KorAP: Find »[drukola/base=rost & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...684 685 686 ...746 >

18,636 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412

mă hotărÎsem să-l termin, da’ prea mersese totu’ ca pe roate, și acum nu-mi prea venea s-o fac. Da’ fărĂ-ndoială că eram tentat, așa cum Îl vedeam Întins acolo. Pe urmă m-am gîndit că n-are rost să stric totu’ cu ceva de care o să-mi pară rău mai tîrziu. După care mi-a dat prin cap că nici măcar nu-i trecut pe lista de echipaj și c-o să trebuiască să plătesc o amendă pentru el, așa că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
de bun. Așa c-am băut un gin tonic și-mi părea tare rău că-l lefterisem, dar mă simțeam și bine că am cîștigat banii Ăia, și niciodată nu mi s-a părut ginul tonic mai bun. N-are rost să minți În legătură cu lucrurile de genu’ Ăsta și să te prefaci că nu-ți place cînd cîștigi. Dar băiatu’ Ăsta, Luis Delgado, era un parior destul de bunicel. Cred că dacă oamenii ar paria numai pe sume pe care și le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
aveai loc. TĂiai fumul cu cuțitul, se cînta, erau bărbați În uniforme și mai era mirosul hainelor de piele ude, iar la bar chelnerii primeau băuturile pe deasupra a trei rînduri de oameni. Un chelner pe care-l cunoșteam Îmi făcu rost de un scaun, așa că m-am așezat lîngă un neamț alb la față, slab, cu un măr al lui Adam pronunțat, pe care-l știam pentru că lucra la cenzură, și lîngă alte două persoane pe care nu le cunoșteam. Masa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
unsuroasă, avea o privire goală și era nebărbierit. Prins de centură, avea Colt-ul Ăla mare, automat, care fusese al altor trei tipi Înainte, numai din cei pe care-i știam eu, pistol pentru care ne chinuiam mereu să facem rost de cartușe. Tipu’ era foarte Înalt și fața-i era unsuroasă și Înnegrită de fum. Avea o cască de piele cu o creastă din piele Întărită care o străbĂtea de la frunte spre ceafă și cu o bordură tot din piele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
nevoie să fie și talentat. Noi am fost nevoiți să-i pregătim În șase săptămÎni și nu-s așa de mulți care să aibă talent. — Au pregătit aviatori buni. Da, și o să scoată și tanchiști buni. Da’ trebuie să faci rost de cei care au chemare. E ca la preoți, Într-un fel. Trebuie să ai vocație. Mai ales acum, cînd au toată bateria aia puternică. La Chicote trăseseră jaluzelele și acum Închideau ușa. De acum nu mai putea să intre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
la Barcelona? — Da, cum să nu. Al se duse-n baie. — Ei, s-a Întîmplat un accident și a fost Împușcat, și acum nu mă mai pot baza pe nimeni din cercurile alea polițienești și el nu mi-a făcut rost pînĂ la urmă de actele alea pe care mi le promisese și azi am auzit că vor să m-aresteze. — De ce? Pentru că n-am acte și ei zic că mă-nvîrt mereu În jurul vostru și al Ălora din brigăzi, așa că-s

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
tovarășe, spuse fărĂ să mă privească cel care avea zarurile-n mînĂ. Te bagi la un joc? MĂ duc să mănÎnc. — Ne găsești aici cînd te-ntorci, spuse alt barbugiu. Hai, aruncă-le. Am pus eu pentru tine. Dacă faci rost de niște bani, vino să te bagi și tu-n joc. În afară de Manolita, mai cunoșteam pe Încă cineva din cameră. Era din brigada a douășpea și el punea discurile la gramofon. Era ungur, un ungur trist, nu din Ăia veseli

