179,567 matches
-
cuptoare ș.a. În 376 e.n. aceste așezări au fost distruse de huni. În perioada migrațiilor, sec. VI-IX e.n., au apărut 3 sate, fapt confirmat de urmele de bordeie, vase de argilă date din anii 500-700 e.n. Ulterior sunt atestați aici Bolohovenii, o populație de obîrșie parțial slavă (Tiverții) și parțial romanică (Bолохи), aliată a cnezatului Galiției-Volîniei. După întemeierea Țării Moldovei, pe locul cetății a existat, în vecinătatea așezării civile, o fortificație inițial din lemn, atestată în sec. XV și menită
Soroca () [Corola-website/Science/297399_a_298728]
-
iulie 1499 prin Costea, pârcălab de Soroca. Fiind situat la un vad al Nistrului, orașul a jucat un rol important pentru principatul Moldovei în Evul Mediu. Bizantinii îl numeau "Alciona" sau "Polihromia" (uneori greșit transcris "Olihonia"), comercianții din Genova având aici o escală, iar în documente din anul 1499 orașul apare sub numele actual, Soroca. Petru Rareș a reconstruit aici cetatea de piatră a lui Ștefan cel Mare, cu ajutorul unor arhitecți din Ardeal între 1543 și 1546. Construcția actuală are o
Soroca () [Corola-website/Science/297399_a_298728]
-
important pentru principatul Moldovei în Evul Mediu. Bizantinii îl numeau "Alciona" sau "Polihromia" (uneori greșit transcris "Olihonia"), comercianții din Genova având aici o escală, iar în documente din anul 1499 orașul apare sub numele actual, Soroca. Petru Rareș a reconstruit aici cetatea de piatră a lui Ștefan cel Mare, cu ajutorul unor arhitecți din Ardeal între 1543 și 1546. Construcția actuală are o formă perfect rotundă cu 5 turnuri, având o distanță identică unul de altul. De obicei erau cazați numai ostașii
Soroca () [Corola-website/Science/297399_a_298728]
-
unor arhitecți din Ardeal între 1543 și 1546. Construcția actuală are o formă perfect rotundă cu 5 turnuri, având o distanță identică unul de altul. De obicei erau cazați numai ostașii în citadelă, dar pe timp de năvălire se adăpostea aici și populația locală. Începând cu domnia lui Ștefan cel Mare și timp de secole, Soroca a fost centrul administrativ-militar al ținutului cu același nume - Soroca. Sute de ani orașul Soroca a fost centru comercial, meșteșugăresc și agricol al Principatului Moldova
Soroca () [Corola-website/Science/297399_a_298728]
-
cu același nume - Soroca. Sute de ani orașul Soroca a fost centru comercial, meșteșugăresc și agricol al Principatului Moldova. În 1812 cetatea și orașul au trecut în stăpânirea imperiului Rus, și pe lîngă populația băștinașă de Moldoveni s-au stabilit aici și numeroși ruși, ucraineni și evrei. La 1835 localității Soroca i se atribuie statutul de oraș, iar la 1836 devine centru județean. În timpul reformelor din a doua jumătate a sec. XIX Soroca se dezvoltă pe planul economic și social, populația
Soroca () [Corola-website/Science/297399_a_298728]
-
pretinde că pe acest loc, cu câteva secole înaintea erei noastre, se găsea colonia greacă „Olihonia” (în fapte, s-au găsit arteface grecești atestând comerțul Tyrgeților și Sciților cu cetatea Tyras, dar nu urme de așezare). O altă legendă plasează aici orașul geților „Serghidava” sau „Sergus”, care apoi ar fi purtat numele de „Crachidava”. Datele epigrafice și arheologice nu confirmă aceste legende, născute în sec. XIX prin transmiterea orală, cu deformări, a unor conferințe date de arheologul Ion Casian Suruceanu în
Soroca () [Corola-website/Science/297399_a_298728]
-
