18,350 matches
-
sens scriind poeme cu sânii ca lupii și sexul în flăcări ca steaua polară. țara de dincolo de ferestre Mi-a rămas pe retină o imagine ultimă tulbure: tu așteptând pe peronul unei gări mohorâte cu cerul deasupra nedecis între îmbulzeala norilor și niște raze mototolite Era o sâmbătă după-amiază un câine jigărit ne-a adulmecat o vreme pașii urmele a dat din coadă a prietenie a speranță mai apoi s-a îndepărtat cu un fel de smerenie Câțiva indivizi dubioși ne
Eugen Bunaru by Eugen Bunaru () [Corola-website/Imaginative/10756_a_12081]
-
mai face foame și stemelor. Căutând acum pe sub mese, sub Masa cu scândura ei drept plafon, de care se izbesc și se sfarmă aripile, bune, și ele, de mâncat. Cu scândura ei în loc de cer, tot mai îndepărtată, pe care, ca norii, strălucesc alte și alte bucate promise. Însă, în toată vremea elaborării acestor metafore, doi bătrâni scormonesc, până una-alta, prin lăzile de gunoi. Poemul pare a fi găsit ceva, ei încă mai caută. Cântec simplu Îmi număr degetele de la mâna
Poezii by Ion Pop () [Corola-website/Imaginative/10820_a_12145]
-
sacri aducându-și ofranda, Dava de temei a țării mele Dacia - Caucalanda. Este locul Ochiul Boului, urmă de sanctuar Cu stema zimbrului vârtej în fruntea bivolului statuar. între aceste pietre m-am întors să rog zeii mei, strămoșii Călători pe Nori. Aurele și numele lor furate le poartă astăzi sfinții bizantini, minori. Aici mă așez în genunchi mai copleșit de crezul meu decât orice creștin în beatitudinea miresmelor de plante mai tari decât orice vin. Seara, când soarele se face un
Poeme în reportofon by Ion Gheorghe Recviem () [Corola-website/Imaginative/10179_a_11504]
-
pustii e miezul nopții vino în casa înnoptată cu Mayera în casa noastră cea de la șapte Dacă să mă miroși n-o să vii irișii mei albaștri, vii în lacrimă se vor topi la cer mă voi sui și-ntr-un nor albastru mă voi piti. Trupul Mariei e cald și-i moale hainele tale lepădând rugător, irișii albaștri așteptând această oră tânără de iubire subrațul tău mirosind e toată casa plină de dorinți și-i gust sărat de alge marin liniile
Poezie by Daniel Culea () [Corola-website/Imaginative/14623_a_15948]
-
se-anunță în vârful plopilor, dreaptă răsplată pentru sticleți și rândunele. Anotimpul deschide o incredibilă poartă spre fapte mari. Dar organele lumii își trădează zi de zi neputința: întâmplări care compromit ivirea clipei necesare. Întotdeauna eu, unul, am fost suspicios. Norii mi-au raportat isprăvile-nserării. Acum sunt sigur: luna uneltește. Să nu ne pierdem Să nu ne pierdem bunul obicei de a căuta să adulăm azurul ce ne sfidează! Nimic nu e mai greu de suportat ca privirea orbilor. Iată
Poezie by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-website/Imaginative/15346_a_16671]
-
cine să știe c-am câștigat întrecerea?... Cu taina mea Cu taina mea și-a lui Aprilie se hrănește paingul care-a căzut din ungher. Toate zilele se grăbesc azi de dragul unei primăveri perfide. Există, însă, alte motive de neliniște: norii tulbură bolta, smirna din Indii s-a ieftinit, sturzii cad din pomi ca o grindină galbenă. Dar cine-și poate stăpâni umbra? Vânt crepuscular îmi pune în degetul mare un mărgăritar cât o prună. Odată cu cea dintâi stea se vede
Poezie by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-website/Imaginative/15346_a_16671]
-
căni cu vin fiert, tăcut și stingher ca un plop pus în doliu de ciori - niciodată nu este bine să vină, dar niciodată pentru ea este tot timpul, și atunci sari în lume din naștere ca o stea de sub norul de vată pe care Dumnezeu îl aruncă pe cer.
