179,567 matches
-
Liveni se găsește casa în care a copilărit compozitorul. Există o casă memorială George Enescu în Sinaia (Vila Luminiș, cartier Cumpătul). În conacul din Tescani, Bacău („Centrul Cultural Rosetti-Tescanu”), statul român a deschis în anii '80 un centru de creație, aici au fost compuse opere literare (Jurnalul de la Tescani, de Andrei Pleșu) și au loc în fiecare an tabere de pictură și de filosofie. Casa din Mihăileni a bunicului matern, în care Enescu a petrecut o parte din copilărie, a ajuns
George Enescu () [Corola-website/Science/297377_a_298706]
-
La funcționează cea mai mare centrală hidroelectrică din Republica Moldova. Numele orașului se trage de la dubăsari, constructorii și mânuitorii dubaselor, ambarcații din Evul Mediu, rotunde, din nuiele tari și din piei. Denumirea lor provine de la cuvântul mongol "tumbaz" care a ajuns aici odată cu Hoarda de Aur; mai sunt încă folosite în Mongolia și în Tibet. În epoca țaristă și în cea sovietică, istoriografia oficială a propus, pentru cât mai multe așezări moldovenești, denumiri și etimologii provenite cu precădere din limbile tătară și
Dubăsari () [Corola-website/Science/297404_a_298733]
-
încă folosite în Mongolia și în Tibet. În epoca țaristă și în cea sovietică, istoriografia oficială a propus, pentru cât mai multe așezări moldovenești, denumiri și etimologii provenite cu precădere din limbile tătară și slavă, bunăoară Cahul pentru Frumoasa sau, aici, "tembosarî" însemnând „dîmburi galbene”, sau "dub" însemnând „stejar”. Legenda locală, deformare a studiilor lui Ion Casian Suruceanu, susține că aici Nistrul ar fi fost traversat de un pod din luntre de stejar, dar un astfel de pod nu ar fi
Dubăsari () [Corola-website/Science/297404_a_298733]
-
mai multe așezări moldovenești, denumiri și etimologii provenite cu precădere din limbile tătară și slavă, bunăoară Cahul pentru Frumoasa sau, aici, "tembosarî" însemnând „dîmburi galbene”, sau "dub" însemnând „stejar”. Legenda locală, deformare a studiilor lui Ion Casian Suruceanu, susține că aici Nistrul ar fi fost traversat de un pod din luntre de stejar, dar un astfel de pod nu ar fi rezistat curentului, pe când dubasele da : rotunde, solide dar suple, ele puteau să transporte peste fluviu oameni, vite și marfă, învârtindu
Dubăsari () [Corola-website/Science/297404_a_298733]
-
autorități, orașul Dubăsari fiind capitala părții separatiste. Din păcate, această situație are un efect izolant din punct de vedere economic. În 1772 Dubăsarii Noi avea 52 de gospodării - 72 de bărbați români „capi de familie” și 4 evrei. În 1792 aici trăiau 3005 loc., în exclusivitate români. Călătorul rus Pavel Sumarokov, trecînd în 1799 prin mai multe localități din stînga Nistrului, ne oferă prețioase date privitoare la componența lor etnică. Pentru această localitate se arată că locuitorii sunt „moldoveni, greci, bulgari
Dubăsari () [Corola-website/Science/297404_a_298733]
-
mai multe localități din stînga Nistrului, ne oferă prețioase date privitoare la componența lor etnică. Pentru această localitate se arată că locuitorii sunt „moldoveni, greci, bulgari, evrei și câțiva ruși” (Sumarokov, 1800, 223-235), avînd circa 300 de gospodării, în 1850 aici trăiau 4298 loc. români, ucraineni, evrei. La 1906 Dubăsarii Noi avea 2057 de ogrăzi cu 5403 bărbați și 5711 femei (SNPTU, 1907, 169). Conform recensământului sovietic din anul 1939, populația localității era de 4.520 locuitori, dintre care 506 (11
Dubăsari () [Corola-website/Science/297404_a_298733]
-