reprezentanța companiei financiare internaționale „Micro Entreprise Credit (MEC)”, specializată în creditarea businessului mic. Servicii de asigurare a riscurilor apărute în procesul activității agenților economici sunt acordate de către societățile de asigurări „QBE ASITO” și „PROTECT IMPEX”. În oraș activează 300 magazine (aici se includ magazine alimentare, de produse casnice, imbracaminte s.a). Peste 10 restaurante ("La cetatea veche", "Primavara", "Soroca", "Tinerete", "Golden River", "Briz", "Amour", "Arisa", "Hotel & restaurant central", "Nistru" s.a.). 80 cafenele-baruri, 6 benzinării, 13 farmacii și 5 piețe. Orașul Soroca
Soroca () [Corola-website/Science/297399_a_298728]
-
cu destinație agricolă, 532 - terenuri destinate construcțiilor și infrastructurii, 387 ha - terenuri ale fondului silvic, 1361 ha - terenuri ale localităților. Tighina este amplasată pe malul drept a fluviului Nistru. Până la oraș, Nistrul coboară pe o pantă ceva mai repede; de aici la mare, panta este foarte slabă: 5 m la 114 km în linie dreaptă sau 43 mm la 1 km. O ușoară înălțare a nivelului Mării Negre (de 5 m) ar duce apele acesteia până la Tighina, ceea ce ar fi realizabil la
Tighina () [Corola-website/Science/297400_a_298729]
-
special vase de argilă, din perioada romană. Localitățile s-au menținut până la invazia hunilor în 376 e.n. Unii cercetători presupun că istoria Tighinei începe încă din timpurile străvechi și că prin secolul al XII-lea negustori genovezi ar fi întemeiat aici o factorie, un punct comercial de schimb cu țările străin. Conform istoricului Vasile Spinei din Iași, vadul de la Tighina era protejat de o fortăreață autohtonă românească încă din secolele IX-XI. Împăratul bizantin Constantin Porfirogenetul menționează, în secolul X, un oraș
Tighina () [Corola-website/Science/297400_a_298729]
-
locuitori, din care 57.800 (41,9%) ruși, 41.400 (29,9%) moldoveni, 25.100 (25,1%) ucraineni, 3.800 (2,8 %) bulgari, 1.600 găgăuzi (1,2%) și 8.300 (6%) alte etnii. Tighina este un important centru industrial. Aici sunt amplasate mai multe fabrici, precum "Floare Tighina" (producție de încălțăminte) sau "Moldavkabel" (producție de cabluri electrice). Este un important nod feroviar și un port pe Nistru.
Tighina () [Corola-website/Science/297400_a_298729]
-
staționarea a unor popoare nomade. Numele inițial al localității a fost Unghiul. Astfel s-a numit localitatea între anii 1462-1587. Toponimicul respectiv își are originea în aspectul geografic al teritoriului pe care s-a constituit inițial așezarea, râul Prut formând aici, printr-o cotire bruscă, un unghi ascutit. Alte denumiri n-a mai avut, exceptând perioada interbelică în care purta denumirea de "Ungheni Târg". Prima atestare documentară a Ungheniului o avem într-un hrisov de la Ștefan cel Mare datat cu 20
Ungheni () [Corola-website/Science/297405_a_298734]
-
cel Bun și participant la bătălia de la Grünwald în 1422. Alte rude ale acestui războinic, stăpâneau așezarea la 1490. Neamul acestora s-a stins la Ungheni prin secolul XVII. Începând cu domnia lui Vasile Lupu, vărul acestuia, postelnicul "Iorga", cumpără aici părți de moșii. După moartea sa el a lăsat moștenire partea de sat surorilor sale "Alexandra" și "Creata". Viața acestora s-a stins la Ungheni la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Dinastia următoare a fost cea a boierilor moldoveni Buznea
Ungheni () [Corola-website/Science/297405_a_298734]
-
pentru colectivitatea locală drept moștenire un frumos parc din specii deosebite de arbori, dar care a fost distrus în perioada sovietică. Următoarea personalitate importantă din localitate a fost prințul Constantin D. Moruzi, vărul domnitorului moldovean Alexandru Moruzi. Constantin a ctitorit aici biserică "Sfîntul Nicolae". El este tatăl romancierului Dumitru C. Moruzi. După anexarea Basarabiei în 1812, Ungheniul face parte din ținutul Iași (redenumit în 1887 în Bălți), fiind centrul unei plase omonime . La recensămîntul localităților, moșiilor și a populației, care a
