18,317 matches
-
un tribunal superior de apel. În 1992 a avut loc o dispută cu Canada asupra delimitării Zonei Economice Exclusive din largul insulelor, Franța cerând conform convenției Națiunilor Unite despre drepturile asupra mării o zonă economică exclusivă de 200 de mile marine. Această cerere intra în conflict cu definiția canadiană a apelor teritoriale, situația fiind cunoscută ca "războiul codului" (). O decizie a Curții Internaționale de Arbitraj a încheiat conflictul, aceasta acordând Franței o zonă continuă de 12 mile marine în jurul insulelor, plus
Saint Pierre și Miquelon () [Corola-website/Science/305751_a_307080]
-
200 de mile marine. Această cerere intra în conflict cu definiția canadiană a apelor teritoriale, situația fiind cunoscută ca "războiul codului" (). O decizie a Curții Internaționale de Arbitraj a încheiat conflictul, aceasta acordând Franței o zonă continuă de 12 mile marine în jurul insulelor, plus o zonă de 24 de mile marine spre vest și un culoar de 10,5 mile marine lărgime și 200 de mile marime lungime spre sud, reprezentând 18% din cererile franceze. Datorită creșterii prețului petrolului și a
Saint Pierre și Miquelon () [Corola-website/Science/305751_a_307080]
-
definiția canadiană a apelor teritoriale, situația fiind cunoscută ca "războiul codului" (). O decizie a Curții Internaționale de Arbitraj a încheiat conflictul, aceasta acordând Franței o zonă continuă de 12 mile marine în jurul insulelor, plus o zonă de 24 de mile marine spre vest și un culoar de 10,5 mile marine lărgime și 200 de mile marime lungime spre sud, reprezentând 18% din cererile franceze. Datorită creșterii prețului petrolului și a faptului că a devenit rentabilă exploatarea lui în zone puțin
Saint Pierre și Miquelon () [Corola-website/Science/305751_a_307080]
-
codului" (). O decizie a Curții Internaționale de Arbitraj a încheiat conflictul, aceasta acordând Franței o zonă continuă de 12 mile marine în jurul insulelor, plus o zonă de 24 de mile marine spre vest și un culoar de 10,5 mile marine lărgime și 200 de mile marime lungime spre sud, reprezentând 18% din cererile franceze. Datorită creșterii prețului petrolului și a faptului că a devenit rentabilă exploatarea lui în zone puțin exploatate până acum, o nouă dispută asupra platformei marine poate
Saint Pierre și Miquelon () [Corola-website/Science/305751_a_307080]
-
mile marine lărgime și 200 de mile marime lungime spre sud, reprezentând 18% din cererile franceze. Datorită creșterii prețului petrolului și a faptului că a devenit rentabilă exploatarea lui în zone puțin exploatate până acum, o nouă dispută asupra platformei marine poate cauza noi tensiuni între Franța și Canada. Colectivitatea este compusă dintr-un arhipelag de 7 insule, cu o suprafață totală de 242 de km², insule joase și erodate (cu o altitudine maximă de 240 de metri), de origine glaciară
Saint Pierre și Miquelon () [Corola-website/Science/305751_a_307080]
-
ilegal, între 1997 și 2005 23 de nave ce pescuiau ilegal în zonă fiind interceptate. Unele dintre acestea au fost casate, altele au fost confiscate de către statul francez și sunt folosite la lupta împotriva pescuitului ilegal. Există și un registru marin local, ce autorizează un drept de muncă mai relaxat față de normele franceze, ceea ce face ca flota marină înregistrată în teritorii are peste 70 nave cu o capacitate de peste 1000 GRT. Acest registru va dispărea însă în viitorul apropiat, fiind înlocuit
Teritoriile australe și antarctice franceze () [Corola-website/Science/305760_a_307089]
-