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
doua zi, aș fi spus că era furios din vreun motiv anume. Și cred că pe undeva, Înăuntrul său, chiar era furios, foarte furios. SÎnt o grămadă de lucruri care te pot Înfuria, și faptul că trebuie să mori fărĂ rost este unul dintre ele. Da’ mă gîndesc și că așa e cel mai bine să fii atunci cînd ataci, furios. Mai jos de creastă În ziua aia călduroasă și prăfuită ne Întorceam Împovărați, cu gurile uscate, cu nasurile Înfundate, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
două vîrste. Înțelegeam cum un bărbat poate vedea deodată clar cît de prostesc e să mori Într-un atac eșuat. SĂ vezi deodată lucrurile la fel de clar și de corect cum le vezi Înainte să mori. SĂ vezi cît de fărĂ rost, cît de idiot e războiu’ Ăsta, cum arată totul de fapt și să te Întorci pur și simplu și să pleci, așa cum făcuse francezul. S-ar putea să fi plecat nu din lașitate, ci pentru că văzuse prea limpede. Știuse deodată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
Știi tu că-i mort? N-o fi doar un raport? — Ascultă-mă. Rogello, Basilio, Esteban, Felo și cu mine sîntem În viață. Ceilalți sînt morți. — Toți? — Toți. — Nu mai suport. Te rog, nu mai suport. — PĂi n-are nici un rost să discutăm. SÎnt morți cu toții. — Da’ nu e vorba doar de faptu’ că Vincente-i frate-meu. Pot să trec peste asta. E vorba Însă de crema partidului. — Da. Crema partidului. — Nu merită. Ni i-au distrus pe cei mai buni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
El Însă era puțin schimbat În urma călĂtoriei În Africa. — Un Negroni, signor barone? Îl Întrebă domnul Cipriani. Însă leul cel bun zburase tocmai În Africa, și Africa-l schimbase. Aveți cumva sendvișuri cu negustor hindus? — Nu, dar pot să fac rost. — CÎt trimiți pe cineva după ele, dă-mi un martini foarte sec. Cu gin Gordon’s, adăugă. Foarte bine, spuse Cipriani. Într-adevăr, foarte bine. Și acum leul cerceta chipurile semenilor de treabă din jurul său și se simțea acasă, știind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
se mărită. — Uite, cu asta n-aș avea nici o problemă, spuse Nick. — Ți-ai lua-o cu legea Mann, spuse Odgar. — PĂi n-am depăși limita de patru mile. Ne-am lua mîncare de la contrabandiști. Odgar, dacă ți-ai face rost de un costum de scafandru, ai putea să ne faci cîte o vizită. Poți s-o aduci și pe Butstein dacă vrea să vină. Ne găsiți În fiecare joi după-amiaza. — Ce facem mîine? Întrebă Odgar și vocea Îi era din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-mi dea o tigaie mică și niște sare și piper, puțină șuncă, ceva mezeluri și porumb. Îi mai cer și-un sac și niște caise uscate, ceva prune, niște ceai, multe chibrituri și o secure. Da’ nu pot să fac rost decît de-o pătură. O să m-ajute, pentru că a cumpăra păstrăv e la fel de rău cu a vinde păstrăv. — Pot să fac eu rost de-o pătură. O să Înfășor carabina În ea și o să-mi iau mocasinii și ți-i aduc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
niște caise uscate, ceva prune, niște ceai, multe chibrituri și o secure. Da’ nu pot să fac rost decît de-o pătură. O să m-ajute, pentru că a cumpăra păstrăv e la fel de rău cu a vinde păstrăv. — Pot să fac eu rost de-o pătură. O să Înfășor carabina În ea și o să-mi iau mocasinii și ți-i aduc și pe-ai tăi, mă schimb de haine și pe astea le ascund - ca să creadă că le port - și mai aduc niște săpun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
niște lucruri. Ați putea să-mi dați o tigaie mică? — O să-ți pregătesc tot ce-ai nevoie. Alți bani nu-ți mai dau, ca să nu intri-n alte belele. Aș vrea să vorbesc și cu domnul Packard, să-mi facă rost de niște lucruri. — O să-ți facă el rost de tot ce ai nevoie. Tu Însă nu te apropia de magazin. O s-o pun pe Piticot să-i facă o listă. — Da, tot ce ai nevoie. Și nu-ți face griji

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
tigaie mică? — O să-ți pregătesc tot ce-ai nevoie. Alți bani nu-ți mai dau, ca să nu intri-n alte belele. Aș vrea să vorbesc și cu domnul Packard, să-mi facă rost de niște lucruri. — O să-ți facă el rost de tot ce ai nevoie. Tu Însă nu te apropia de magazin. O s-o pun pe Piticot să-i facă o listă. — Da, tot ce ai nevoie. Și nu-ți face griji. Packard o să vadă ce se poate face. — La

