumirea care l-a făcut celebru, "Maestrul și Margareta", romanul fiind publicat pentru prima dată în Rusia în 1966-1967. Cere din nou pașaport pentru plecarea temporară în străinătate și din nou este refuzat. Piesa "Batum", despre tinerețea revoluționară a lui Stalin, este inclusă în repertoriul Teatrului Academic
Mihail Bulgakov () [Corola-website/Science/297699_a_299028]
-
la capătul unor grele suferințe, Bulgakov moare la locuința sa. Ultimele corecturi le face in 1940, pe patul de moarte, orb, până în ultima zi a vieții dictează sotiei sale, Elena Sergheevna, care este, de altminteri, chiar modelul Margaretei, modificările romanului "Maestrul și Margareta". Izolda Vîrsta, "", Ed. Univers, București, 1989.
Mihail Bulgakov () [Corola-website/Science/297699_a_299028]
-
artă, substanțiale și sintetice: din „Noul curent literar” (în „Literatorul”, 1899), „Poezia nouă” și „Transformarea liricii” (în „România Jună”, 1900), îl situează pe cântărețul și cavalerul „Fecioarei în alb”, comilitonul „Solilor păcii” și doritorul parfumului „Trandafirilor înfloriți”, să fie, după maestrul Al. Macedonski, cel de-al doilea teoretician al simbolismului românesc, întruchipând intelectualul analitic, cu viziune integratoare, multidomenială, în calitate de poet, prozator, dramaturg, sociolog, economist, ziarist. George Bacovia publica în revista bârlădeană "Vitraliu" poemul ”Tu ai murit”, dedicat memoriei lui (apud. Constantin
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
nu s-a păstrat; - 1898 - Tot datorită lui Nicolae Davidescu aflăm că „la 21 Decemvrie 1898 se anunța „libretul unei opere comice în trei acte intitulată „Notarul Furtună” făcută în colaborare cu amicul Macedonescu și a cărui muzică e datorită maestrului C. Dimitrescu”; libretul este scris în colaborare cu Liviu Macedonescu, pe muzica compozitorului, violoncelistului, dirijorului și profesorului Constantin Dimitrescu. Din păcate, lucrarea a dispărut; 1898-1899 - redactor la revista bucureșteană „Capitala”; 1898-1900 - redactor la „Lumea nouă” între 20 februarie 1899 - ianuarie
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]