acestea au fost casate, altele au fost confiscate de către statul francez și sunt folosite la lupta împotriva pescuitului ilegal. Există și un registru marin local, ce autorizează un drept de muncă mai relaxat față de normele franceze, ceea ce face ca flota marină înregistrată în teritorii are peste 70 nave cu o capacitate de peste 1000 GRT. Acest registru va dispărea însă în viitorul apropiat, fiind înlocuit cu registrul internațional francez. Insulele sunt deservite de un vapor de aprovizionare - "Marion Dufresne" operat de către TAAF
Teritoriile australe și antarctice franceze () [Corola-website/Science/305760_a_307089]
-
de o pistă de aterizare de 1000m. Insula este nisipoasa și joasă, altitudinea nedepășind 7 m, vegetația fiind rară, datorită lipsei apei dulci, si scunda, datorită vanturilor puternice. În schimb, insula este un loc de depunere a ouălelor de către păsările marine și numeroase specii de țestoase. Insula a fost descoperită prima dată de navigatori francezi în 1722, iar numele este cel al cavalerului de Tromelin, comandantul navei "La Deauphiné" ce a venit să recupereze, în 1776, un grup de sclavi malgași
Insula Tromelin () [Corola-website/Science/305771_a_307100]
-
Munților Vrancei se implică prefacerilor multiple, petrecute în decursul a peste 140 milioane de ani, cît înglobează timpul derulat de la finele mezozoicului pînă în prezent. Ea se leagă intim de evenimentele care au generat cutarea depozitelor sedimentare acumulate în medial marin, exondarea treptată a catenelor și constituirea lanțului carpatic. Intr-un cuvînt, Munții Vrancei sînt creația orogenezei alpine, manifestată însă cu intensități temporale și spațiale diferite, punctate de faze de paroxism sau, dimpotrivă, de imobilitate relativă a scoarței. Data fiind apartenența
Munții Vrancei () [Corola-website/Science/306310_a_307639]
-
atol domnește o climă caldă umedă ecuatorială cu temperaturi constante tot timpul anului, cantitatea de precipitații medii anuale fiind 4.445 mm, cu o temperatură constantă de 29 și 30 °C. Datorită faptului că amplasarea insulei este pe traseul curenților marini, pe ștrand este depusă o cantitate mare de gunoi adusă de apa oceanului. este atolul al doilea ca mărime din cei 10 atoli ce aparțin SUA. Atolul este alcătuit din 125 soiuri de corali, apele puțin adânci permit existența unor
Atolul Palmyra () [Corola-website/Science/306399_a_307728]
-
ștrand este depusă o cantitate mare de gunoi adusă de apa oceanului. este atolul al doilea ca mărime din cei 10 atoli ce aparțin SUA. Atolul este alcătuit din 125 soiuri de corali, apele puțin adânci permit existența unor viețuitoare marine ca rechinul negru de coral (Carcharhinus melanopterus), scoici uriașe (Tridacnidae) sau pești viu colorați (Chaetodontidae) caracteristici recifelor de corali. Atolul este un loc pentru cuibăritul păsărilor de mare (Numenius tahitiensis, (Sula dactylatra, Sula leucogaster, Sula sula și Gygis alba). Animalele
Atolul Palmyra () [Corola-website/Science/306399_a_307728]
-
o formă semilunară ce se întinde pe direcția nord-sud având o lungime de peste 6 mile, cu ape puțin adânci cuprinse între brațele semilunii, fără a descoperi un loc de uscat care să nu fie acoperit de apă". Pe unele hărți marine locul fiind denumit ca „Danger rock“ (stâncă periculoasă).Reciful va fi denumit de ofițerul de marină W.E. Kingman, de pe bordul navei Shooting Star, care vizitează reciful la data de 29 noiembrie 1853 eveniment care va fi relatat în ziarul
Reciful Kingman () [Corola-website/Science/306415_a_307744]
-
1922 va fi folosită laguna recifului de compania de avioane "Pan American World Airways" iar din anul 2001 va fi declarat rezervație naturală. Datorită suprafeței mici și altitudinii joase determină ca suprafața triunghiulară a recifului este inundată frecvent de apele marine, nefiind posibilă creșterea unei vegetații insulare, pământul fiind steril. Punctul cel mai înalt al recifului se înalță cu 1 m deasupra nivelului mării, pe recif domnește o climă tropicală influențată intens de vânturile ce bântuie în această regiune.
