179,567 matches
-
cursurile Facultății de Teologie din Sibiu și Oradea în perioada 1914-1916, pe care le-a finalizat cu licență în 1917. A studiat filosofia și biologia la Universitatea din Viena între anii 1916 și 1920, obținând titlul de doctor în filosofie. Aici a cunoscut-o pe Cornelia Brediceanu, cea care îi va deveni soție. A revenit în țară în ajunul Marii Uniri. În anul 1916, în timpul verii, Blaga vizitează Viena, unde descoperă Expresionismul. Publică la Sibiu, în 1919, placheta de versuri "Poemele
Lucian Blaga () [Corola-website/Science/297298_a_298627]
-
Cuza a ajuns "domnitor", Mihail Kogălniceanu l-a primit cu un discurs emoționant. La sfârșitul anului 1859, Mihail Kogălniceanu susține ideea că București să devină capitala a Principatelor motivând prin faptul că țările europene și Turcia considerau Bucureștiul drept capitală, aici erau reședințele consulatelor străine, începuse deja transportarea arhivelor cancelariilor de la Iași către București, spunând printre altele: Din 1859 până în 1865, Kogălniceanu a fost numit de mai multe ori liderul cabinetului Principatelor Unite, fiind responsabil pentru multe din reformele asociate cu
Mihail Kogălniceanu () [Corola-website/Science/297269_a_298598]
-
cum pe acest teren faptele capătă mari umbre, individul apare ca o cugetătoare furnică în imensitatea universului. La scepticismul moral al tînărului, se asociază, prin frecventarea culturii și meditația asupra destinului individual, o filozofie în fața mecanismelor complicate ale existenței. De aici decurge o atitudine de rezervă principală fața de orice fapt, transformată, în critică, într-o atitudine neîncrezătoare față de valori. Ar fi desigur o exagerare a explica scepticismul critic al lui E. Lovinescu, în faza de început a activității sale, printr-
Eugen Lovinescu () [Corola-website/Science/297282_a_298611]
-
a lui Maiorescu și scrierile antichității, decisiv pentru orientarea gustului său. Pînă a ajunge la Paris, pentru a face studii de specialitate, călătorește în Grecia (1902 — într-o excursie organizată de Gr. Tocilescu) și în Germania, la München. Îl atrăgea aici cursul lui Furtwangler și are în vedere un studiu asupra lui Horațiu în decursul veacurilor, abandonat în circumstanțe pe care le va nara în "Bâizu" — roman în bună parte autobiografic. Se îmbolnăvește de piept și ideea morții pînă atunci doar
Eugen Lovinescu () [Corola-website/Science/297282_a_298611]
-
cel din cărțile sale, unde schimbările de umoare sunt totdeauna vizibile. Confundîndu-se cu viața cărților, singura biografie reală pentru cititor, biografia lui Lovinescu înregistrează câteva momente capitale sau, cum le va spune criticul, faze ale activității. Nu le putem analiza aici, în amănunt. Să reținem, înainte de a vedea mai în-deaproape concepția critică a lui Lovinescu în lungul ei proces de elaborare, cîteva date din viața spirituală a criticului. În anii pregătirii doctoratului, la Paris, colaborează la Convorbirile critice ale lui Mihail
Eugen Lovinescu () [Corola-website/Science/297282_a_298611]
-
privitoare la Critica și istoria literară, unde definește metoda impresionistă (arta de a surprinde, în operă caracteristicul - semnificativul și de a-l reliefa printr-o expresie adecvată) și rigorile istoriei literare, o știință, aceasta, complexă, la îndemîna spiritelor cultivate. Sînt, aici, idei pe care Lovinescu le va abandona mai tîrziu. În fața spiritelor academice (decanul facultății era Ion Bianu) criticul se arată mai concesiv, dar simpatia pe care o arată metodelor tradiționale ale istoriografiei și prețuirea pentru scriitori mai vechi nu înduioșează
Eugen Lovinescu () [Corola-website/Science/297282_a_298611]
