17,590 matches
-
conținutului) și specificitatea audienței fiecărui titlu constituie un obstacol în calea studiului global al presei. Istoricul presei este nevoit să încerce să concilieze studiul individualizat al fiecărui titlu cu prezentarea mass-mediei în ansamblu său28. Apariția și impunerea cu caracter de permanență în viața socială a unor publicații periodice purtătoare de informații diverse, al căror ansamblu e numit presă, au fost posibile datorită descoperirii tiparului pe plan tehnic și a unei suite de mutații pe plan politic și intelectual 29. Una din
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
o impune, face un efort la care asistăm. Ambasadorii lui Henry James sunt undeva foarte departe. În momentul de față curajul înseamnă să lași în urmă Europa pentru a descoperi Statele Unite. Războiul l-a însemnat pe Tim, care simte în permanență că "undeva, după colț, e primejdia de moarte". Simțim și noi același lucru. Romanul acesta, ca de altfel cam tot ce scrie Lodge, cu zâmbetul pe buze sau nu, e o inițiere în vinovăția exilatului, imaginată de un Desperado al
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
nu pare folosit doar de dragul muzicalității. Există o logică perfectă în spatele fiecărei vorbe. Eliot merge până-ntr-acolo că rima, deși extrem de importantă în aceste poeme lipsite de zel inovator, pare întâmplătoare. Ceea ce nu înseamnă că nu ne uimește în permanență inventivitatea lui Eliot de a născoci rime. Aflăm deci că Eliot știa multe despre muzica poeziei. Cu toate acestea, în poemele majore, el a refuzat aceste reguli. A dat o nouă formă poeziei, convingându-și cititorii că rimele și ritmurile
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Învățământ reprezintă modalități de acțiune, instrumente cu ajutorul cărora copiii sub Îndrumarea educatoarei Își Însușesc cunoștințele, Își formează, Își dezvoltă priceperi și deprinderi intelectuale și practice, aptitudini, atitudini. Dintre metodele tradiționale (clasice ) și moderne cele mai frecvent Întâlnite sunt: explicația ( În permanență le dăm copiilor explicații În legătură cu obiectele și fenomenele cu care ei vin În contact, le explicăm necesitatea de a se comporta În mod civilizat. În activitățile de observare, convorbiri după imagini, activități matematice, activități artistico - plastice, activități practice, educația fizică
Învăţământul românesc în context european by Colpoş Lenuţa () [Corola-publishinghouse/Science/1130_a_2350]
-
pentru următoarele secole. Potrivit canoanelor fizicii newtoniene, atât masa, impulsul, momentul de rotație, energia și spațiul rămâneau invariante la anumite transformări și simetrii, ceea ce le conferea o valoare universală. De aici și convingerea, consolidată timp de două secole, în imuabilitatea, permanența legilor în care intrau aceste mărimi. Caloric, energie și căldură La sfârșitul secolului al XVIII-lea, căldura, care rezultă ca urmare a frecării sau ciocnirii corpurilor, era tratată ca o substanță. A fost numită caloric de către chimistul francez Antoine Lavoisier
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
mai nimeni nu a reținut că el ar fi altceva decât poet, deși a experimentat destul de perseverent în proză, fiind în egală măsură textualist, „realist magic” (Ion Vlad) sau „postmodernist” (Liviu Petrescu). În poezie, în schimb, s-a menținut în permanență la aceeași cotă, înaltă, determinată în primul rând de constanta sa esențială: ironia. Cu această „armă”, mai mult decât o unealtă, P. s-a fixat în zona denumită de el însuși „calmul plat”, în toate timpurile prin care a trecut
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289006_a_290335]
-
