17,582 matches
-
ca pe o floare anume înflorită. Cititul e plăcut și simplu, odihnitor și frumos. Câte lucruri neștiute te învață, câte feluri de exprimare a sentimentelor și întâmpărilor ! Cristina Apostu CĂRȚILE de Ștefan Zweig Sunt de față, tăcute, așteaptă. Nu se împing, nu strigă, nu provoacă. Multe, stau rezemate de perete. Par adormite și totuși, asemenea unui ochi ager, un nume te privește de pe fiecare scoarță. Le cercetezi cu privirea, le răsfoiești distrat, nu te recheamă, nu stăruie, nu provoacă. Așteaptă până
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
mișcarea pentru drepturile omului și ale animalelor, mișcarea homosexualilor, toate au erupt și au Început să atragă atenția publică. Se părea că toată lumea Își cere dreptul de a fi recunoscută. Oamenii ieșeau din ascunzători, deschizând uși, dărâmând garduri și baricade, Împingându-se În fața microfoanelor și camerelor de luat vederi, Într-un avânt colectiv al cărui unic scop aparent părea, uneori, a fi eliminarea barierelor și granițelor de orice fel. Era o nebunie cu totul aparte. În centrul furtunii au fost la
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
mare inegalitate, la creșterea sărăciei, a criminalității și a populației penale. Este un preț ridicat, dacă luăm În considerare faptul că modelul american nu numai că nu a dus la o creștere reală a numărului locurilor de muncă, dar a Împins milioane de americani În faliment și datorii pe termen lung. Provocarea reală pentru Uniunea Europeană, În anii care vin, este cum să folosească mai bine resursele naturale și umane de care dispune pentru a construi o economie continentală puternică, fără Însă
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
și cei mai angajați În Întreprinderi științifice, regimul proprietății private, capitalism de piață și ideologia statului-națiune. Visul american, În versiunea sa plenară, este un amalgam al acestor două forțe anterioare care au scuturat Europa din construcția ei medievală și au Împins-o În era modernă. Într-un sens foarte real, visul american este În bună parte o creație europeană, dezrădăcinată, plantată În solul american și cultivată pentru a corespunde mediului unic american. Nouă, americanilor, ne place să ne știm progresiști, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
a provocat preocuparea americanilor față de proprietate. În 1910 el s-a adresat poporului american: Suntem În fața unor noi concepții ale relațiilor dintre proprietate și bunăstarea umană, În principal deoarece anumiți susținători ai drepturilor de proprietate În raport cu drepturile omului, și-au Împins prea departe pretențiile. Acela care susține În mod incorect că drepturile umane pot fi trecute În planul secund al profitului său trebuie să cedeze acum În față avocatului bunăstării umane, care susține În mod corect că fiecare om ce deține
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
era necesar să se stabilească o limbă comună, un sistem de educație unificat, o singură forță de poliție și alte mecanisme centralizate pentru a face viabilă o piață comercială internă națională. Aceasta nevoie, spune Karl Polanyi, este cea „care a Împins statul teritorial În față ca instrument al naționalizării pieței și creator al comerțului intern”12. Apariția statului-națiune Statul-națiune este o instituție relativ nouă destinată guvernării societății umane. Unii cărturari datează originea sa odată cu Revoluțiile Americană și Franceză În ultima parte
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
În acel timp, de două superputeri, Statele Unite ale Americii și URSS, cele șase state membre s-au gândit ca numai unindu-și resursele economice pot spera să devină competitivi. Teama de a fi Înghițiți a fost cea care i-a Împins către nivele mai Înalte de integrare economică. Dar vizionari ca Monnet, Robert Schumann, cancelarul german Konrad Adenauer și, mai apoi, Jacques Delors, președintele Comisiei Europene, ținteau mult mai departe. Strategia lor a fost de a de dezvolta prin intermediul unor măsuri
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
o rețea extinsă de activități și agenții internaționale, din care le va fi aproape imposibil să se elibereze”17. Într-o mare măsură, aceasta strategie a dat roade. Presiunile economice, În perioada de după cel de-al doilea război mondial, au Împins țările europene spre uniune. Statele Unite ale Americii au furnizat stimulentul principal. Dornice să impună un set de reguli globale, care să Încurajeze liberul schimb, Statele Unite ale Americii au stabilit Acordul General pentru Tarife și Comerț (General Agreement for Tariffs and