Pustia by Gellu Dorian () [Corola-website/Imaginative/4366_a_5691]
-
întâi. Că nu te poți scălda de două ori în apa aceluiași râu, iar tu nu, tu nici nu l-ai fost citit pe Heraclit. Locul de scaldă, viața oricui, deși neschimbat, e totodată altul. Suficient să se tulbure primăvara norii să se prăvale cu foc între albiile mereu înnoite. Copil costeliv și amfibiu între ferestre aburite fără perdele. Apoi focul de sus ce leagă întunericul brusc al amiezei, clipa cea repede, cu soarele negru, fărâmicios, putred, afânat al serii ce
Poezii by Vasile Dan () [Corola-website/Imaginative/4854_a_6179]
-
Cel care suflă în ele cu propria lui gură dimineața. Cel care bea laptele spumos al zilei de duminică în ușa deschisă a casei, bună dimineața zice, bună dimineața zicem și noi. Cel bine pitit în iarbă, pe acoperiș, după nori, sub pragul casei pe care călcăm toți numai desculți în levitație. Aporie Poet bețiv e un pleonasm, dă din mână grămăticul. Vierme scârbos, scuipă uscat slăbănogul. Câine slobod din lanț, țipă femeia sfâșiată dimineața. Bătrân libidinos, plânge fetița printre sughițuri
Poezii by Vasile Dan () [Corola-website/Imaginative/4854_a_6179]
-
sub ochi, la începutul privirii. Dospea acolo un univers destrămat de fluturi multicolori, un turnir încrustat pe un vas de argint. Și deodată mi-am amintit: Vremea tinereții și a florilor crescând din zâmbetul pur. Și departe, marea turtită de nori și de sânii tăi ispititori din care curgea lumină și miere și soare și lună. Și părul tău sub cunună flutura ca un stindard galben de pace. Se înșurubau în mine flăcările primenite de îngerul coborând cu fâșii de miresme
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-website/Imaginative/4984_a_6309]
-
rămînînd în fața oglinzii să-ți sufli-n ochi să se stingă asemenea unor lumînări. Dimineața poetului Lui George Drăghescu O nouă dimineață se revarsă în mușchii brațelor tale răcoroase cum un izvor sus sus de tot înveșmîntat în odăjdii de nori montani Dumnezeu se închină la Sine jos cîntă o privighetoare neputînd ajunge la Dumnezeu tu te-nchini privighetorii. Rurală Adîncă ceața un butoi fără fund în juru-i adunînd găini golașe sîrme șpanuri rochii sticle lemne sparte gospodărește aidoma vieților noastre
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-website/Imaginative/5056_a_6381]
-
în amurg scaunul cu care mă-nțeleg când sunt trist îi tai câte puțin din picioare până când mor va ajunge cu șezutul pe pământ dovedind tuturor nedreptatea care mi se face acum din turnul eiffel o rază rotitoare pornește dezvelind nori resemnați nori rămași nori chiar sub noaptea cea mare 2 Seară de seară liniștea de pe terasa noastră însoțește silueta luminată a turnului eiffel urmăresc treimea lui superioară cum plutește pe cer peste acoperișurile atâtor case pline cu bătrâni și copii
Poezii by Constantin Abăluță () [Corola-website/Imaginative/5362_a_6687]
-
scaunul cu care mă-nțeleg când sunt trist îi tai câte puțin din picioare până când mor va ajunge cu șezutul pe pământ dovedind tuturor nedreptatea care mi se face acum din turnul eiffel o rază rotitoare pornește dezvelind nori resemnați nori rămași nori chiar sub noaptea cea mare 2 Seară de seară liniștea de pe terasa noastră însoțește silueta luminată a turnului eiffel urmăresc treimea lui superioară cum plutește pe cer peste acoperișurile atâtor case pline cu bătrâni și copii care dorm