platonician, invocând faptul că cititorul sau spectatorul n-ar simți nicio plăcere în fața unui erou care ar fi un model perfect de virtute: "Poeții, spune Platon, nu se complac nicicum în descrierea liniștii interioare a unui înțelept, care păstrează în permanență o egalitate de spirit ferită de dureri și plăceri. Ei nu se folosesc de talentul producerii ficțiunii pentru a ne descrie situația unui om care suportă plin de încredere pierderea fiului unic. Ei nu introduc în teatre personaje care știu
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de partea regulilor. "Este foarte greu ca o acțiune complet nudă, într-un mod sau altul, fără episoade și fără accidente neprevăzute, să poată avea tot atâta grație ca cea care, în fiecare scenă, arată ceva nou, care ține în permanență spiritul în atenție și care, printr-o sută de mijloace surprinzătoare, își atinge pe nesimțite scopul." De aceea regula unității de acțiune întâlnește multă rezistență. Adversarii ei se tem că ea va vesteji creația, restrângând foarte tare alegerea subiectelor, punând
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
spectacolul dramei îl va face pe om mai bun. Este "un gen în care nu trebuie decât să convingi prin sentiment", după cum scrie Beaumarchais în Eseul despre genul dramatic serios. De aceea, dramei îi plac subiectele lacrimogene și exploatează în permanență pateticul. Louis-Sébastien Mercier, în Noul Eseu despre arta dramatică, în capitolul 1, intitulat " Despre scopul pe care trebuie să și-l propună arta dramatică", merge până acolo, încât afirmă că se pot face aprecieri asupra simțului moral al unui om
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
practică de joc convențională, pe care Stanislavski o numește "teatralitate"( "théâtraité"), termen pejorativ sub pana lui. El îi opune școlii "reprezentării", unde rolul înțepenește repede sub forma unei măști, pe cea a "retrăirii", în care arta actorului se reînnoiește în permanență, pentru că el simte în forul său interior emoțiile, păstrând asupra lor totodată un control permanent. Această putere de stăpânire nu poate fi atinsă decât datorită unui antrenament riguros a două din instrumentele actorului, trupul și vocea. Pentru a putea afla
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
mai este necesar, în cursul expunerii, să prezinte personajele prin intermediul dialogului actorilor. În teatrul epic, personajele se prezintă ele însele publicului, numele lor putând fi chiar proiectate pe un ecran. Un recitator se află acolo pentru a comenta acțiunea în permanență, pentru a fi evaluată. Spre deosebire de teatrele orientale, unde totdeauna același personaj joacă rolul recitatorului, fără să participe la acțiune, orice actor poate pentru moment să-și părăsească rolul pentru a fi recitator. Se întâmplă ca acest recitator să descrie, în
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
expresivă ș.a. S. s-a manifestat ca un promotor dogmatic al ideologiei și politicii oficiale în domeniul culturii din perioada totalitarismului comunist, prin lucrări precum Cuvântul: angajare și răspundere partinică (1984), Omul nou: patriot și internaționalist (1986), Pagini de leniniană: permanență și continuitate (1988) ș.a. Pentru S. factorul social și „angajarea” militantă, înțelese simplist, sunt criterii primordiale de apreciere a fenomenului literar, cum se observă și într-o lucrare intitulată Realitate și mesaj. Patos social. Valori estetice (1981). SCRIERI: Internaționalul și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289619_a_290948]
-
estetice, Chișinău, 1981; Cuvântul: angajare și răspundere partinică, Chișinău, 1984; Creația lui V. Teleucă în școală, Chișinău, 1985; Ecuația poetică a înaltului, Chișinău, 1986; Omul nou: patriot și internaționalist, Chișinău, 1986; Cuvântul și datoriile noastre, Chișinău, 1988; Pagini de leniniană: permanență și continuitate, Chișinău, 1988. Repere bibliografice: Vasile Stati, Atitudini, Chișinău, 1976, 131-140; Mihail Dolgan, Responsabilitatea cuvântului critic, Chișinău, 1987, 120-128; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 271. S.P.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289619_a_290948]