osuprafață totală de 40 hași 2 lacuri cu o suprafață totală de 7,4 ha. Conform unei legende, până nu demult se considera că orașul Ceadîr-Lunga a fost întemeiat în anul 1819 de către preotul Iahar Cechirov, care s-a strămutat aici împreună cu un grup de coloniști din Bulgaria de nord-est, după o perioadă de mai mulți ani de peregrinare prin Basarabia și o ședere de câțiva ani în satul moldovenesc Ceadîr (azi pe teritoriul raionului Leova). Dar, recent a fost găsit
Ceadîr-Lunga () [Corola-website/Science/297403_a_298732]
-
apărut la răscrucea secolelor XVIII-XIX. Însă cercetătorul istoriei localităților basarabene Vladimir Nicu a găsit un document, care atestă ul la 27 mai 1443. Oricum, la începutul sec. XIX Comratul era un sătuc micuț, însă noile autorități rusești care au venit aici printr-un decret au declarat că satul a fost înființat în timpul războiului din 1806-1812. În anul 1819 apare alt decret în care se spune că satul se colonizează cu bulgari și alte naționalități veniți de peste Dunăre. În 1835 Comratul avea
Comrat () [Corola-website/Science/297396_a_298725]
-
arhitectură și una dintre cele mai frumoase biserici din Basarabia. În anul 1878 se deschide o școală ministerială și tot în același an școală primară este transformată în școală parohială. La începutul secolului XX, Comratul avea peste 8.600 locuitori. Aici se construiește spitalul local care avea 5 saloane cu 16 paturi. După cel de al doilea război mondial, orășelul crește vertiginos. Se dezvoltă industria alimentară. Funcționează 10 organizații de construcție, se construiește rezervorul de apă de pe râul Ialpug cu o
Comrat () [Corola-website/Science/297396_a_298725]
-
pot fi alăturate ca să formeze un cuvânt nou. Dicționarele se limitează la înșirarea cuvintelor compuse mai des folosite, iar "várhely" este un cuvânt maghiar specific, deci rar folosit. Numele se trage de la ostașii secui pe care voievozii Moldovei îi stabilisera aici în drumul Tătarilor, care stăpâniseră cetatea între 1224 și 1359. Aceeași etimologie de "loc unde a fost o cetate, ruină" este atribuită indirect Orheiului și de Dimitrie Cantemir, care localizează Orheiul Vechi la ruinele cetății dacice Petrodava: Primele două așezări
Orhei () [Corola-website/Science/297398_a_298727]
-
alte 2 localități, distruse în 376 e.n. de hoardele hunilor. Pe locul acestor sate s-au colectat diferite obiecte, mai ales cioburi de vase. De asemenea, în preajma Orheiului sunt 18 movile funerare construite de triburile popoarelor nomade. În secolele VII-VIII aici se găsesc artefacte din cultura Dridu, apoi în secolele IX-XII apar mici formațiuni statale (cnezate denumite "Sklavinii" sau "Vlăsii", în funcție de predominanța slavă sau romanică) dintre care cele mai apropiate de cursul mijlociu al Nistrului intră în zona de infuență a
Orhei () [Corola-website/Science/297398_a_298727]
-
trec Nistrul, călăresc în sus pe Răut jefuind satele sau stânele întâlnite, și, dînd de această vale prielnică de la cotitura rîului își dau seama, ca toți predecesorii lor, de avantajele pe care le prezintă acest loc. Cotropitorii n-au stat aici mult timp (deceniile 4-6 ale secoluloui XIV), dar au reușit să imprime localității de la cotitură o înfățișare orientală. Tătarii au înălțat o moschee, un caravan-sarai, o luxoasă baie publică, mausolee-mazare. Pe această palmă de pămînt, pe ruinele orașului de tip
Orhei () [Corola-website/Science/297398_a_298727]
-
documentele oficiale ca târg, iar localitatea se dezvolta în continuu devenind un centru al comerțului în regiune. Catedrala de piatră albă - martor taciturn al acestor timpuri de demult apuse se înalță astăzi pe un dîmb la întrare în oraș. Tot aici a fost instalată și statuia din bronz a lui Vasile Lupu, domnitor al Țării Moldovei în anii 1634-1653. Acest edificiu este unul dintre primele monumente de arhitectură moldovenească medievală și a fost ridicat conform voinței domnești. Târgul a cunoscut o