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Însă, În momentul În care Războiul Rece se terminase, Europa trebuia să se concentreze asupra perspectivei unei Germanii reunificate și a unei Europe complete care să se Întindă de la țărmul Atlanticului până la granița Rusiei. Din nou, anumite evenimente externe au Împins statele membre și mai aproape de uniune. Tratatul de la Maastricht din 1992 a transformat Comunitatea Economică Europeană În Uniunea Europeană. Prevederile generale ale tratatului au clarificat, odată pentru totdeauna, faptul că Uniunea este destinată a fi mai mult decât o piață economică
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
statelor”. Toate compromisurile, făcute de-a-lungul timpului, au reflectat tensiunea dintre aceste două forțe divergente. În timp ce puterea continuă să oscileze Între federalism și antifederalism, relitățile tehnologice, economice și sociale care au dus la crearea Comunității Europene și care continuă să o Împingă În drumul său către uniune, au creat o dinamică politică diferită. În loc să devină un superstat sau un mecanism care să reprezinte interesele naționale superioare, Uniunea Europeană s-a metamorfozat Într-o a treia alternativă. A devenit un forum de dezbateri a
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
mult constituite din factori la nivel local, regional, național, transnațional și global, Într-o multitudine de alianțe În continuă schimbare, fiecare dintre aceștia Încercând să influențeze direcția jocului politic. Rezultatul net al luptei prelungite Între antifederaliști și federaliști (dacă să Împingă autoritatea politică mai jos, la nivelul statelor sau dincolo de frontierele naționale către Uniune) a fost că nici statele membre, nici Uniunea nu au fost Întărite. Mai curând, a rezultat o balcanizare a autorității, prin intrarea În scenă a noi jucători
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Afiliația culturală furnizează o identitate de grup și este o modalitate de a se face auzit, de a avea un refugiu sigur În noua lume stratificată. A avea acces este un mod de a fi inclus În fluxul activităților care Împing inexorabil rasa umană Într-o arenă comercială comună și Într-o piață publică globală. Renașterea identității culturale servește, astfel, o funcție dublă. Stabilește o limită pentru a ne diferenția de lumea exterioară și ne oferă un vehicol social puternic care
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
forțe sociale, În fiecare etapă a aventurii umane. Noul vis european reprezintă etapa următoare În dezvoltarea istoriei umane de individualizare și integrare. Uniunea Europeană este primul experiment de guvernare care să Încerce să concilieze noile forțe ale individualizării și integrării, care Împing conștiință umană În interior - către identitățile multiple ale persoanei postmoderne - și În exterior - către forțele globale ale economiei. Ne putem aștepta ca lupta pentru drepturile omului să sufere o extindere și o adâncire În Europa pe măsură ce sute de milioane de
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
dintre aceste două state-națiune poate să cuprindă și să administreze, În mod eficient, mai mult de un miliard de oameni, fiecare sub egida unei identități naționale unice, este greu de Înțeles Într-o lume În care identitățile și loialitățile multiple Împing oamenii către rețele de oportunitate mai flexibile. șansele sunt că, atât India, cât și China, se vor separa, cel puțin parțial, În regiuni locale semiautonome și că aceste regiuni vor stabili propriile lor rețele comerciale și politice transregionale și globale
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
politico-administrative în general bine stabilite. Astfel, principala dilemă care rămâne, este dată de opțiunea ce trebuie făcută în privința includerii unui stat sau altul într-o anumită unitate regională ori în alta învecinată. Mai precis spus, până la care frontieră interstatală trebuie “împinsă” limita regiunii, în acord cu menținerea unui numitor cât mai comun al particularităților elementelor-reper ale statelor ce alcătuiesc unitatea spațială în cauză. Pentru respectarea acestor exigențe de stabilire cât mai coerentă a limitelor, avem în vedere două criterii inseparabile și
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3054]
-
la nivelul relativismului științific, când jurisprudența nu va porni de la ideea copilărească și sălbatecă de a pedepsi, ci de la ideea coaptă și civilizată de a izola persoanele care lezează interesele sociale și de a nimici cauzele pentru care ele sunt împinse să lezeze"102). Stabilind discordanța existență între cunoștințele de psihiatrie și modul în care sunt ele utilizate de justiție, autorul menționează necesitatea unui acord între psihiatrie și legiști (" Vom căuta să vedem până la ce punct și în ce înțeles se
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