-
Rampa". Volumele Critice III și IV (1915, 1916), în care adună comentariile publicate în acești a se concentrează în jurul a cîtorva idei estetice mai generale. Concepțiile de mai tîrziu ale criticului, privitoare la obiectivarea epică și intelectualizarea poeziei, le aflăm aici. După 1922, Lovinescu trece la lucrări de sinteză, și cea dintîi e Istoria civilizației române moderne (1924 - 1925), în trei volume solid documentate. Criticul explică, aici, procesul de formație și de evoluție a civilizației române, din alt punct de vedere
Eugen Lovinescu () [Corola-website/Science/297282_a_298611]
-
de mai tîrziu ale criticului, privitoare la obiectivarea epică și intelectualizarea poeziei, le aflăm aici. După 1922, Lovinescu trece la lucrări de sinteză, și cea dintîi e Istoria civilizației române moderne (1924 - 1925), în trei volume solid documentate. Criticul explică, aici, procesul de formație și de evoluție a civilizației române, din alt punct de vedere decît acela al junimiștilor. La baza acestui proces se afla legea imitației, potrivit căreia societățile înapoiate suportă o fecundă influență din partea celor avansate. E vorba de
Eugen Lovinescu () [Corola-website/Science/297282_a_298611]
-
1956; "Acord final", publicat în Revista Fundațiilor Regale) și ciclul Eminescu, cuprinzînd Mite (1934) și Bălăuca (1935). Cele dintâi sînt, pînă la un punct, opere autobiografice: în solitarul, inadaptabilul Bâzu, scriitorul mărturisind a se prefigura pe sine. Materia epică de aici e aceea a nuvelisticii române de la începutul secolului, tratată însă cu mai mare luciditate estetică. Aceasta face ca faptele să se organizeze într-un simbol mai general, cum e acela al morții sau al ratării în iubire. În cele două
Eugen Lovinescu () [Corola-website/Science/297282_a_298611]
-
Roma a făcut mari investiții în orașe și drumuri: chiar dacă a fost constrânsă să-și retragă suprastructura costisitoare (legiunile și administrația) este puțin verosimil să se fi retras toată populația (așa cum scrie Eutropius), astfel că romanica orientală a putut rămâne aici „lingua franca”. Dacia a rămas sub ocupație romană timp de 150 de ani. Formarea poporului român a reprezentat un proces complex și de lungă durată, proces la care au contribuit o serie de factori: statalitatea dacică și creșterea puterii acesteia
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
tribul au intrat în mod pașnic în lumea română, ca aliat fidel, păstrându-și totuși o oarecare independența administrativă. În 89 î.Hr. ea a fost recunoscută drept civitas ("oraș") și în 41 î.Hr. a primit cetățenia română. Augustus a înființat aici o colonie civilă (nu militară) în 27 î.Hr., și el împreună cu Tiberius au pus să se contruiască un apeduct care să o aprovizioneze. Brixia română a avut cel puțin trei temple, un apeduct, un amfiteatru, un forum cu un nou
Brescia () [Corola-website/Science/297310_a_298639]
-
pact prin care atacatorii au fost forțați să se retragă până la Verona. În 402 orașul a fost devastat de vizigoții conduși de Alaric. Hunii lui Atila au cucerit la rândul lor cetatea în 452, iar patruzeci de ani mai tarziu aici a avut loc cea dintâi izbândă a generalului got Theodoric cel Mare în luptele contra lui Odovacer. În 568 ori 569 Brescia a fost ocupată de către lombarzi care au transformat-o într-una din capitalele ducatelor lor semi-independente. Primul duce
Brescia () [Corola-website/Science/297310_a_298639]
-