Poezii by Constantin Abăluță () [Corola-website/Imaginative/5362_a_6687]
-
care mă-nțeleg când sunt trist îi tai câte puțin din picioare până când mor va ajunge cu șezutul pe pământ dovedind tuturor nedreptatea care mi se face acum din turnul eiffel o rază rotitoare pornește dezvelind nori resemnați nori rămași nori chiar sub noaptea cea mare 2 Seară de seară liniștea de pe terasa noastră însoțește silueta luminată a turnului eiffel urmăresc treimea lui superioară cum plutește pe cer peste acoperișurile atâtor case pline cu bătrâni și copii care dorm la ora
Poezii by Constantin Abăluță () [Corola-website/Imaginative/5362_a_6687]
-
În odaia noastră lumina nu vine de la cer ci de la tabla reflectorizantă cu care-i căptușit canalul de scurgere al terasei înalt cât fereastra intimitatea e mai mare decât poate un om suporta printr-o pasarelă ajurată vezi fragmente de nori și de copaci când și când tălpi de pantofi și auzi bocănit de pași uneori îi întâlnim în lift pe-acești vecini ne salutăm pieziș cu împărtășitul sentiment de-a fi niște intruși nu-i nimic nu-i nimic pe
Poezii by Constantin Abăluță () [Corola-website/Imaginative/5362_a_6687]
-
că viața unui om se petrece pe de-a-ntregul în el însuși. La capătul vieții tot ce înțelegi este sfârșitul vântului. Ar fi trebuit să mă aștepți să mă vezi venind alergând din trecut cum mă nasc spre sfârșitul tuturor norilor ca să te-nvăț liniștea bătăii de pleoapă. Ar fi trebuit ca moartea să învețe de la noi amintirea pentru ca amintirea să nu mai existe. Nu vei înțelege cât de puțin timp îți lasă fericirea pentru fugă pentru fluturele în care se
Poezie by Claudiu Soare () [Corola-website/Imaginative/7615_a_8940]
-
înghițit ca pe o depresie roșie de asasin. Cu a câta femeie de fum am făcut dragoste cu a câta moarte insomniacă și alte filozofii de trandafir. Și cu a câta am învățat cuvântul zăpadă pentru care nu există eroticul nor de vară și noaptea cu adolescenți târzii petaliferi. Care dintre ele mi-a lăsat flaconul strident cu obsesii în loc de stilet în loc de tigru ca să-mi recite ochii alcalin acest tango cu femei de fum.
Poezie by Claudiu Soare () [Corola-website/Imaginative/7615_a_8940]
-
Ca să răspundem în totală cunoștință de cauză la întrebarea respectivă, trebuie ca, mai întâi, să continuăm citatul din Valéry, pe care-l începusem: „După cum un șir aleatoriu de note nu se cheamă melodie, tot astfel 0 băltoacă, un bolovan, un nor, un petic de litoral ș. cl. nu sunt forme reductibile, firește. Să presupunem că am vrea să desenăm un lucru ca acesta, dar unul căruia-i poți recunoaște, cât de cât, o oarecare coerență între părți. Arunc pe masă o batistă
De vorbă cu un Cocoloș by Șerban Foarță () [Corola-website/Imaginative/6783_a_8108]
-
și senzația omogenității unui corp. " R: Îngăduiți-mi o succintă intervenție: sunt de acord cu Valéry (și, implicit, cu dvs.) că un orb poate intui, prin tact, ce sunt băltoaca, bolovanul, cocoloșul... Poetul Junei Parce, însă, le-adaugă „informităților" și norul. Nu credeți, totuși, că un orb, ce nu-l cunoaște nici vizual și nici tactil, l-ar putea „vedea" muzicalmente? Gân-diți-vă la Les Nuages de Debussy, a cărui muzică evocă lenta derivă nubivagă, perpetua metamorfoză, evanescența unui abur intangibil. C
De vorbă cu un Cocoloș by Șerban Foarță () [Corola-website/Imaginative/6783_a_8108]
-