-
și performanța elevilor se datorează astfel unui cumul de factori. Profesorii bine pregătiți și motivați, ajutați de resurse materiale adecvate reușesc să atragă elevii către studiu prin susținerea de ore de curs atractive și interactive, în timpul cărora elevii sunt în permanență antrenați în activități variate prin care sunt pregătiți pentru a se descurca în situații similare în viața de zi cu zi. Performanța realizată în școlile cu renume din Europa poate fi extinsă și la nivelul României. Dotarea cu echipamente adecvate
Caleidoscop by Ecaterina Tănase () [Corola-publishinghouse/Science/91784_a_93519]
-
la Ciocoii vechi și noi, F. nu și-a pus probleme speciale de tehnică a genului, ca Radu Ionescu, spirit teoretic evoluat, nici măcar precum I. M. Bujoreanu, C. D. Aricescu sau G. Baronzi. Se formase ca autodidact, era ispitit în permanență să-și exhibe cultura, iar între lecturile lui rar poate fi semnalat romanul. În fapt, autorul s-a simțit solicitat indistinct de ideea unei opere ample, capabilă să transporte în „sertarele” ei tot ce acumulase între timp. În această scriere-laborator
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
excesive, puternic marcate conjunctural, servind ideologia naționalist-comunistă. Convingerea că manifestările spiritualității românești revelează o înaltă conștiință de sine îi structurează volumele Studii și articole de literatură română veche (1967), România - pământ de civilizație și sinteză (1969), Istorie și cultură (1975), Permanența Patriei (1975), Independență și cultură (1977), Via Magna (1979), Contribuții la istoria literaturii române vechi (1981) ș.a. O atenție deosebită a acordat personalității și operei lui Neagoe Basarab. Rezultatele acestor preocupări sunt valorificate mai ales în ediția Învățăturile lui Neagoe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290695_a_292024]
-
articole de literatură română veche, București, 1967; România - pământ de civilizație și sinteză, București, 1969; Atitudini, București, 1970; Spre noi înșine, București, 1971; Neagoe Basarab și Învățăturile către fiul său Theodosie. Problemele controversate, București, 1973; Istorie și cultură, București, 1975; Permanența Patriei, București, 1975; Independență și cultură, București, 1977; Via Magna, București, 1979; Contribuții la istoria literaturii române vechi, București, 1981; N. Iorga. Etape către o monografie, București, 1981; Accente și profiluri, București, 1983; Un om pentru istorie, București, 1985; O
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290695_a_292024]
-
Theodosie”, SPM, 1973, 123; Tomuș, Răsfrângeri, 75-76; Ioana Dinulescu, „Istorie și cultură”, R, 1975, 7; Mihai Ungheanu, „Istorie și cultură”, LCF, 1975, 33; Laurențiu Ulici, Cronica lapidară, CNT, 1975, 43; Andrei Roman, „Istorie și cultură”, VR, 1975, 12; George Muntean, „Permanența Patriei”, RL, 1976, 13; Mihai Ungheanu, „Permanența Patriei”, CNT, 1976, 16; Dumitru Micu, „Permanența Patriei”, CNT, 1976, 19; Bucur Țincu, Despre permanența patriei, O, 1976, 28; Ioan Adam, Permanența ideii de patrie, T, 1976, 8; George Arion, „Suntem printre cei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290695_a_292024]
-
Ioana Dinulescu, „Istorie și cultură”, R, 1975, 7; Mihai Ungheanu, „Istorie și cultură”, LCF, 1975, 33; Laurențiu Ulici, Cronica lapidară, CNT, 1975, 43; Andrei Roman, „Istorie și cultură”, VR, 1975, 12; George Muntean, „Permanența Patriei”, RL, 1976, 13; Mihai Ungheanu, „Permanența Patriei”, CNT, 1976, 16; Dumitru Micu, „Permanența Patriei”, CNT, 1976, 19; Bucur Țincu, Despre permanența patriei, O, 1976, 28; Ioan Adam, Permanența ideii de patrie, T, 1976, 8; George Arion, „Suntem printre cei care așază pietrele de temelie” (interviu cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290695_a_292024]