Reciful Kingman () [Corola-website/Science/306415_a_307744]
-
în caz de dezastre naturale. Topirea ghețurilor arctice în perioada de vară poate deschide trecerea de nord-vest, care în 2007 s-a deschis navigației în mod natural pentru prima oară în istorie. Acest lucru scurtează cu cca. 5000 de mile marine (9000 km) rutele navelor între Europa și Asia, în special a petrolierelor care nu pot trece prin Canalul Panama. Creșterea temperaturilor mărește riscul afecțiunilor cardiovasculare și mărește concentrațiile de ozon troposferic, care este un poluant care poate produce astm bronșic
Încălzirea globală () [Corola-website/Science/306404_a_307733]
-
partea de nord-est a insulei relieful coboară de o manieră mai lină spre mare. Coasta este rar decupată, cu excepția unei zone în nord, unde este instalată baza de cercetări. Împreună cu Insula Saint-Paul, cele două insule se află pe un platou marin cu o profunzime de 3000m, ele fiind singurele protuberații care se ridică deasupra nivelului mării. Insulele au paticularitatea de a fi singurele teritorii aflate la antipozii Statelor Unite, insula Amsterdam corespunzând unui teritoriu din Colorado. Climatul este temperat oceanic, fără perioade
Insula Amsterdam () [Corola-website/Science/305782_a_307111]
-
repetate și tăierile masive au dus la dispariția aproape totală a arborilor, din anii 90 demarându-se programe de replantare. Fauna este tipică mediului sub-arctic, numeroase specii de păsări cuibărind aici. De asemenea insula este un refugiu pentru diverse mamifere marine cum ar fi focile sau leii de mare. Lucru interesant, pe insulă trăiește un grup de vaci sălbăticite, descendente ale tentativelor de colonizare a insulei din secolul XIX. Acestea au produs un dezechilibru major al vegetației insulei datorită supra-reproducției, recent
Insula Amsterdam () [Corola-website/Science/305782_a_307111]
-
în 1696, fiind efectuată tot de către un navigator olandez. În Secolul XIX insula este "frecventată" doar de ătre pescari, vânători de balene și de către naufragiați. Insula a fost revendicată în numele Franței în 1843, care staționează aici un detașament de infanterie marină și câțiva pescari. Datorită sărăciei insulei și a protestelor britanice, guvernul francez nu aprobă actul de luare în posesie, iar insula este treptat abandonată. În 1871 un locuitor din Réunion debarcă pe insulă, împreună cu familia și cu o trupă de
Insula Amsterdam () [Corola-website/Science/305782_a_307111]
-
Punctul culminant este la 284 m, în partea centrală a insulei. Craterul vulcanului este scufundat sub nivelul mării, acesta formând un bazin interior cu o porfunzime de 2-3 m. Împreună cu Insula Amsterdam, cele două insule se află pe un platou marin cu o profunzime de 3000m, ele fiind singurele protuberații care se ridică deasupra nivelului mării, fiind formate în urmă cu 400.000 - 200.000 ani în urma "anomaliei Bruhnes" datorată interferenței cu dorsala sud-est indiană. Insulele au paticularitatea de a fi
Insula Sfântul-Paul () [Corola-website/Science/305783_a_307112]
-
perioade de îngheț dar supus unui vânt constant dinspre vest. Vegetația se reduce la ierburi înalte și ferigi, neexistând arbori. Fauna este tipică mediului sub-arctic, numeroase specii de păsări cuibărind aici. De asemenea insula este un refugiu pentru diverse mamifere marine cum ar fi focile sau leii de mare. Instoruderea iepurilor și a șobolanilor pe insulă, cel mai probabil de către navigatorii din secolul XVIII și secolul XIX au produs un dezechilibru major al ecosistemului. În anii 1990 populația șobolanilor era estimată
