172,816 matches
-
Iorga și i-a spus că intenționează să pună sub interdicție "presa evreiască" (presa populară a Bucureștiului). Iorga s-a arătat mai puțin decît entuziast. El scria în jurnalul său politic (despre faptul că goga-cuziștii primiseră doar circa 8% din voturi) că "aceasta ar trebui să-l vindece pe Goga de ambițiile lui dictatoriale". Iorga știa că Armand Călinescu, în calitate de ministru de Interne era reprezentantul personal al (deci omul) regelui. Iorga l-a avertizat pe Călinescu că "Goga, cu înclinația lui
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
venit vremea reconcilierii". O nouă Constituție Corporatistă a fost instituită, Iorga avînd un rol important în elaborarea ei. Constituția a fost supusă unui referendum prin balotaj deschis și a fost aprobată cu un procentaj mult prea impresionant de 99% din voturi. A fost fondat un nou "Partid Unic", PRN (Partidul Renașterii Naționale), și, potrivit "Poruncii vremii" , au fost introduse uniforme pentru fiecare funcționar și fiecare profesie. Cum era de așteptat, numai Maniu și Mihalache au refuzat să poarte noile însemne fasciste
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
manifestației, Iorga conchidea: Cele mai respingătoare dintre ele au fost firește arestate de către poliție". "Neamul românesc", 8 februarie 1907. Astfel că, aidoma unui alt "om al secolului al XIX-lea", Woodrow Wilson, Iorga și-a schimbat părerea în privința dreptului la vot al femeilor 91 O viață de om..., vol. II, pp. 277-278 92 Supt trei regi, p. 243 93 "Neamul românesc", 22 și 26 martie, 23 iunie 1917 94 "Neamul românesc", 8 și 9 mai 1917 și 22 iunie 1917 95
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
octombrie 1999, am găsit Westbahnhof tapetată cu afișe pentru Partidul Libertății al lui Jörg Haider: deși Își mărturisea deschis admirația pentru „oamenii cinstiți” din armatele naziste care „și-au făcut datoria” pe frontul de Est, politicianul a câștigat 27% din voturi exploatând anxietatea și nedumerirea austriecilor În fața schimbărilor survenite În lumea lor În ultimul deceniu. După aproape o jumătate de secol de toropeală, Viena - ca și restul Europei - reintrase În istorie. * * * Această carte spune povestea Europei după cel de-al doilea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
face uitat regimul corporatist pe care Îl impusese cu forța În 1934. Social-democrații austrieci, indiscutabil antinaziști, aveau totuși de șters amintirea apelurilor lor dinainte de 1933 la Anschluss cu Germania. Un alt motiv era faptul că toate partidele doreau să atragă voturile foștilor naziști, o masă electorală semnificativă, cu un rol determinant pentru viitorul țării. și, nu În ultimul rând, debutul Războiului Rece crea, după cum vom vedea, noi configurații. Astfel de calcule se făceau și În Germania. Dar acolo populația locală nu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
reforme politice adoptate În primii ani de după război. Multe dintre acestea erau de natură constituțională și, Încă o dată, duceau la bun sfârșit schimbările Începute În 1918. În Italia, Franța și Belgia femeile au obținut În cele din urmă drept de vot. În iunie 1946, Italia a decis În urma unui scrutin să devină republică, Însă cu o diferență relativ mică de voturi (12,7 milioane pentru abolirea monarhiei, 10,7 milioane pentru menținerea ei), iar rezultatul n-a făcut decât să exacerbeze
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
bun sfârșit schimbările Începute În 1918. În Italia, Franța și Belgia femeile au obținut În cele din urmă drept de vot. În iunie 1946, Italia a decis În urma unui scrutin să devină republică, Însă cu o diferență relativ mică de voturi (12,7 milioane pentru abolirea monarhiei, 10,7 milioane pentru menținerea ei), iar rezultatul n-a făcut decât să exacerbeze divizarea politică a țării: tot Sudul, cu excepția regiunii Basilicata, votase pentru rege (În Napoli, de exemplu, În proporție de 80
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
teme controversate și au votat reforme instituționale majore, cu o orientare ușor stângistă. În Italia, Franța și Cehoslovacia, partidele comuniste au avut rezultate bune la alegerile de după război. În alegerile din 1946, Partidul Comunist Italian (PCI) a obținut 19% din voturi, iar Partidul Comunist Francez (PCF) 28,6% din voturi În al doilea scrutin din același an - cel mai bun rezultat din istoria sa. În Cehoslovacia, la alegerile libere din mai 1946, comuniștii și-au adjudecat 38% din voturi (40% În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