-
7; Mihai Ungheanu, „Istorie și cultură”, LCF, 1975, 33; Laurențiu Ulici, Cronica lapidară, CNT, 1975, 43; Andrei Roman, „Istorie și cultură”, VR, 1975, 12; George Muntean, „Permanența Patriei”, RL, 1976, 13; Mihai Ungheanu, „Permanența Patriei”, CNT, 1976, 16; Dumitru Micu, „Permanența Patriei”, CNT, 1976, 19; Bucur Țincu, Despre permanența patriei, O, 1976, 28; Ioan Adam, Permanența ideii de patrie, T, 1976, 8; George Arion, „Suntem printre cei care așază pietrele de temelie” (interviu cu Dan Zamfirescu), FLC, 1977, 15; Mircea Muthu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290695_a_292024]
-
33; Laurențiu Ulici, Cronica lapidară, CNT, 1975, 43; Andrei Roman, „Istorie și cultură”, VR, 1975, 12; George Muntean, „Permanența Patriei”, RL, 1976, 13; Mihai Ungheanu, „Permanența Patriei”, CNT, 1976, 16; Dumitru Micu, „Permanența Patriei”, CNT, 1976, 19; Bucur Țincu, Despre permanența patriei, O, 1976, 28; Ioan Adam, Permanența ideii de patrie, T, 1976, 8; George Arion, „Suntem printre cei care așază pietrele de temelie” (interviu cu Dan Zamfirescu), FLC, 1977, 15; Mircea Muthu, „Să se știe de când...”, T, 1977, 10; Dan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290695_a_292024]
-
43; Andrei Roman, „Istorie și cultură”, VR, 1975, 12; George Muntean, „Permanența Patriei”, RL, 1976, 13; Mihai Ungheanu, „Permanența Patriei”, CNT, 1976, 16; Dumitru Micu, „Permanența Patriei”, CNT, 1976, 19; Bucur Țincu, Despre permanența patriei, O, 1976, 28; Ioan Adam, Permanența ideii de patrie, T, 1976, 8; George Arion, „Suntem printre cei care așază pietrele de temelie” (interviu cu Dan Zamfirescu), FLC, 1977, 15; Mircea Muthu, „Să se știe de când...”, T, 1977, 10; Dan Mutașcu, „Independență și cultură”, SPM, 1977, 365
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290695_a_292024]
-
În alte lucrări - monografii și scrieri cu caracter didactic - tratează statutul valorii artistice și categoriile estetice, corelația dintre frumos și util, raporturile artei cu realitatea, talentul și specificitatea gândirii artistice, adevărul artistic și idealul estetic, tradiție și inovație ș.a. O permanență a preocupărilor sale este examinarea - în plan diacronic și sincronic - a imaginii artistice sub aspectul proprietăților ontologice și axiologice. M. are și câteva contribuții în studierea ideilor cărturarilor români despre artă și literatură, a procesului de înfiripare a gândirii estetice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288086_a_289415]
-
Jilu, repetă povestea lui Cain și Abel: primul, activist de partid, și-a făcut din Stalin un idol, celălalt, pe care toți cei din jur, cu excepția mamei, îl consideră mort, are simpatii legionare și este nevoit să se ascundă în permanență. Mama încearcă să amâne inevitabilul, dar când acesta se produce, ea nu ezită să echilibreze balanța unei justiții majore: îl omoară pe ucigaș, după care se sinucide. Ritmul și maniera de soluționare a conflictului, precum și puternica figură a mamei amintesc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
măști, uneori tulburătoare sau, mai degrabă, derutante pentru felul nostru de a Înțelege. A cui identitate, față de cine și bazată pe ce? Dimensiune sincronică a identității, care se conjugă inevitabil cu dimensiunea diacronică: dar până la ce punct coincide identitatea cu permanența În timp a aceluiași subiect? Și este oare posibil, În planul schimbător al istoriei, ca un subiect, cu atât mai mult unul colectiv, așa cum este o tradiție religioasă, să rămână identic cu sine Însuși? Sau nu este totuși valabil, chiar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]