18,686 matches
-
Andreea Octaviana Jurj Loredana Michiu Gicu Negrea Alexandru Gabriel Păsat Andreea Păduraru Marius Ionuț Pârțac Roxana Georgiana Popa Ștefan Iulian Postelnicu Pavel Dan Pricop Luminița Narcisa Purice Gabriela Radu Oana Gabriela Ralea Toma Ioan Cătălin Șerban Diana Pertina Timus Tudor Tăcu Ioana Velicu Mihai Sebastian Vicol Nicușor Clasa a XII-a Științele naturii Arhire Anca Lorena Biru Bianca Gabriela Călinescu Magda Roxana Chelaru Oana Cristina Cocuz Alexandra Florentina Dominte Gabriela Aurelia Dorofte Diana Etcu Mihaela Filip Cătălin Gavrilenco Diana Horeică Florin
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
M. Ovidiu Leohce St. Tamara Lupu I. Ana Maria Mantă G. Adrian Marcu V. Dana Marin I. Ionuț Militaru V. Andreea Florentina Miron C. Angela Mihaela Munteanu N. Laria Nicoleta Pisaltu F. Teofil Rădoi N. Cosmin Surdu Gh. Georgian Alin Tăcu I. George Tofan D. Oana Andreea Țocu R. Georgeta Clasa a XII-a Filologie 1 Diriginte Lină Codreanu Agape E. Iulia Petronela Andrei I. Daniela Antoniu N. Cătălina Andreea Bălan G. Alexandra Georgiana Balint M. Emilia Bejan Gh. Diana Florentina
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
C. Andrei Niștian C. Sergiu Mihăiță Obreja A. Oana Andreea Popa G. Alină Mihaela Prodan Ț. Nicoleta Alină Rîpanu V. Ștefan Florin Sardaru P. Beatrice Ancuța Sava M. Adrian Sîrbu V. Ramona Andreea Tălpălaru I. Anca Elenă Timofte C. Adriana Tăcu C. Liviu Andrei Vasiliu E. Dorin Voloacă N. Adrian Florin XIII FR Diriginte Mihaela Florea Aroșculesei V. Dorinel Babușca P. AlinaMihaela Burhuc C. Alină Buta I. Loredana Ionela Căciulă C. Ancuța Claudia Cazan V. Irina Ecaterina Decuseară N. AnaMaria Dragomir
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
Cornelia Moraru S. Ștefan Năstasă P. Adriana Nastase C. Claudiu Costel Nechita C. Radu Nicolae Nica E. Gianina Cristina Nicuță V. Claudiu Alexandru Petcu D. Daniela Costinela Pintilii C. Oana Mădălina Romila D. Dana Raluca Scărlătescu O. Maria Teofana Gabriela Tăcu I. Ștefania clasa a XII-a SN 2 Diriginte Adina Antonela Andoroi Andriescu C. Cristian Bejan V. Ancuța Bolea V. Corina Borș S. Criști Alexandru Cărare A. Alexandra Cristina Chirciu I. Viviana Dana Condrea I. Maria Doinita Dodea D. Irina
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
niște veritabile documente ale unui timp când absurdul înlocuia normalitatea. Este, de aceea, profitabil să le recitim, să le reedităm ca pe niște mărturii prețioase ale unui trecut de care, despărțindu-ne, să aflăm că nu toți dintre noi am tăcut din frică sau din lașitate. Personajele lui sunt vii prin autenticitate și marcate, unele dintre ele, de lehamite, dar și de speranță. Gulagul românesc despre care ne vorbește prozatorul ține de o realitate istorică și rănile nu s-au vindecat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
din nou pradă visului întrerupt... Mihai! strigă din bucătărie Livia. Doamne, ce n-aș da să fiu acasă la mine! Să dorm de unul singur în patul meu de fier, ca o covată, să fi dat un pumn deșteptătorului, să tacă, să-mi reiau visul întrerupt și, pentru prima oară în șase ani și jumătate de serviciu, să fac o absență nemotivată. Aș dormi pînă după-amiază, cînd m-ar ridica din pat foamea ori setea. Sînt obosit. Ast-noapte m-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
N-aș vrea să întîrzii pentru că a trebuit să-mi faci mie morală. Așa sînteți voi, inginerii: dacă voi nu primiți, să nu mai primească nimeni. Voi, marii inventatori!... La noi, dacă vrei să știi, fiecare operație e ceva nou. Tac și mănînc în liniște, aruncîndu-mi din cînd în cînd privirea spre Livia: îmbrăcată în capotul ei albastru, lung, cu guler mare, alb, cu părul tăiat pînă deasupra umerilor, cu ochi negri, rotunzi, față creolă, buze pline, fără să fie cărnoase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
și heruvimi, că unii cîntă mai frumos decît alții. Simt că șoferul pune frînă, în urma unui autobuz care merge tot pe culoarul din mijloc. Motorul tușește de cîteva ori, în timp ce șoferul accelerează și trece pe culoarul de margine. Motorul a tăcut deja, iar mașina mai merge douăzeci de metri, oprindu-se chiar pe bordură, însoțită de un scîrțîit prelung. Pînă aici i-a fost, zice unul de lîngă mine. Șoferul încearcă să pornească motorul de cîteva ori, dar nu reușește. Se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