Orhei () [Corola-website/Science/297398_a_298727]
-
pistă de atletism. Orheiul Vechi este un complex muzeal și istoric situat pe malul Răutului, în preajma satelor Butuceni și Trebujeni din raionul Orhei, la 20 km de centrul raional, Orhei. Este un monument care a cunoscut diverse culturi arheologice, pe aici au trecut diferite popoare migratoare: bastarnii, sarmații, goții, hunii, avarii, slavii, ungurii s.a. În perioada medievală (sec. IX-XIII) aici se înființează schituri săpate în stânca. La începutul secolului al XIV-lea aici se află așa-numitul Șehr al-Djedid - „Orașul Nou
Orhei () [Corola-website/Science/297398_a_298727]
-
Trebujeni din raionul Orhei, la 20 km de centrul raional, Orhei. Este un monument care a cunoscut diverse culturi arheologice, pe aici au trecut diferite popoare migratoare: bastarnii, sarmații, goții, hunii, avarii, slavii, ungurii s.a. În perioada medievală (sec. IX-XIII) aici se înființează schituri săpate în stânca. La începutul secolului al XIV-lea aici se află așa-numitul Șehr al-Djedid - „Orașul Nou” al Hoardei de Aur. Până astăzi s-au păstrat fundamentele moscheii, mihrabului, minaretului, caravanseraiului și ale bailor. Orașul medieval
Orhei () [Corola-website/Science/297398_a_298727]
-
monument care a cunoscut diverse culturi arheologice, pe aici au trecut diferite popoare migratoare: bastarnii, sarmații, goții, hunii, avarii, slavii, ungurii s.a. În perioada medievală (sec. IX-XIII) aici se înființează schituri săpate în stânca. La începutul secolului al XIV-lea aici se află așa-numitul Șehr al-Djedid - „Orașul Nou” al Hoardei de Aur. Până astăzi s-au păstrat fundamentele moscheii, mihrabului, minaretului, caravanseraiului și ale bailor. Orașul medieval moldovenesc Orheiul Vechi este înființat în secolul al XV-lea pe ruinele „Orașului
Orhei () [Corola-website/Science/297398_a_298727]
-
continuat să meargă către sud, către Golful Persic, a declarat Mesopotamia drept nouă provincie a imperiului, și s-a plâns că e prea bătrân pentru a-i călca pe urme lui Alexandru cel Mare. Și totuși nu s-a oprit aici. Mai târziu, în anul 116, a trecut munții Khuzestan din Persia și a cucerit marele oraș Susa. L-a detronat pe regele Parției Chrosoes și și-a urcat pe tron propria marionetă, pe Parthamaspates. Imperiul Roman nu va mai înainta
Traian () [Corola-website/Science/297411_a_298740]
-
doar al doilea premiu l-a determinat pe faimosul pianist francez Alfred Cortot să părăsească juriul în semn de protest. Cortot l-a invitat la Paris să-și continue sub conducerea sa studiile de pian la"Ecole Nationale de Musique". Aici ia și lecții de compoziție cu Paul Dukas și Nadia Boulanger și de artă dirijorală cu Charles Munch. În 1936 își începe cariera de pianist concertist cu o serie de concerte în Germania și Italia, reputația sa continuând să crească
Dinu Lipatti () [Corola-website/Science/297412_a_298741]
-
cel mai mic și asimilat grup al ceangăilor, iar dialectul lor constituie varianta cea mai arhaică a limbii maghiare dintre graiurile de azi: de fapt o limbă maghiară medievală cu preluări și neologisme românești. Nivelul de cunoștință a limbii maghiare aici este cea mai mică între comunitățile ceangăilor, conform cercetărilor etnografice. Etnograful Vilmos Tánczos a găsit doar 8.180 persoane care au mai cunoscut limba maghiară dintr-o populație totală de 21.094 de ceangăi (în 7 localități), majoritatea lor bătrâni