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
foarte mult. — Mulțumesc, Nickie, mulțumesc foarte mult. MĂ-ntinsesem și-ncercam să mă odihnesc, cum mi-ai zis tu. Da’ nu reușeam decît să-mi imaginez ce aș mai putea face ca să te ajut. MĂ și vedeam cum Îți fac rost de o cutie de tutun plină cu picături somnifere, din vreun local dintr-un oraș ceva, gen Sheboygan. — Și de unde-ai făcut rost de ele? Nick se așezase și soră-sa Îi stătea pe genunchi, Îi prinsese gîtul În brațe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
să-mi imaginez ce aș mai putea face ca să te ajut. MĂ și vedeam cum Îți fac rost de o cutie de tutun plină cu picături somnifere, din vreun local dintr-un oraș ceva, gen Sheboygan. — Și de unde-ai făcut rost de ele? Nick se așezase și soră-sa Îi stătea pe genunchi, Îi prinsese gîtul În brațe și-și freca părul proaspăt tuns de obrazul lui. — De la Regina TÎrfelor. Și știi cum Îi zice cîrciumii? — Nu. — Hanul și antrepozitul „Regala

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
eu, e cam din popor. — Și tu de unde ești? — Eu sînt sora sau fratele unui scriitor morbid și-am primit o educație rafinată. Asta mă face să fiu foarte căutată de tîrfa principală și de anturajul ei. Și-ai făcut rost de pastilele alea? — Evident. Mi-a zis: „Dragă, ia picăturile astea“. Iar eu i-am zis „mulțumesc“. Și atunci ea mi-a mai zis: „Trimite-i salutările mele fratelui tău morbid și spune-i să treacă neapărat pe la antrepozit cînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
n-o să mai spun nimănui nimic, niciodată n-o să mai spun nimic. Niciodată, pentru totdeauna, niciodată.“ A doua zi dimineață se afla din nou pe panta mai Îndepărtată a muntelui. Elefantul nu mai mergea ca Înainte, Începuse să umble fărĂ rost, din cînd În cînd se oprea ca să se hrănească și David știa că de acum se apropiaseră de el. Încercă să-și aducă aminte cum se simțise. Încă nu-l iubea pe elefant. Trebuie să-și amintească asta. Era doar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
Adică l-am văzut imediat după ce a aterizat pe șine. — Și l-ai recunoscut? — Nu, nu l-am recunoscut din prima. Cum crezi că l-a Înjunghiat, doctore? — Trebuie să-i fi sărit În spate. — Da’ de unde o fi făcut rost de cuțit? — Habar n-am, spuse tata. — Și prostu’ Ălălalt. Nici n-a Încercat măcar să scape. Nu, n-a Încercat. — Da’ detectivu’ Ăla tot i-a servit porția lui. Ai văzut, doctore? — Da. — Bietu’ fraier. Podeaua spălată era umedă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
te poate tăia cu un brici. Dacă te-ai apropiat destul cît să-l poți tăia, păi normal că și el te taie pe tine. Te-ai salva dacă ai avea o pernă În mîna stîngă. Da’ de unde să faci rost de o pernă cînd Îți pui briciul la treabă? Pe cine-ai vrea să tai În pat? Briciul e o amăgire, Jimmy. Armă de negri. Arma tipică a negrului. Da’ acum ai Învățat cum o folosim. Se Îndoaie lama invers

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
nevoie să trageți. Dacă e nevoie să luptați, luați cîte două. Și cu banii cum facem? Întrebă Claude. PÎnă la urmă, se folosesc de armele noastre. — Lasă-i să-și țină banii. Nu-i merită. Aduceți banii de care faceți rost și o să primiți o parte. Allez vite. Débine-toi. — Ceux sont des poivrots pourris, spuse Claude. — Și pe vremea lui Napoleon erau bețivi. — Probabil. — Sigur. Poți să stai liniștit În privința asta. Stăteam Întinși În iarbă și mirosea a vară adevărată și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
producînd același sunet prostesc. — Claude, Întoarce-te, Îi strigai. Red, tu ochește o crăpĂtură. Tu, Onie, ia-o pe ailaltă. DĂ-i dracu’ pe friții Ăia, i-am spus lui Claude cînd reveni. Le mai băgĂm una. Mai facem noi rost de altele. Oricum trebuie să apară patrula. — Ăștia-s ariergarda. Blindatul Ăsta. — Hai, bagă-i racheta, i-am spus lui Claude. Trase și spulberă cu totul partea din față, după care băieții au intrat ca să culeagă ce mai rămĂsese din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
afectează caracterul unitar al fragmentului Un ținut ciudat. Un ținut ciudat În Miami era cald și aerul era Înăbușitor, iar vîntul care venea din Everglades aducea țînțari chiar și dimineața. Plecăm cît de repede putem, spuse Roger. Trebuie să fac rost de niște bani. Te pricepi cît de cît la mașini? — Nu prea. — Poate te uiți tu pe la anunțurile din ziar, să vezi ce poți găsi, și eu scot niște bani prin Western Union. — Se poate face asta? — Dacă-mi fac

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]