Ungheni () [Corola-website/Science/297405_a_298734]
-
alogenă, mai cu seamă după construirea căii ferate și a podului peste Prut după planurile alsacianului Gustave Eiffel în 1871-1875, partea respectivă a satului urmând să se numească, pînă prin anii 1970, "Ungheni Târg". Potrivit datelor recensămîntului din anul 1897, aici locuiau 1136 evrei, 456 români, 72 ucraineni, 58 ruși și 17 polonezi. La începutul secolului XX în Ungheni erau 580 case, cu o populație de 2898 persoane: români, evrei și ruși. Țăranii posedau pământ de împroprietărire 409 desetine. Vechiul proprietar
Ungheni () [Corola-website/Science/297405_a_298734]
-
relativ mică se datorează faptului că orașul nu dispune de terenuri cu destinație agricolă. Fondul acvatic al orașului Ungheni este impunător. Ungheniul este așezat în centrul Moldovei vechi. Acest spațiu face parte din extrema sudică a depresiunii (văii) Prutului mijlociu. Aici se află depresiunea de contract, adică o succesiune de văi colinare, care sfârșesc în aval și sunt întretăiate de bătrânul fluviu, acesta fiind și hotarul de vest al municipiului. Înălțimea asupra nivelului mării este de 62 de metri. Municipiul este
Ungheni () [Corola-website/Science/297405_a_298734]
-
Berești, ulterior unit cu Ungheniul. La începutul secolului XX în Mânzăteștii Vechi locuiau 357 de persoane în 42 de case. Țăranii posedau pământ cu o suprafață totală de 432 desetine. Proprietarul, grecul Arghiropulo, care a cumpărat moșia lui Nacco, avea aici 218 desetine; Cartierul Tineretului - acesta este construit recent, în anii 1980. Ungheni este unul din cele mai active orașe din Republica Moldova, în ce privește atragerea resurselor financiare din proiecte, alocarea granturilor și investițiilor pentru dezvoltarea economiei și infrastructurii orașului. Au fost create
Ungheni () [Corola-website/Science/297405_a_298734]
-
singura rută pe care trenurile pot circula cu o asemenea viteză este București-Constanța. De asemenea, pe rutele București-Floresti Prahova si Km 614-Arad-Curtici se poate circula cu . Pe restul liniilor viteza maxima este de . Vitezele maxime conform livretului se pot consulta aici: http://www.openrailwaymap.org/ CFR Călători, secția de transport pasageri a CFR, operează 2 tipuri de trenuri: Trenurile InterCity (IC) au fost retrase datorită imposibilității companiei de a asigura viteza minimă de 60 km/h cerută de Uniunea Europeană pentru această
Căile Ferate Române () [Corola-website/Science/297413_a_298742]
-
tributare cât și cele ce erau administrate direct de acesta, si anume: Memalik-i mahrusa - „Țările bine păzite”. Casă războiului îngloba teritoriile în care nu era urmat seri at-ul, adică teritoriile ce nu se aflau sub dominația musulmană. Astfel că aici erau incluse teritoriile ce nu intraseră sub stăpânirea Imperiului Muhammedan sau statele care nu încheiaseră vre-un tratat de pace cu acesta. Pentru hanefiți, Casa războiului se identifică cu tot ceea ce nu făcea parte din Casă Islamului, iar în textele
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
Dacă pentru occidentali, problema bellum justum era destul de acută, musulmanii nu se confruntau cu astfel de piedici în ceea ce privește proclamarea unui război, deoarece în teoria juridică, singurul război justificabil era djihad-ul , adică războiul dus în folosul religiei și a comunității musulmane ( aici intra și reprimarea rebelilor). Prin urmare, nu putea fi purtat alt război în afara djijad-ului, acesta fiind el însuși un bellum justum. Odată ce un război era declarat ca fiind „efort pe calea lui Allah”, atunci privilegiile legate de purtarea acestui război