Ceangăi () [Corola-website/Science/297394_a_298723]
-
nefiind influențați în trecut de curentele naționalismului european, iar identitatea lor este mai degrabă o identitate așa-zis locală, bazată pe apartenența la cultul romano-catolic și pe dialectul comun. În ciuda faptului că în marea majoritate nu se declară maghiari, de aici provin cele mai multe cereri pentru introducerea limbii maghiare (ca subiect facultativ) în educație și pentru slujbă maghiară în biserici. Cea mai numeroasă comunitate al ceangăilor secuiești trăiește la Luizi-Călugăra ("Lujzakalagor"), unde în 1992 s-au găsit 4.700 vorbitori de limba
Ceangăi () [Corola-website/Science/297394_a_298723]
-
90% dintre romano-catolici, respectiv 89% din populația totală). Cea mai puternică comunitate însă este considerat cea din Pustiana ("Pusztina"), unde există și o casă comunitară ("casa maghiară") și unul dintre cele două sedii al Asociației Maghiarilor Ceangăi din Moldova (AMCM). Aici funcționează și Asociația Sfântul Ștefan al Ungariei (patronul bisericii din sat fiind Sfântul Ștefan). În multe localități există învățământ în limba maghiară (extrașcolar sau facultativ în școală). Majoritatea celor peste 1.500 de elevi care învață maghiară în școală sau
Ceangăi () [Corola-website/Science/297394_a_298723]
-
de Jos ("Gyimesközéplok"). Dialectul ceangău ghimeșean este o variantă al dialectului secuiesc din Ciuc. Ghimeș-Făget este singura comună din Județul Bacău unde există școli cu limba de predare maghiară. Deși în regimul comunist predarea în limba maghiară era interzisă și aici, după 1990 pedagogii maghiari au reușit să reînființeze clasele maghiare, iar mai târziu și școala maghiară - totuși, în ciuda faptului că 60% dintre localnici se declară maghiari, doar 20% dintre copii învață în clasele cu limbă de predare maghiară. Comuna Ghimeș-Făget
Ceangăi () [Corola-website/Science/297394_a_298723]
-
în unele localități chiar și adulții mai tineri (30-44 ani) vorbeau limba maghiară ca limbă maternă, în localitățile mai asimilate, doar adulții mai în vârstă (45-59 ani). Tinerii și copiii vorbesc limba maghiară doar în localitățile pur ceangăiești, dar și aici o folosesc limba doar ca a doua limbă, aproape exclusiv pentru comunicarea cu părinții și / sau bunicii (copiii între ei vorbesc românește). Copiii sub 10 ani în cele mai multe localități nici nu mai înțeleg limba maghiară. Tánczos a observat mari diferențe
Ceangăi () [Corola-website/Science/297394_a_298723]
-
este organizată în 25 sate moldovene (în afară de Comuna Ghimeș-Făget), în majoritatea lor în grupuri extrașcolare: Pentru cei care doresc să continuă studiile în licee cu limba de predare maghiară, Asociația Maghiarilor Ceangăi din Moldova le asigură această posibilitate în Miercurea Ciuc. Aici s-a înființat și un cămin pentru elevii și studenții ceangăi (Căminul Ceangău din Miercurea Ciuc), în care acestea sunt ajutați în studiile lor în limba maghiară de profesori de specialitate (lecții particulare) și de călugării piariști al orașului. Drept mărturie
Ceangăi () [Corola-website/Science/297394_a_298723]
-
din paleolitic (sec. XL-XII î.e.n.). În anii 5000-4000 î.e.n. au existat 2 așezări omenești, pe vetrele lor fiind identificate urme de locuințe, așchii și unelte de cremene, din oase de animale și oale din lut. Alte 4 sate au apărut aici în anii 3500-3000 î.e.n., pe vetrele cărora au fost descoperite urme de case arse, vase de argilă și alte obiecte casnice din eneolitic. De asemnea, au fost descoperite urmele unei locuințe din epoca bronzului (anii 1400-1300 î.e.n.). În epoca dacică
Soroca () [Corola-website/Science/297399_a_298728]