muncă, ori, dacă e vorba să-l alegem pe tovarășul Cornea, vom lipsi secția de cel mai bun maistru mecanic. Sînt atîtea obiective noi la care tovarășul Cornea își aduce și va trebui să-și aducă aportul nemijlocit. Sala a tăcut, mulți dintre cei prezenți uitîndu-se pe furiș la ceas, cu gîndul la cursele care erau reținute la peronul combinatului pînă la o anumită oră. În încheierea ședinței, cel care o conducea a spus: Acum, vă rog să faceți două propuneri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
a devenit mai bun decît mi l-aș fi dorit... Cum m-aș fi simțit eu făcînd un pas greșit?... Nu uita că și eu, ca și Demonul lui Lermontov, "în dragoste precum și-n ură,/ Eu sînt statornică, nu-nșel"... Tac și înghit în sec, simțind cum tot sîngele mi se urcă în obraji. Îmi aranjez fularul la gît, schimb mănușile dintr-o mînă în alta, aștept să-mi recapăt cumpătul, apoi șoptesc: Bine, Tamara, bine... Observ cum ochii ei senini
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
în ce palat. I-a povestit tatii mult, cum a umblat și cum, pînă la urmă, a primit-o cineva, pe la amiază, după ce a așteptat ore în șir în fața unei porți de fier, lîngă soldatul de pază. Apoi, mama a tăcut, îndesîndu-și mai bine spatele în soba caldă, iar tata, așezat pe scaun în fața sobei, a răscolit jarul. Eu stăteam undeva pe pat și ascultam cu gura căscată. Să nu care cumva să spui la cineva ce vorbim noi în casă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
țigară. Poznă mare! Dimineață, deschid ochii și-l văd pe cel mare, care doarme cu mine, lîngă calorifer. "Ce faci acolo?", îl întreb. Am făcut oleacă de pipi și usuc pijamaua". Sper că nu l-ai bătut. Cum să-1 bat?! Tace o clipă, aranjează mai bine cărțile de pe birou, scutură îndelung scrumul țigării într-o scrumieră de sticlă, adună cu vîrful degetului arătător firicelele de scrum de pe birou, le pune pe marginea scrumierei și, fără să mă privească, întreabă: Ce faci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ea, punînd deoparte telexurile, mă înnebunește cu filamentele de treizeci. Vrea trei tone, altfel reclamă și ne penalizează că nu i-am livrat marfa la timp. Foarte bine! zic eu. Spune-i că-i dai trei tone jumătate, numai să tacă. Instalația merge bine, avem de unde da. Altceva. Filamente de douăzeci. Cînd începeți să produceți? Nu începem. Se rup la tragere. Știu eu ce comunic beneficiarilor? Că nu facem. Nu face nimeni. Încă nu-i pusă tehnologia de tragere la punct
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
pornirea și exploatarea instalației. Ca și cum aș veni eu la tine în casă, zice Graur, i-aș face lui nevastă-ta un copil și ți-aș spune: "Mihai, ai grijă de ea să nască bine și să-mi crești copilul"... Mai tacă-ți gura, Graure, îi zice Luchian, numai porcării ies din gura ta. Io-te, bre! Nu uita că vorbesc cu un om care vrea să facă literatură, nu să compună sonate pentru babe sclifosite. Dacă n-ar fi dom' Mihai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Lupu. Echilibrul de care vorbeam, precizează Graur. Le-a crăpat ălora presa. Pentru că făcuseră cercetarea doar pe jumătate. Îți dai seama, surîde Lupu, dacă porneam eu instalația lor, cădea vina în capul meu, că eu n-am lucrat cum trebuia. Tac și mă uit aiurea, pe pereți, la niște tablouri cu flori. Îmi scot batista și-mi șterg gîtul transpirat. Interesant, le zic. Dumneavoastră aveți o experiență de uzină din care am ce învăța. Noi, începe Brăduț, am prefera să nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
să treacă termenul de preaviz, apoi mi-aș fi luat cartea de muncă și m-aș fi întors pe litoral la " Spații verzi", la vreun șantier, sau ca bucătar, așa cum lucram vara, pe vremea studenției. Cei patru prieteni ai mei tac. Ei știu, din alte discuții, despre locurile pe unde am lucrat, așa că nu se miră aflînd unde m-aș fi dus. Bine, strînge din umeri Brăduț, dar cum se face că s-a aflat la municipiu?! Doar nu s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
o săptămînă în locul ei, că s-a săturat de atîtea intervenții, că filamentele astea îi dau bătaie de cap mai mare decît toate celelalte produse la un loc. Bine, Liliana, zic eu, ridicînd receptorul la ureche cînd aud că a tăcut, tu ai fost întotdeauna colaboratoarea mea despre care am numai cuvinte de laudă. Îți mulțumesc că m-ai înțeles! Chiar acum merg la instalație și spun băieților să facă luna asta cîteva tone în plus. Doamna care a venit în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