să recucerească orașul, dar el a fost învins în bătălia de la Maclodio (1427), lângă Brescia. În 1439 Brescia a fost recucerita de Francesco Sforza, comandant venețian care la rândul său l-a învins pe Niccolò Piccinino, Filippo's condottiero. De aici încolo Brescia va rămâne sub dominația venețienilor, cu excepția perioadei 1512 - 1520, când va fi ocupată de armată franceză sub conducerea lui Gaston de Foix. La începutul secolului al XVI-lea ea a devenit unul dintre cele mai înstărite orașe ale
Brescia () [Corola-website/Science/297310_a_298639]
-
puterii Dogilor și senatori și astăzi loc de întâlnire pentru numeroase evenimente culturale, cât și a Operei "Carlo Felice". Ambele clădiri sunt situate în "Piazza De Ferrari", care reprezintă centrul orașului. Un alt monument important al Genovei este cimitirul "Staglieno". Aici se află mormintele unor personalități cunoscute, printre care Giuseppe Mazzini, Fabrizio de André și soția lui Oscar Wilde. Fortificațiile sunt o mărturie a istoriei turbulențe a fostei Republici. Cândva Genova a fost înconjurată de un zid continuu. Porțiuni întregi precum și
Genova () [Corola-website/Science/297311_a_298640]
-
de când datează ultima atestare documentară în această privință. În primele secole ale mileniului II, Voievodatul Maramureșului a fost condus de voievozi locali și organizat în "cnezate de vale". Din secolul al XIV-lea, presiunea regilor Ungariei de a instaura și aici feudalismul după model occidental s-a intensificat prin înnobilarea conducătorilor locali, cărora le-au fost înlocuite titlurile autohtone cu echivalentul din ierarhia aristocrată occidentală. În timp ce unii au acceptat schimbarea, integrându-se în nobilimea Ungariei, alții au opus rezistență și, în
Maramureș () [Corola-website/Science/297292_a_298621]
-
zone”. Izvorul acestei culturi originale se află atât în firea deosebită a locuitorilor, cât și în relativa izolare geografică, în curbura nordică a Carpaților, înconjurat de munți cu păduri greu de pătruns, care au favorizat cultura lemnului așa de dezvoltată aici, și a dat numele de Carpații Păduroși pentru grupele de la nord și est. Apoi, aici a fost mai întodeauna un capăt de țară, un ungher, dincolo de munți locuind seminții slave. Iarna, zăpezile mari și mulțimea fiarelor sălbatice făceau trecătorile greu
Maramureș () [Corola-website/Science/297292_a_298621]
-
în relativa izolare geografică, în curbura nordică a Carpaților, înconjurat de munți cu păduri greu de pătruns, care au favorizat cultura lemnului așa de dezvoltată aici, și a dat numele de Carpații Păduroși pentru grupele de la nord și est. Apoi, aici a fost mai întodeauna un capăt de țară, un ungher, dincolo de munți locuind seminții slave. Iarna, zăpezile mari și mulțimea fiarelor sălbatice făceau trecătorile greu accesibile. Trecerile peste munți, mai ales cele pentru comerț, se făceau în grup de teama
Maramureș () [Corola-website/Science/297292_a_298621]
-
bază ale dialectului dacoromân. Acesta se vorbește în Maramureșul istoric, în satele de pe văile Mara, Cosău și Iza, și cu mici variații pe Valea Vișeului și a Apșei. În Țara Maramureșului au trăit în antichitate triburile dacilor care au lăsat aici urme de locuire, obiecte și câteva cetăți. Centre importante de olărit, prelucrarea metalelor, a bronzului și mai târziu a fierului se găseau aici sau în zonele adiacente. Zăcămintele de sare cum este cel de la Slatina au fost exploatate încă din
Maramureș () [Corola-website/Science/297292_a_298621]
-
Valea Vișeului și a Apșei. În Țara Maramureșului au trăit în antichitate triburile dacilor care au lăsat aici urme de locuire, obiecte și câteva cetăți. Centre importante de olărit, prelucrarea metalelor, a bronzului și mai târziu a fierului se găseau aici sau în zonele adiacente. Zăcămintele de sare cum este cel de la Slatina au fost exploatate încă din această perioadă. După cucerirea romană, Provincia Dacia care se întindea până în apropierea Maramureșului a avut o importantă influență culturală și economică în regiune