știi și nici nu prea mai are importanță cine ești și cum te cheamă. Nu degeaba pidosnicului Popescu îi vine ideea să-și construiască un cavou. Nevroza lui, provocată de scurtcircuitările comunicării, de degradarea unor idealuri, de măcinișul cotidian, îl împinge să-și caute un refugiu. Soluția de care se cramponează îl ajută să uite un timp neadevărul în care, ca într-o mlaștină, s-a împotmolit. Strînsoarea și injoncțiunile unui context vătămător generează, iată, și un asemenea marasm. Sub zarea
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
eroul capătă conștiința acestei pierderi. Cînd această devenire conștientă atinge punctul culminant și antieroul realizează că el este, de fapt, Nimeni, catastrofa intră în ordinea firească a lucrurilor. Autoiluzionarea cunoscuse un acces paroxistic, dar asta nu face decît să-l împingă pe antierou spre moartea finală care de fapt este anticipată pas cu pas de moartea morală progresivă. Am citit și alte piese ale lui Const. Popa, aflate deocamdată în mape. Mi-a plăcut mult "Regulamentul de bloc", în care siguranța
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
zonele insalubre ale propriei noastre moralități și luăm parte la demolarea falselor și învechitelor echilibre, la sfîșierea ambalajului comercial al comportamentelor la toate nivelele etic, moral, intelectual -, la distrugerea trucatelor imagini despre noi înșine. Autoagresiunea este momentul în care sîntem împinși spre analiză, spre șansa conștientizării imperfecțiunii, a sentimentului de culpabilitate, a concluziei că numai norocul de a fi nedesăvîrșiți ne oferă promisiunea unei posibile deveniri. Se-nțelege, vorbim despre agresiunea care clatină pentru a stabiliza, de dezechilibrul purtător al unui
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
aceasta (oripilată ea însăși de rezultatele dezumanizate ale "ajutorului" dat), reușește să chircească sufletele, să schimonosească sentimentele și comportamentul celor doi "criminali" El 1 și Ea 1 -. Castrîndu-i de iubire, obține doi schilozi, doi infirmi, El 1 fiind cu ușurință împins spre "etică" și liniștea căsniciei aflată sub mortală rutină, Ea 1 lăsată într-o halucinantă nedumerire și dezamăgire. Finalul piesei intenționează o subtilă și legică dialectică a evenimentelor, puterile necurate își devorează proprii slujitori ultimul pe care rafala "mașinii de
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
și m-a forțat să... am doi copii acuma... Gh. P. unu: Te-a forțat, ai? Te-a forțat pe dracu'! Gh. P. doi: M-a forțat, tov. Pavel, m-a forțat! (oarecum discret) A fost o uneltire... părinții ... au împins-o spre mine... eu n-am fost decît... unealta... Gh. P. unu: Măi tov. Paleu..., uite care-i problema; te-ai abătut de la o hotărîre a partidului, ce mai..., ce s-o mai cotigim!, te-ai abătut... Gh. P. doi
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
tu, iubito...? Mona: (iritată) Iubitule, tranzitez spre o viață normală... dacă nu te superi... și-mi dai voie...! M-am săturat de sarcasmul ăsta al tău de profesie..., de vînzoleala asta continuă în care te zbați și în care mă împingi și pe mine! Octav: Îmi pare rău. Sincer. Mona: Ba nu-ți pare rău deloc. Dacă ție îți place să te chinui, e treaba ta, dar nu ne obliga pe toți să împărțim crucea cu tine. Octav: ...Asta ne-a
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Maestre, asta e ceea ce se cheamă perversitate filosofică... Groparul: Poate... dar numai la prima vedere... Hm! Regimul ăsta comunist era plin de subtilități... pe onoarea mea dacă nu...! Plin de finețuri... Și toată șmecheria pornea de la faptul că toată lumea era împinsă spre delincvență... și încă dublă delincvență... prima era că oamenii se simțeau vinovați față de regim, pe care-l urau și nu credeau în el, și-a doua oară se simțeau vinovați față de ei înșiși pentru că, deși nu credeau în regim
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
amplitudinea progresivă a versurilor, de la un sonet la altul, pare modelată în funcție de dominanta planetară - sugestii încețoșat esoterice. Primul sonet, Culegătorii, cel mai descărnat - pe măsura esențelor ultime -, e o incantație a luminii, a Soarelui. Dar și speculația sinuoasă, și rigoarea, împinsă la extrem, a formelor fixe rămân străine de fervoarea căutărilor de altădată (din Arca lui Noe), care, susținute de substanțialul fond arhetipal al miturilor „salvării”, dobândeau o amplitudine a resemantizării lirice în acord cu eternul omenesc, cu șanse reale de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289877_a_291206]
-
Astfel, în ținutul Herța (jud. Dorohoi), linia de demarcație, stabilită de Uniunea Sovietică în iunie 1944, a înaintat în teritoriul românesc pe o lungime de 10-12 km și o adâncime de peste 500-600 m. În martie 1946, autoritățile sovietice au mai împins granița pe o lungime de 1.200 m și o adâncime de circa 70 m spre localitățile Fundu Herței și Movila Herței. Se prevedea includerea Basarabiei în teritoriul Uniunii Sovietice, cu frontiera de la sud pe talvegul brațului Chilia și Stari-Stambulului
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]