Insula Sfântul-Paul () [Corola-website/Science/305783_a_307112]
-
depășesc 1300mm/an. Frecvente taifunuri, îndeosebi în perioada mai-ului. Din vegetația variată se evidențiază pinul de Norfolk (o variantă de "Araucaria"), ce poate atinge înălțimi de 60 m și un diametru de 3 m, iar din faună liliecii, păsările marine și broaștele țestoase. Descoperită de James Cook în 1774, insula este colonie penitenciară britanică între 1788-1814 și 1825-1855. Este abandonată în 1855, pentru ca, un an mai târziu, să fie repopulată cu 194 de emigranți din insula Pitcairn. Este administrată ca
Insula Norfolk () [Corola-website/Science/305798_a_307127]
-
să fotografieze avioane. Aeroportul funcționează ca un hub aerian pentru regiune, transportând zilnic un mare număr de turiști. Se estimează la un milion de persoane numărul anual al turiștilor și la aproximativ 400.000 numărul de persoane ce efectuează croaziere marine ce vizitează anual insula. Cazarea pe insulă este oferită de hoteluri de clasă mondială, cu dimensiuni diferite, unele cu peste 200 de camere, altele cu ma puțin de 20 de camere. Închirierea autoturismelor este unul din principalele moduri de deplasare
Insula Sfântul Martin () [Corola-website/Science/305816_a_307145]
-
Germania) și deținea o companie de militari la sediul principal al führerului. OKW făcea parte din structura de comandă a forțelor armate germane. Teoretic a deservit funcția de stat major pentru al treilea Reich, coordinând eforturile forțelor de uscat ("Heer"), marinei ("Kriegsmarine") și forțelor aeriene ("Luftwaffe"). Având funcția de cabinet militar pentru Adolf Hitler, a fost însărcinat cu transpunerea ideilor lui Hitler în ordine militare. Practic a avut foarte puțină influență asupra comandamentelor înalte ale forțelor de uscat, flotei și forțelor
Oberkommando der Wehrmacht () [Corola-website/Science/305899_a_307228]
-
legarea navei. Un număr de 4-6 șuvițe din cîte 7 - 19 fire metalice se răsucesc în jurul unei inimi vegetale și se înfășoară apoi cu un înveliș, de asemenea vegetal, destinat să protejeze firele de sârmă împotriva frecării directe și agenților marini. Greutatea parâmelor mixte este mai mică cu aproximativ 25% decât a celor de manila de aceeași rezistență.
Parâmă () [Corola-website/Science/305943_a_307272]
-
Antichitate, istoricul grec Ptolemeu menționează prezența insulei "Eukon" într-o descriere a unei lupte navale a romanilor cu geto-dacii în golful Helmirei : după unele păreri, această insulă Eukon poate fi actuala insulă Popina. Începând din Antichitatea târzie, aluviunile dunărene și marine au început să închidă golful înconjurător, pe atunci denumit "Helmyra" după Ptolemeu sau "Halmyris" după naturalistul roman Plinius, transformându-l treptat într-un liman numit "Iancina" în Evul Mediu și Razim sau Razelm (nume dat de Lipoveni) în epoca modernă
Insula Popina () [Corola-website/Science/305938_a_307267]
-
exercitiu multinațional, denumit Operațiuni Baltice XXXIII (BALTOPS), la care au luat parte state precum Statele Unite ale Americii, Regatul Unit, Polonia, Suedia, Rusia, Letonia, Danemarca, Finlanda, Norvegia. Forțele maritime au fost conduse de crucișătorul USS Anzio și distrugătorul USS Cole. Vasele marine americane au fost primele din statul nord-american care au visitat portul leton de la declararea independenței statului baltic. O caracteristică a localității este acea a înaltului nivel de dezvoltare comparativ cu restul țării. În acest moment, indicatorii de șomaj și cei
Ventspils () [Corola-website/Science/305308_a_306637]