o orientare ușor stângistă. În Italia, Franța și Cehoslovacia, partidele comuniste au avut rezultate bune la alegerile de după război. În alegerile din 1946, Partidul Comunist Italian (PCI) a obținut 19% din voturi, iar Partidul Comunist Francez (PCF) 28,6% din voturi În al doilea scrutin din același an - cel mai bun rezultat din istoria sa. În Cehoslovacia, la alegerile libere din mai 1946, comuniștii și-au adjudecat 38% din voturi (40% În teritoriile cehe). În alte țări, rezultatele comuniștilor la alegerile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
19% din voturi, iar Partidul Comunist Francez (PCF) 28,6% din voturi În al doilea scrutin din același an - cel mai bun rezultat din istoria sa. În Cehoslovacia, la alegerile libere din mai 1946, comuniștii și-au adjudecat 38% din voturi (40% În teritoriile cehe). În alte țări, rezultatele comuniștilor la alegerile libere n-au fost la fel de bune, deși reprezentau mai mult decât aveau să mai obțină vreodată: de la 13% În Belgia până la doar 0,4% În Marea Britanie. Inițial, comuniștii din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
compromise, fie Într-un con de umbră, fie pur și simplu interzise. Chiar și conservatorii necatolici s-au orientat din ce În ce mai mult către creștin-democrați, considerându-i o stavilă În fața stângii „marxiste”. În al doilea rând, din motive similare, partidele creștin-democrate aveau votul feminin: În 1952, două treimi din catolice practicante din Franța au votat pentru MRP. Autorul era, fără Îndoială, influent; Însă partidele creștin-democrate au atras femeile pur și simplu prin platforma lor electorală. În contrast cu tenta insurecțională de care discursul socialist sau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Marshall erau cât se poate de exacte, dar trădau o lipsă de Înțelegere față de trecutul recent al Franței. Nu era un fleac pentru parlamentul francez să aprobe În 1948 planurile anglo-americane privind Germania de Vest, cu scorul strâns de 297 voturi pentru și 289 Împotrivă. Francezii nu aveau de ales și erau perfect conștienți de acest lucru. Dacă doreau reconstrucția economică și garanții militare minime din partea americanilor și britanicilor Împotriva renașterii germane sau expansiunii sovietice, trebuiau să se conformeze - mai ales
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
urmau sfaturile, nu puteau fi trași la răspundere pentru orientarea politică viitoare a națiunii germane. Din fericire pentru Aliații vestici, politica de ocupație comunistă din Berlin și din teritoriile est-germane aflate sub control sovietic nu erau de natură să atragă voturile și simpatiile nemților debusolați. Oricât de antipatici le-ar fi fost americanii, englezii sau francezii, alternativa era mult mai rea; dacă Stalin chiar dorea ca Germania să rămână unită, cum i-a instruit pe comuniștii locali să susțină În primii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
După decimarea, arestarea sau absorbția principalilor adversari, rezultatele comuniștilor s-au Îmbunătățit Într-adevăr la alegerile din 1947 și după aceea - poate și pentru că practicau atacurile violente asupra adversarilor rămași, intimidarea la secțiile de votare și falsul grosolan În numărarea voturilor. A urmat apoi, sistematic, formarea unor guverne În care Partidul Comunist (sau nou-formatul partid „al Unității” ori „Muncitoresc”) era clar majoritar: partenerii de coaliție, dacă existau, aveau doar un rol nominal. Reflectând tranziția de la coaliții de uniune națională la monopolul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
români, cel puțin nu după criteriile românești. Ana Pauker era evreică, Emil Bodnăraș - ucrainean, Vasile Luca - secui. Alții erau maghiari sau bulgari. Percepuți ca străini, comuniștii români erau complet dependenți de forțele sovietice. Supraviețuirea lor politică depindea nu de câștigarea voturilor - ceea ce nu fusese nicicând un obiectiv realist -, ci de viteza și eficiența cu care acaparau statul și reușeau să dezbine și să distrugă partidele istorice aflate În centrul liberal al spectrului politic. Misiune pe care au Îndeplinit-o fără probleme
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lui principală, cel puțin În Europa. Prin urmare, Partidul țărănesc a fost treptat marginalizat, suporterii săi amenințați, liderii supuși atacurilor, credibilitatea subminată. În alegerile parlamentare din ianuarie 1947, măsluite cu nerușinare, Blocul Democratic condus de comuniști a câștigat 80% din voturi, iar Partidul țărănesc numai 10%2. Nouă luni mai târziu, Miko³ajczyk fugea din țară pentru a scăpa cu viață. Rămășițe ale Armatei de Interior (AK) din timpul războiului au continuat câțiva ani lupta de gherilă Împotriva autorităților comuniste, dar și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Kovács, de spionaj Împotriva Armatei Roșii (Kovács a fost trimis În Siberia, de unde s-a Întors În 1956). La noile alegeri din august 1947, falsificate fără jenă de ministrul comunist de Interne László Rajk, comuniștii au obținut doar 22% din voturi, deși Micii Proprietari au fost reduși strategic la 15%. În aceste condiții, calea maghiară spre socialism semăna teribil cu cea a vecinilor de la est. La următoarele alegeri, din mai 1949, Frontul Popular a obținut 95,6% din voturi. Dacă privim