am trecut ca autor principal al studiului întocmit de mine recent cred că știi despre ce e vorba: aflarea drumului critic în lucrările de revizie -, doar-doar voi scăpa de el. Oricum, director nu ajunge; sînt alții cu dosar mai bun... Tac și-mi văd de drum alături de Don Șef. Zice că l-a ridicat în slăvi pe Marinescu și asta nu e bine. Nu e bine deloc. Dar, de ce să nu fiu sincer cu mine însumi?!, poate că profesional Marinescu e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
c-o bem; viața e-așa de lungă... Numai că... știi..., se oprește ea și se întoarce spre mine zîmbind, uneori, cînd amîn prea mult cafeaua se duce caimacul, se evaporă apa și constat că am rămas doar cu zațul... Tăcem amîndoi o clipă, surîzînd un surîs trist, care ne înflorește pe buze -, apoi Fulvia face un semn de prietenie spre mine și urcă în microbuzul șantierului. Ceilalți au urcat deja. Portiera e trasă cu putere, iar microbuzul pornește pe alee
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
poate săvîrși decît în intimitate și-n liniște. Nu încerca să spui asta cuiva din administrația locală, că-ți va rîde în nas: "Ce-mi spui mie?! Fă-ți vilă cum ne facem și noi dacă vrei liniște și confort". Tac și înghit în sec, înfiorat de un gînd criminal: să mă duc acasă și să dau foc manuscriselor, să retrag de la editură romanul în curs de editare și să opresc transmiterea piesei la Radio-Iași. Încep să simt cum crește în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
și-a aprins, cu mîna tremurîndă, o țigară, în timp ce secretarul literar s-a apropiat de el să-l întrebe ce-a vrut bărbatul furios. Directorul s-a uitat în jur și i-a făcut un semn discret secretarului literar, să tacă. De fapt, am aflat mai tîrziu cel care intrase furios era tovarășul Amariei. Venise intrigat că dintre cei trei colegi-prieteni din actul întîi al piesei, unul devenise lichea în actul doi, iar altul dădea semne că va fi escrocul-arivist în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
am văzut în el acum șapte ani, cînd m-am căsătorit. Pentru toți cîți ne cunosc, noi doi sîntem perechea ideală. Aș vrea să-i spun, ca replică, "numai pentru tine nu", dar mă tem să n-o tulbur, așa că tac și strîng din umeri, privind-o din cînd în cînd întrebător, sigur că-mi va spune tot ce are de spus. Vezi, și-aici voiam să ajung, continuă doamna Cristina, în șapte ani, soțul meu nu a avut timp să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ca în unele ședințe de sindicat ori de partid, cînd vreunul a ridicat o problemă mai spinoasă. Ah, sfîntă lașitate!... Nimeni nu ridică privirea, dar absolut nimeni! Cum poate oare să creadă prim-secretarul județean că am dreptate, cînd ceilalți tac?!... Ce bine-ar fi să am... replică pentru cîte frunți plecate stau acum !... Chiar și tînărul inginer bătăios, cel care voia să meargă pînă în pînzele albe, stă cu fruntea plecată, cu privirea în agendă, preocupat intens de niște cifre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
simțit cum roșesc și mi-am scos boneta din buzunar să-mi șterg gîtul. Mihai, mi-a spus bucătăreasa pe un ton molcom, dar destul de grav ca să mă înfioare, te rog mult să mă ierți pentru palmele de astăzi !... A tăcut un timp lung, plimbîndu-și degetele pe luciul mesei, apoi a surîs trist, clătinînd din cap: De ani de zile visez să pălmuiesc un bărbat, dar să-l pălmuiesc pînă la sînge, iar azi, cînd l-am avut în față, cînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ușă. Atențiune, atențiune! se aude în difuzor. Aici stația de radioficare a combinatului. Din dispoziția tovarășului director general starea de necesitate de pe teritoriul combinatului se suspendă. Personalul tehnico-administrativ poate pleca acasă... Anunțul mai este repetat de cîteva ori, apoi difuzorul tace. Domnul Luchian, care luase mașina de calcul sub braț, se întoarce la birou. Nu mai duc mașina la contabilitate, că nu-i mai prind, zice băgînd mașina în dulapul din spatele său, pe care îl încuie și-l sigilează. Ești obosit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]