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
așa cum consideră de cuviință. Prin urmare, jaful era legitimat, iar bunurile care nu putea fi transportate de soldații musulmani, erau distruse. Existau două tipuri de pradă: ganimet, pradă obținută în urmă luptei, si fey, cea obținută cu ajutorul unor metode diplomatice ( aici intrau jizya și kharadj-ul). Pradă ce era capturată urma să fie împărțită între participanți după ce bunurile erau aduse pe teritoriul musulman. Referitor la cum era împărțită pradă, existau niște reguli foarte clar definite: 1/5 din pradă revenea sultanului, iar
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
saltea, cu trei rânduri de pături peste ei. Am întrebat-o dacă pot să vin a doua zi să fac un interviu cu ea. Mi-a zis: „mai bine acum, mâine cine știe unde-oi mai fi!”. De când sunteți la Paris? Sunt aici de trei luni. Și unde-ați stat în tot acest timp? Unde-am apucat. Am stat la sora lui soțul meu, într-o baracă, înghesuiți tare. Facem cu schimbul. Acuma dorm eu cu ăsta micu' pe stradă, mâine doarme soțul
Je cherche travailler () [Corola-website/Science/296091_a_297420]
-
are 14 ani. Eu m-am căsătorit la 15 ani și 10 luni, și la 17 ani am avut primul copil. Și dup-aia au urmat încă trei și mai târziu a venit Alex. Și de trei luni, de când sunteți aici, când nu dormiți în baracă, dormiți pe stradă? Am dormit sub poduri. Am dormit pe valize. Am dormit pe saltele, sub copertina unui magazin. Am dormit în gări. Am dormit în case părăsite. Am dormit în stații de metrou. Am
Je cherche travailler () [Corola-website/Science/296091_a_297420]
-
copii după noi, era greu. Și-atunci am zis că să plecăm în Italia și-am plecat! Copiii am zis să-i iau cu mine că măcar aproape să fim toți dacă ne ducem departe! Am pus anunțuri peste tot aici la Paris: la bisericile noastre, la magazine, peste tot: caut de muncă - „je cherche travailler”. Asta știu să zic. Poate, cine știe, m-o auzi cineva! Ce vă doriți cel mai mult? Un locușor cât de cât, și să muncesc
Je cherche travailler () [Corola-website/Science/296091_a_297420]
-
Valea Jiului, de la Lupeni, din 1929. [2] Hacia un Tercer Cine ( Spre un al treilea cinema / <b>Spre un cinema al lumii a treia</b>), manifest pentru un cinema decolonial, formulat de regizorii argentinieni Fernando Solanas și Octavio Getino. În spaniolă aici: <a href="http://www.rua.ufscar.br/hacia-un-tercer-cine/">http://www.rua.ufscar.br/hacia-un-tercer-cine/</a> . În engleză aici: <a href="http://documentaryisneverneutral.com/words/camasgun.html">http://documentaryisneverneutral.com/words/camasgun.html</a>
Mizele teatrului politic în epoca „istoriei adevărate”. Reflecții pe marginea vizitării „locurilor memoriei” grevei de la Atelierele Grivița din 1933 () [Corola-website/Science/296083_a_297412]
-
cinema al lumii a treia</b>), manifest pentru un cinema decolonial, formulat de regizorii argentinieni Fernando Solanas și Octavio Getino. În spaniolă aici: <a href="http://www.rua.ufscar.br/hacia-un-tercer-cine/">http://www.rua.ufscar.br/hacia-un-tercer-cine/</a> . În engleză aici: <a href="http://documentaryisneverneutral.com/words/camasgun.html">http://documentaryisneverneutral.com/words/camasgun.html</a>
Mizele teatrului politic în epoca „istoriei adevărate”. Reflecții pe marginea vizitării „locurilor memoriei” grevei de la Atelierele Grivița din 1933 () [Corola-website/Science/296083_a_297412]