și o cămilă, stimulându-i, astfel, nu doar oportunismul, ci și instinctul, dacă vreți, de identificare dirijată, practică, de fapt, metoda lui Da Vinci, ca și pe aceea, „paranoïa-critique", a lui Dali. Orbul, ca, sui-generis, paranoid, ar intui, prin ele, norul. Certamente! V R: Domnule, tonul apodictic ce vă este,-n conversație, propriu, mă face să revin la întrebarea: sunteți, vorba amicului Aristofan, de o „trufie fără margini"? C: Aristofan are dreptate, domnul meu: căci, secționați, noi suntem ca un creier
De vorbă cu un Cocoloș by Șerban Foarță () [Corola-website/Imaginative/6783_a_8108]
-
confirmă spusele lui: iubirea e ademenitoare și senzuală, fericirea e epuizantă, un experiment ratat. și-n timp ce mă apropii de închiderea ușii, calculez golul din urmă și constat că mi-e teamă să pun întrebări. Port în brațe un nor din care plouă cu vise, madone și mărăcini. Aoria Văzul înconjoară zidurile, trece dincolo în lenta unduire a zilei. Auzi-l cum vântură spuma cuvintelor, cum judecă pricini străine, cum prigonește mărturiile nepricepuților. Unii dobândesc har, alții păzesc judecățile drepte
Poezie by A. Gh. Olteanu () [Corola-website/Imaginative/8599_a_9924]
-
îngeri ce duc sufletele naufragiaților. Viitorul, adică totul, adică nimic. Un strămoș convalescent, o lampă ce se stinge cu capul pe umărul meu. Sub ierburile lui iunie Sub ierburile lui iunie stau ascunse dealurile și culcușul vulpii. Se duc, vin norii și curg văile în sus și în jos, pânda e oarbă. Nimeni nu le știe numele, eu umblu singur, scotocind potecile labirintului. Sus cântă mierla și se aprind cu raze penele porumbiței. Coboară duhul ei în Grădină, fluturi galbeni se
Poezie by A. Gh. Olteanu () [Corola-website/Imaginative/8599_a_9924]
-
stăpânii, cei ce poartă felinarele și visează în marginea horoscopului. Iar tu, semenul și fratele meu, " tu, hypocrite lecteur" nu-ți amintești nimic: nici glasurile păsărilor, nici boala, nici agonia. și nici măcar ochii deschiși ai pădurii ori burta plină de nori a cerului. Nici fructele timpurii ale cireșului, nici aureola fastuoasă a fricii. Nimic. Crește o grădină Crește o grădină între pereții camerei: merii sunt verzi, prunii uscați, tuia se nalță la cer ca un glonte de iarbă. Când ici când
Poezie by A. Gh. Olteanu () [Corola-website/Imaginative/8599_a_9924]
-
asupra lui iluzia nici unei puteri... * în fața Mării singure am compus un text ca din memorie. Din resturi de suflet jertfit. Un text de nisip, ușor de șters cu talpa și de aban- donat. Luna fiind la locul ei printre nori, și Dumnezeu în cer cu fața întoarsă de la mine. Cum să mi-l cer îndărăt? Cum, Mării ca unei oglinzi? Fatalitate din care a continuat să mă sfideze apăsat din toate părțile. Laptele mi-a secat, hra- na lui iluzorie
Despre derută by Constanța Buzea () [Corola-website/Imaginative/8625_a_9950]
-
Berlin unde voi scrie un roman despre Sandu Tudor dar mai ales despre ieroschimonahul Daniil. Apoi voi fi la poalele Tâmpei, voi fi ursoaica aceea cu șapte pui și voi scrie poezii despre zmeură, frică, brazi, curaj și întîlniri cu norii. Iar puii mei nu vor mai fi culegători de fragi ci numai de stele, unici pe planetă, unici și neîmblînziți de minciuni. Sunt nomadă dar și ursoaică. Nu vă temeți, eu doar mut pădurea pentru voi, v-o aduc mai
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-website/Imaginative/8908_a_10233]