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
22% din voturi, deși Micii Proprietari au fost reduși strategic la 15%. În aceste condiții, calea maghiară spre socialism semăna teribil cu cea a vecinilor de la est. La următoarele alegeri, din mai 1949, Frontul Popular a obținut 95,6% din voturi. Dacă privim În urmă, e limpede că speranțele pentru o Europă de Est democratică erau minime după 1945. Europa Centrală și de Est nu avea suficiente tradiții democratice sau liberale autohtone. Regimurile interbelice În această parte a Europei fuseseră corupte
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a include șapte comuniști și unsprezece membri din celelalte patru partide. Comuniștii cehi conduși de Klement Gottwald credeau sincer că aveau șanse să câștige puterea la urne. La ultimele alegeri dinainte de război avuseseră o prestație respectabilă, obținând 849.000 de voturi (10% din total) În 1935. Nu depindeau de Armata Roșie, care s-a retras din Cehoslovacia În noiembrie 1945 (deși În Praga, la fel ca și În alte părți, URSS a menținut prin personalul său diplomatic unități de spionaj și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fel ca și În alte părți, URSS a menținut prin personalul său diplomatic unități de spionaj și o importantă poliție secretă). În alegerile cehoslovace din mai 1946, Într-adevăr libere, dar psihologic tensionate, Partidul Comunist a obținut 40,2% din voturi În Boemia și Moravia, 31% În Slovacia catolică și predominant rurală. A fost Întrecut doar de Partidul Democrat Slovac, al cărui succes se limita prin definiție la treimea slovacă a populației 3. Comuniștii cehi anticipau succese În continuare, motiv pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
niciodată de prea mult sprijin În afara unor vechi nuclee electorale din industria navală scoțiană, unele comunități de mineri și câteva uzine din West Midlands, În Anglia. Chiar la efemerul său apogeu electoral, În 1945, partidul a obținut doar 102.000 de voturi (0,4% din votul național), adică două fotolii În Parlament - Însă ambii aleși au pierdut În alegerile din 1950. La alegerile din 1951, CPGB a atras doar 21.000 de voturi la o populație de 49 de milioane de locuitori
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sprijin În afara unor vechi nuclee electorale din industria navală scoțiană, unele comunități de mineri și câteva uzine din West Midlands, În Anglia. Chiar la efemerul său apogeu electoral, În 1945, partidul a obținut doar 102.000 de voturi (0,4% din votul național), adică două fotolii În Parlament - Însă ambii aleși au pierdut În alegerile din 1950. La alegerile din 1951, CPGB a atras doar 21.000 de voturi la o populație de 49 de milioane de locuitori. Așadar comunismul În Marea Britanie
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În 1945, partidul a obținut doar 102.000 de voturi (0,4% din votul național), adică două fotolii În Parlament - Însă ambii aleși au pierdut În alegerile din 1950. La alegerile din 1951, CPGB a atras doar 21.000 de voturi la o populație de 49 de milioane de locuitori. Așadar comunismul În Marea Britanie era o abstracție politică. Ceea ce nu Împiedica intelighenția londoneză și mediul universitar să aibă pentru marxism o simpatie intelectuală. De la Început, bolșevismul i-a atras Întrucâtva pe
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Iugoslavia era cea mai instabilă și potențial explozivă graniță a Războiului Rece, iar relația dificilă dintre Italia și vecina ei comunistă era complicată de existența, În Italia, a celui mai mare partid comunist din afara blocului sovietic: 4.350.000 de voturi (19% din total) În 1946, atingând 6.122.000 (23%) În 1953. În același an, Partito Comunista Italiano (PCI) avea 2.145.000 de membri cotizanți. Influența locală a partidului era accentuată de cvasimonopolul puterii În anumite zone (mai ales
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Franța și datorită omniprezenței Partidului Comunist Francez (PCF). Deși nu a atins efectivele partidului italian omolog, numărând la apogeu 800.000 de membri, În anii imediat următori războiului PCF a avut chiar mai mult succes În alegeri, obținând 26% din voturi În 1946. și, spre deosebire de italieni, comuniștii francezi nu se confruntau cu un partid catolic de centru-dreapta. În schimb, Partidul Socialist Francez, familiarizat cu tacticile comuniste interbelice, nu s-a aliniat fără discernământ comuniștilor Încă din primele etape ale Războiului Rece
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]