Maramureș () [Corola-website/Science/297292_a_298621]
-
Slatina au fost exploatate încă din această perioadă. După cucerirea romană, Provincia Dacia care se întindea până în apropierea Maramureșului a avut o importantă influență culturală și economică în regiune, care în final a dus la romanizarea a triburilor dacice de aici. Țara Maramureșului nu a fost niciodată dens populată, satele fiind mai rare și răsfirate pe văi. In perioadele cand populația a crescut, resursele limitate precum și evenimente naturale sau istorice au determinat treceri repetate spre zonele spre zonele învecinate mai prielnice
Maramureș () [Corola-website/Science/297292_a_298621]
-
a Podișului Langres din Franța și se varsă în Marea Nordului. Din zona Podișului Langres, din estul Franței, izvorăsc mai multe ape curgătoare importante ale Europei Occidentale. În afară de Meuse, din această regiune izvorăsc și râurile Sena și Mosela. Meusese îndreaptă de aici către nord, traversând teritoriile din nord-estul Franței și pe cele din sudul Belgiei. Lângă Namur, isi unește apele cu râul Sâmbre, curgând mai departe, către est, în direcția orașului belgian Liège și traversând granița dintre Belgia și Olanda, la sud
Meuse () [Corola-website/Science/297334_a_298663]
-
cartiere repartizate în patru cantoane, care formează arondismentul Metz-Ville. Aria metropolitană Metz are o intensă activitate, furnizând cca 73.000 de locuri de muncă. Principalele ramuri de activitate industrială sunt metalurgia (în mod tradițional, producția de oțel), petrochimia, industria auto. Aici funcționează întreprinderi ale Arcellor Mittal, PSA Peugeot Citroën, TDF. Alte întreprinderi, locale: "Compagnie de l’Or et des Métaux Précieux de Metz", "UEM Usine d’électricite de Metz", "la Compagnie des armatures", "Compagnie Générale Travaux Hydrauliques". Metz este un important
Metz () [Corola-website/Science/297312_a_298641]
-
Générale Travaux Hydrauliques". Metz este un important producător agricol, furnizând 4 milioane de tone de cereale anual, cantități importante de vin și brânzeturi ("Compagnie des Fromages et Riches Monts"). Istoric oraș de frontieră, Metz a dezvoltat un sector comercial major, aici activând peste 2000 de retaileri. În egală măsură, logistica este dezvoltată și există un număr însemnat de birouri comerciale, avocațiale, notariale, societăți de asigurări, firme de export-import. La Metz funcționează "Université de Lorraine", "Opéra - Théâtre de Metz", care ocupă o
Metz () [Corola-website/Science/297312_a_298641]
-
este situat pe malul de sud-est al lacului Como, fapt ce a dus la denumirea acestui braț „Lacul Lecco”. Alpii Bergamezi se află în partea de nord și de est a orașului. Partea de sud a văii Valsassina se termină aici. Tot aici lacul se îngustează, iar râul Adda își continuă cursul natural spre fluviul Pad, după ce inițial s-a revărsat în lac în apropierea localității Colico. Datorită acestui fapt au fost construite 4 poduri peste râul Adda pentru a fluidiza
Lecco () [Corola-website/Science/297326_a_298655]
-
pe malul de sud-est al lacului Como, fapt ce a dus la denumirea acestui braț „Lacul Lecco”. Alpii Bergamezi se află în partea de nord și de est a orașului. Partea de sud a văii Valsassina se termină aici. Tot aici lacul se îngustează, iar râul Adda își continuă cursul natural spre fluviul Pad, după ce inițial s-a revărsat în lac în apropierea localității Colico. Datorită acestui fapt au fost construite 4 poduri peste râul Adda pentru a fluidiza traficul cu
Lecco () [Corola-website/Science/297326_a_298655]